Politica marilor puteri este mereu obiect de studiu. Așa a apărut ”kremlinologia”, la fel și monitorizarea atentă a mișcărilor Washingtonului. Modul în care a acționat Germania în criza euro a dus la apariția germenului ”berlinologiei”, iar pe germani acest lucru îi sperie. Nu vor să devină ”liderul” Europei, măcar că în germana acest cuvant se scrie ”Fuhrer”. Din cauza trecutului lor, germanii nu vor să fie percepuți că domină, scrie The Economist.
Cu toate acestea, ei se impun deseori. Îngrijorarea pleacă de la summitul euro de pe 13 iulie, când Germania a condus țările euro către impunerea unor măsuri de austeritate și reforme dure pe care grecii le-au respins prin referendum. Ministrul de Finanțe Wolfgang Schauble a propus chiar ieșirea ”temporară” a Greciei din zona euro. Împreună cu Angela Merkel, Schauble a respins ideea reducerii datoriei elene, spunând că ar fi o încălcare a regulilor UE. Astfel, Germania este văzută că o țară care își folosește forța economica pentru a-și impune viziunea în fața membrilor mai slabi.
A fost ”un dezastru al diplomației publice”, spune Thorsten Benner, director al Global Public Policy Institute, un think-tank berlinez. ”Germania este percepută ca un hegemon lipsit de suflet al zonei euro, gata să supună țările mici”.
The Economist scrie însă că interpretarea lui Benner este exagerată. Doar stânga radicala din Europa ar împărtăși această viziune, scrie revista britanică. În rest, Franța, deși respinge austeritatea, dorește să mentina tandemul Paris-Berlin, Spania și Portugalia au luat partea Germaniei, după ce au supraviețuit măsurilor de austeritate. Nordicii și esticii sunt din multe puncte de vedere mai germanici decât germanii, scrie The Economist: statele baltice, Slovacia și Slovenia au aplicat măsuri dure de austeritate și cred că și grecii trebuie să o facă. Amenințată de intervenția rusă în Ucraina, Polonia semnalează o apropiere de Berlin, iar Marea Britanie speră într-un sprijin al Angelei Merkel pentru reformarea tratatelor UE. Pe scurt, nicio criză europeană nu poate fi rezolvată fără Germania.
Însă demnitarii germani nu vor să ofere această imagine și reacționeaza la orice aluzie la hegemonia germană. Ei spun că instituțiile europene au fost concepute în așa fel încât niciun stat să nu poată domina Uniunea. Pentru cetățenii germani, țara nu este decât prima intre egali. Este o situație cu care sunt familiarizați, scrie The Economist. După unificarea din 1871, Germania a devenit ”prea mare pentru a putea fi contrabalansată și prea mică pentru a fi hegemon”, ”insuficient de puternică pentru a se impune în Europa, dar suficient de puternica pentru a fi socotită o amenințare”. Situația s-a repetat după reunificarea din 1990.
Ce s-a schimbat este însă dispariția ”mentalității post-post-naționale”, după cum spunea Jurgen Habermaas. Filozoful spune că la summitul din iulie țara sa ”a pariat și a pierdutr intr-o noapte tot capitalul politic acumulat în jumătate de secol”. Și fostul ministru de Externe Joschka Fischer deplânge faptul că începând de acum Germania ”își va urmări în primul rand interesul național, la fel ca toți ceilalți”.
Politicienii de centru-dreapta neagă că țara se îndreaptă din nou către realpolitik, însă colegii de ai lor demonstrează contrariul atunci când votează în număr tot mai mare împotriva acordării unui împrumut Greciei.
Germania nu își impune voința în Europa, scrie The Economist. Dacă ar fi putut să o faca, Grecia nu ar mai fi fost acum în zona euro. Întrebarea este însă cât de bucuroasă este Europa de această situație. Germania a revenit la vechea dilemă: prea slabă să fie hegemon și prea mare pentru a fi contrabalansată. Nicio țară nu se gândește să impună o soluție, iar Europa nu va lăsa nici Germania să impună soluțiile ei. Aceasta înseamnă că marile provocări la adresa UE, de la imigrație la criza euro, nu vor fi depășite.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.