Grecia este departe de situaţia de la începutul anului, atunci când noul guvern de stânga de la Atena declara că se poate lipsi de ultima tranşă de 7,2 miliarde de euro din partea creditorilor. Economia este aproape de recesiune, cu o creştere de 0,5%, faţă de 2,5% estimată înaintea alegerilor. Mai mult, grecii au retras circa 35 de miliarde de euro din băncile elene pentru a transfera banii în străinătate, iar sistemul bancar este foarte fragilizat. Investiţiile autohtone şi străine s-au redus, la fel şi exporturile.
Ministrul elen al Economiei, Georgios Stathakis, exponent al aripii moderate a partidului Syriza, susţine nu numai că Grecia are mare nevoie de cele 7,2 miliarde de euro, dar că sunt necesare alte 50 de miliarde de euro până în 2030 pentru a asigura stabilitatea economică necesară relansării, scrie Liberation. Guvernul condus de Alexis Tsipras nu are de ales decât să semneze un acord cu creditorii internaţionali şi să accepte buna parte din reformele cerute de aceştia, consideră Elias Nikolakopoulos, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Atena, citat de Liberation.
Tsipras este obligat să accepte poziţia creditorilor şi pentru că, în caz contrar, ţara sa ar putea părăsi zona euro. Or, 75-80% dintre greci îşi doresc să rămână în zona euro, iar guvernul Tsipras a fost ales tocmai pentru ca ţara să nu renunţe la moneda unică. Aceasta pune o mare presiune pe tânărul premier.
Având în vedere toate acestea, adevărata bătălie a Greciei este una mai degraba internă decât externă. Că Alexis Tsipras şi guvernul său acuză partenerii externi pentru condiţiile absurde impuse Greciei, acest lucru este destinat consumului intern – guvernul joacă rolul rezistenţei pentru a demonstra electoratului că s-a luptat până la capăt pentru a apăra Grecia şi în felul acesta Tsipras va putea “vinde” un acord cu UE şi FMI obţinând chiar şi un mic profit electoral.
Lupta internă, adevăratul război, se duce cu sindicatele comuniste din Grecia şi mai cu seama în interiorul Syriza. Frontul Militant al Muncitorilor (PAME – sindicatul comunist) a anunţat deja organizarea mai multor proteste, semnal clar că idila dintre sindicalişti şi Syriza e de domeniul trecutului. Vestea bună pentru guvern este că sindicatele cele mai puternice fac parte din Confederaţia Generală a Muncitorilor, care are o orientare mult mai moderată.
În interiorul partidului raportul de forţe este de 55% – 45% în favoarea aripii moderate a lui Tsipras. Syriza nu este un partid monolit, ci o confederaţie de partide care merg de la stânga ultraradicală şi până la social-democraţii care au “dezertat” din partidul socialist PASOK. Raportul amintit mai sus a fost revelat de un vot din comitetul central al partidului, care a respins cu 95 voturi la 75 o moţiune care cerea intrarea în incapacitate de plată în raport cu FMI (prin urmare şi ieşirea din zona euro).
Se pare că Tsipras şi aripa moderată au majoritatea, iar regulamentul intern este foarte clar – cine va vota în parlament împotriva a ceea ce a decis comitetul central va fi exclus din partid. În cazul în care va fi supus la vot un acord cu creditorii externi, Tsipras se poate impune, riscând însă să piardă din partid circa zece deputaţi.
Majoritatea Syriza este foarte mică – de doar 12 mandate din totalul de 300. Cum PASOK a declarat că va vota pentru un acord, iar conservatorii se vor abţine, este foarte probabil ca acordul să fie aprobat. Însă trecerea acordurilor cu votul opoziţiei ar însemna că guvernul va fi obligat să convoace alegeri anticipate în toamnă, spune profesorul Nikolakopoulos. El spune că alegerile anticipate ar fi absolut necesare într-un asemenea caz, având în vedere că PASOK a refuzat organizarea lor în 2010, după ce a semnat primul memorandum cu UE şi FMI, şi în scurt timp s-a trezit practic absorbit de Syriza.
Scenariul încheierii unui acord cu creditorii externi urmat de anticipate pare a fi cel mai bun pentru Syriza şi pentru Grecia, susţine Nikolakopoulos. Tsipras are 20% în faţa următorului partid – Noua Democraţie, iar anticipatele ar mai “curăţa” Syriza de ultraradicalii care îi fac acum zile amare premierului. Desigur, Tsipras şi aripa sa moderată trebuie să facă totul cu prudenţă, de aici şi încercarea guvernului de a părea mereu un scut în faţa FMI şi a UE şi de a da impresia că atacă extrem de dur FMI – cel mai intransigent dintre creditori.
Cu siguranţă că unele elemente ale analizei de mai sus sunt cunoscute şi de reprezentanţii statelor occidentale şi ai FMI la Atena. Sciziunile din interiorul Syriza şi al mişcării sindicale sunt folosite ca pârghie de presiune în cadrul negocierilor.
În funcţie de cum arată sondajele electorale şi de starea de spirit a populaţiei, Berlinul şi Bruxelles-ul pot susţine formarea unui nou guvern Tsipras, de data aceasta lipsit de elemente radicale. Cea mai simplă pârghie în acest sens este ca instituţiile creditoare să accepte amânarea aplicării de către guvern a reformelor mai dure prevăzute în acord până după data alegerilor.
Până la finalul lunii iunie, Grecia şi creditorii săi vor avea de ales fie intrarea Atenei în incapacitate de plată (şi, cel mai probabil, celebrul Grexit), fie încheierea unui acord de ajutor financiar (contra la fel de celebrelor “reforme structurale”). Vara ce abia a început va demonstra dacă tânărul Tsipras este “revoluţionarul” de la începutul anului sau dacă a suferit în timp record “maturizarea” politică pe care şi-o doresc FMI, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Angela Merkel.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.