Răzvan Ciubotaru
Miercuri, la expirarea celor 48 de ore cu care a fost prelungit ultimatumul Arabiei Saudite, Egiptului, Emiratelor Arabe Unite și Bahrainului adresat Qatarului, liderii amintitelor state arabe au anunțat că au primit răspunsul șeicilor de la Doha și că vor „răspunde la momentul corespunzător“. Pare un pas înapoi al Qatarului, însă detaliile răspunsului qatariot nu sunt cunoscute, iar ministrul german de Externe, Sigmar Gabriel, care s-a întâlnit cu omologul din Qatar, a declarat că este puțin probabil ca saudiții și aliații lor să accepte oferta de la Doha.
Cele patru state arabe cer Qatarului să oprească finanțarea organizațiilor teroriste, să închidă postul de televiziune Al-Jazeera, să întrerupă legăturile cu organizația Frații Musulmani și să-și restrângă relațiile cu Iranul șiit. Șeful diplomației Qatarului, Sheikh Mohammed bin Abdulrahman Al-Thani, a spus marți, la Doha, că este vorba despre o „listă nerealistă și de neacceptat“. Este un lucru susținut și de Shadi Hamid, analist la Broookings Institute, care arată că, în cazul în care Qatarul este acuzat de finanțarea terorismului pentru că susține câteva miliții în Libia, atunci și Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite se pot face vinovate de același lucru. Potrivit Bloomberg, dovezile împotriva Qatarului aduse de vecinii arabi ar fi unele destul de vagi, pentru că Arabia Saudită preferă să discute pe canale secrete despre dovezile puternice privind implicarea familiei conducătoare qatariote în susținerea terorismului și să-i forțeze astfel mână. Ulterior, ministrul qatariot s-a declarat „pregătit să înceapă un dialog pentru a examina doleanțele celorlalte state“, adăugând, însă, că orice discuție „trebuie să se bazeze pe principii clare și să aibă loc fără amenințarea escaladării“. Poziția SUA față de acest conflict, iscat brusc pe 5 iunie de Arabia Saudită, este neclar. La scurt timp, SUA și Qatarul au semnat un acord de circa 12 miliarde de dolari pentru avioane F-15. Dar o serie de elemente pot plasa Washingtonul în tabăra saudită. SUA se lansează pe piața exporturilor de gaz lichefiat, unde cel mai mare jucător este Qatarul, iar șeicul de la Doha are o relație apropiată cu Iranul, perceput ca inamic în Orientul Mijlociu de administrația Trump.
Pe acest fond, revista Foreign Policy argumentează că regimul de la Doha este unul slab și face aluzie la posibilitatea unei lovituri de stat, pornind de la starea sănătății fostului emir Hamad bin Khalifa Al Thani, de la originea soției sale preferate, ce nu aparține tribului al-Thani, și contestarea internă a fiului său, actualul emir Tamim bin Hamad Al Thani. În acest fel, aflăm că nu teama de Frații Musulmani a petromonarhiei saudite și a regimului condus la Cairo de mareșalul Abdel Fattah el-Sisi și nici exporturile uriașe de gaze naturale ale Qatarului, relația cu Iranul și planurile de implicare în Siria ar fi cauza marilor probleme ale regimului de la Doha, ci rinichii, soția fostului emir și disputele dintre cele câteva mii de oameni aparținând unui trib din deșert care au devenit stăpânii celei de-a treia rezerve mondiale de gaze naturale.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.