Ediţia cu numărul 87 a Galei Premiilor Oscar a venit să confirme anticipările majoritare privind câştigătorii, precum şi puterea neştirbită a unui mecanism de promovare cu efect global. Toate poll-urile, clipurile, trailerele, petrecerile de promovare a evenimentului sau declaraţiile protagoniştilor au activat curiozitatea nu atât a cinefilor, cât a cumpărătorilor de bilete. Pentru că toată strălucirea decorurilor, a ţinutelor costisitoare, extravaganţa declaraţiilor sau eleganţa trecerii pe covorul roşu sunt motivate de un unic obiectiv: creşterea încasărilor după gală, cu 18% pentru titlurile nominalizate şi cu 25% pentru câştigătoare. Statistica se verifică an de an.
Ceremonia Oscarului 2015
Şi dacă tot am amintit de statistică, aceasta a alimentat protestele unor asociaţii afro-americane care au acuzat lipsa diversităţii în reprezentarea rasială a filmelor nominalizate la ediţia 2015. Tocmai de aceea, această lipsă a fost compensată de alegerea unor prezentatori de culoare pentru diversele trofee, printre care se numără Viola Davis, Oprah Winfrey, Terrence Howard, Idris Elba.
Cel mai bun regizor, Alejandro Gonzales Inarritu, pentru Birdman
Dar diversitatea ediţiei vine şi din componenta hispanică sau latino (spre satisfacţia multor milioane de americani care n-au făcut caz de reprezentare etnico-rasială) a premiilor. Birdman/ Omul pasăre, creaţia mexicanului Alejandro Gonzáles Iñarritu, a câştigat la principalele categorii: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun scenariu, Cea mai bună imagine. Inspirându-i o glumă lui Sean Penn (referitoare la permisul de lucru în Statele Unite), triumful mexicanilor la Oscar se repetă, pentru că anul trecut Alfonso Cuaron câştiga premiul pentru regie cu Gravity, iar Emmanuel Lubekzi pentru imaginea aceluiaşi film, el aducând acum trofeul pentru Birdman.
Cel mai bun scenariu a mers către Graham Moore pentru The Imitation Game
Adevărul este că interesul Galei Oscarurilor de anul acesta a fost stimulat de lupta dintre taberele care susţineau Boyhood. 12 ani de copilările de Richard Linklater şi, respectiv, Birdman de Alejandro Gonzales Iñarritu. Mai degrabă preferatul criticilor (a şi câştigat Premiul FIPRESCI al anului trecut), filmul lui Linklater impresionează prin dificultatea proiectului: povestea maturizării unui băiat dintr-o familie cu părinţi divorţaţi este urmărită pe parcursul a 12 ani, perioadă pe care s-au întins şi filmările. Actorii şi-au respectat promisiunea de a-şi programa o săptămână pe an pentru a duce mai departe evoluţia lui Mason şi a mamei lui, care încearcă să-şi refacă viaţa alături de bărbaţi nepotriviţi. Extensia în timp, care documentează modificările fizionomice ale interpreţilor, compensează simplitatea narativă şi oferă un plus de ”real” şi de prestigiu. Linklater are darul fineţii şi al detaliului în explorarea sentimentelor, un talent rar de a descrie lucrurile mărunte din care se compun momentele fericite. De acest har a profitat Patricia Arquette, căreia i-a revenit Premiul pentru rol secundar feminin, singurul trofeu câştigat până la urmă de Boyhood.
Regizorul polonez Pawel Pawlikowski strânge statueta la piept pentru pelicula Ida
A fost preferat Birdman de Alejandro Gonzáles Iñarritu, un portret de actor distrus de notorietatea supereroului jucat cândva (Birdman), care încearcă să îşi re-confirme talentul punând în scenă un spectacol de teatru pe Broadway care să îi aducă un prestigiu real. Distribuirea lui Michael Keaton stabileşte analogia dintre cariera acestui actor care a jucat în primele două filme ale seriei Batman şi a refuzat 15 milioane de dolari pentru a juca în al treilea episod. Subtilitatea narativă a lui Iñarritu, autorul unor pelicule care intersectează poveşti diferite (21 de grame şi Babel). ia noi forme în Birdman, unde topeşte date personale ale lui Keaton în povestea actorului Riggan Thompson şi mizează pe reputaţia de actor cameleonic, dar dificil a lui Edward Norton, în rol secundar. Birdman nu este numai o satiră a Hollywoodului, care condamnă actorii la stagnarea într-o imagine de succes, ci şi a lumii teatrului, cu excesele de snobism şi încrederea oarbă în unele metode de interpretare, care forţează identificarea dintre interpret şi rol.
