Ridică-te, Lazăre, din scaunul de şef şi umblă!

Dar nu în genunchi, aşa cum ai făcut-o până acum prin faţa celor care te-au plantat în importanta funcţie şi te-au susţinut. Umblă şi dumneata în două picioare ca omul şi îndepărtează-te cât mai mult de Parchetul General.

„Vă rog să-mi scuzaţi starea emoţională, dar nu mi-e indiferent la ceea ce vă spun eu în acest moment şi mă simt într-un moment special nu numai al carierei mele, ci într-un moment special al României. Iar făclia despre care cineva a susţinut în deşert că nu este tocmai aşa cum trebuie o să aibă surpriza să o vadă circulînd de la vechea generaţie la noua generaţie şi vom avea mereu magistraţi independenţi ca stare de spirit, nu trebuie să fie tot aceiaşi, că mandatele uzează, dar vor transmite făclia demnităţii şi independeţei magistraturii spre generaţiile următoare. Şi aşa să ne ajute Dumnezeu, precum am jurat noi când am intrat în magistratură”. Această declaraţie halucinantă îi aparţine încă procurorului general al României, Augustin Lazăr. Pentru impresia artistică, aceste vorbe care ne doare au fost stropite cu nişte lacrimi de crocodil vărsate de cel fără de care Parchetul General s-ar desfiinţa, iar hoţii şi bandiţii şi-ar putea face de cap aşa cum nu şi-au mai făcut niciodată. Nu?

Este grav că în fruntea procurorilor a fost cocoţat un personaj care are grave probleme de exprimare şi care, în ciuda faptului că este ditamai bărbătoiul care la viaţa lui a văzut şi a făcut multe, se smiorcăie pentru că e pe punctul de a pierde o funcţie, mai ceva ca o piţipoancă siliconată care şi-a pierdut rujul în club. Însă, la fel de grav este că există zeci de judecători şi de procurori care-l suţin pe Augustin Lazăr, semn că aceştia gîndesc, vorbesc şi se smiorcăie la fel. Ce încredere poţi avea în astfel de oameni care sunt chemaţi să înfăptuiască actul de justiţie cu mintea limpede şi cu sufletul curat, şi nu sunt chemaţi să facă politică şi să-l apere pe un personaj căruia îi atârnă atâtea şi atâtea tinichele de coadă.

Procurorii şi judecătorii care cer întreruperea procesului de revocare din funcţie a lui Augustin Lazăr seamănă pe undeva cu ţăranii, muncitorii, maiştrii, inginerii, preşedinţii organizaţiilor de bază ale PCR şi şefii celulelor sindicale care transmiteau mesaje de susţinere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a politicilor sale de neatârnare. Însă, aceiaşi procurori şi judecători nu au transmis mesaje de condamnare publică a colegilor lor care au comis ilegalităţi şi nici nu au şi-au exprimat indignarea în legătură cu faptul că Tiberiu Niţu a fost îndepărtat printr-o făcătură ordinară din funcţia de şef al Parchetului General, în locul său fiind adus Augustin Lazăr.

Atitudinea lui Augustin Lazăr, care nu-şi acceptă soarta, şi a celor împreună cu dânsul arată că România nu este un stat de drept, pentru că Justiţia este profund politizată, iar judecătorii şi procurorii îşi permit să se manifeste ca nişte angajate de la o fabrică de confecţii care nu şi-au primit salariile. Mai mult, nemulţumiţii din Justiţie se comportă ca şi cum ar fi participat la alegeri şi le-ar fi câştigat, primind astfel dreptul de a face parte din Guvernul şi Parlamentul României.

Ridică-te, Lazăre, din scaunul de şef şi umblă! Dar nu în genunchi aşa cum ai făcut-o până acum prin faţa celor care te-au plantat în importanta funcţie şi te-au susţinut. Umblă şi dumneata în două picioare ca omul şi îndepărtează-te cât mai mult de Parchetul General.