Milena Canonero, celebra costumistă, premiată pentru Grand Budapest Hotel
Regizorul a câştigat graţiile votanţilor nu numai pentru că descrie lumea lor, ci şi pentru felul cum o face, cu îndrăzneală şi strălucire tehnică. Bravura cadrelor-secvenţă filmate cu o cameră ţinută în mână a stârnit cu adevărat admiraţie şi i-a asigurat şi operatorului Emmanuel Lubezki premiul pentru imagine. Iñarritu e foarte conştient de plusurile şi minusurile peliculei sale: ”Există abuz în construcţie, în fragmentarism, mă jenez de unele lucruri, dar prin Birdman sunt un cineast nou, care şi-a schimbat perspetiva formală. Este un film aproape experimental, cu gigantice cadre-secvenţă şi deplasări continue”.
Oscarul pentru cea mai bună actriţă a mers, aşa cum era de aşteptat, la Julianne Moore
Regizorul Wes Anderson s-a plasat foarte bine printre nominalizaţii ediţiei pentru imaginativa tragicomedie Grand Budapest Hotel, povestea unei maturizări pe fundalul Primului Război Mondial, spusă în rafinaţi termeni vizuali. Beneficiind de un impresionant ansamblu actoricesc (format din nume mari precum Ralph Fiennes, Tilda Swinton, Harvey Keitel, Edward Norton, Jude Law, Adrian Brody), filmul a câştigat până la urmă la patru categorii care nu răsplătesc interpreţii: Cel mai bun decor (Adam Stockhausen şi Anna Pinock), Cele mai bune costume (Milena Canonero), Cea mai bună partitură muzicală (semnată de francezul Alexandre Desplat) şi Cel mai bun machiaj.
Emoţia lui Eddie Redmayne la primirea Oscarului pentru cel mai bun actor principal în rolul lui Stephen Hawking
Foarte bine s-a plasat în statistică şi Whiplash de Damien Chazelle, povestea relaţiei conflictuale dintre un student la o academie de jazz şi profesorul său abuziv, care foloseşte umilirea ca mijloc de stimulare a performanţei. Filmul a câştigat trei trofee, la categoriile Cel mai bun actor în rol secundar (J.K.Simmons, pentru portretizarea profesorului), Cel mai bun montaj, Cel mai bun mixaj sonor.
Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol secundar, Patricia Arquette, în Boyhood
Deşi nominalizate la mai multe categorii, s-au ales cu câte un Oscar American Sniper de Clint Eastwood (Montaj sonor), Jocul codurilor de Morten Tyldum (Cel mai bun scenariu adaptat) şi Teoria întregului de James Marsh, prezent în palmares la capitolul Cel mai bun actor în rol principal (Eddie Redmayne). Interpretându-l pe savantul paraplegic Stephen Hawkings, Redmayne a ajuns la performanţă cu preţul unor suferinţe fizice considerabile (i s-a strâmbat coloana vertebrală, a rămas cu mai multe riduri pe o parte a feţei). Această chinuitoare pregătire a rolului i-a adus recunoaşterea breslelor filmului, aşa cum s-a mai întâmplat în cazul lui Daniel Day Davis pentru Piciorul meu stâng sau cu Robert de Niro cu Taurul furios. Nici lui Julianne Moore nu i-a fost probabil uşor să portretizeze o profesoară atinsă de maladia Alzheimer în Still Alice, performanţă excelentă care i-a adus Oscarul pentru Cea mai bună actriţă în rol principal.
J.K.Simmons, cel mai bun actor în rol secundar pentru Whiplash
La categoriile dedicate peliculelor de animaţie şi documentar, pariurile au fost infirmate de o singură mare surpriză: lungmetrajul Big Hero 6 (definit de un critic drept ”căsătoria dintre Disney şi Marvell”), care a detronat favoritul How to Train Your Dragon. Câştigarea Oscarului de documentarul de lungmetraj Citizen Four de Kura Poitras despre Edward Snowden şi revelaţiile lui privind spionarea vieţii personale a cetăţenilor de către serviciile secrete a fost declarată ”o dovadă a libertăţii de expresie”.
Alexandre Desplat, cea mai bună coloană sonoră
Deşi la mare concurenţă cu pelicula rusească Leviatan de Andrei Zviaghinţev, rafinata producţie poloneză în alb-negru Ida de Pawel Pawlikowski a câştigat la categoria Film străin.
Premiul lui Mat Kirkby şi James Lucas pentru The Phone Call, cel mai bun scurtmetraj
Şi, pentru ca minoritatea afro-americană să nu lipsească din palmares, a primit un Oscar şi cântecul original Glory din Selma, biopicul despre Martin Luther King semnat de regizoarea de culoare Ava DuVernay. Ocazie pentru cuplul care a cântat pe scena galei, Common şi John Legend, să aducă aminte că ”în închisorile americane se află mai mulţi afro-americani decât sclavii din1850”. Şi, dacă ediţia2015 a fost locul unor declaraţii politice, nu trebuie uitat discursul feminist al Patriciei Arquette, care şi-a dedicat premiul femeilor, pentru care a cerut drepturi salariale egale.
La ediţia 2015 a Oscarurilor, atitudinea social-politică s-a impus în faţa divertismentului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.