În urmă cu câteva zile, The Wall Street Journal a publicat un material amplu intitulat ”Cum intervine Google în algoritmi și schimbă rezultatul căutărilor”. Jurnaliștii de la WSJ contrazic unul dintre marile principii ale Google – acela că Google nu controlează rezultatele căutărilor.
În urma unor căutări sistematice pe Goolge vreme de aproape două săptămâni și după ce au comparat rezultatele cu cele oferite de alte motoare de cautare, dar și in urma unor interviuri cu specialiști, WSJ a conclzuionat că Google încearcă să favorizeze companiile mari în detrimentul celor mici, că încearcă să favorizeze publicatiile așa-zis progresiste în dauna celor conservatoare, încearcă să favorizeze presa de mainstream în dauna presei alternative și are liste negre care împiedică afișarea informațiilor incendiare despre subiecte controversate.
Politica editorială a Wall Street Journal, parte din grupul NewsCorp, este una conservatoare și nu este pentru prima dată când acest trust intră în conflict cu compania Google. Au apărut imediat drepturi la replică în care unul dintre cei intervievați de WSJ a susținut că a fost citat în mod greșit, iar un alt expert care nu a fost de acord cu abordarea jurnaliștilor nu a fost citat deloc.
Jucători și abitri în același meci
Dincolo de aceste chestiuni de politică editorială, articolul publicat de WSJ confirmă parțial mesajul ultimului volum al lui Michael Rectenwald, fost profesor la New York University – ”Arhipelagul Google: Gulagul digital și simularea libertății”. Este un volum în care Rectenwald încearcă să redefinească concepte precum ”Big Digital” (serviciile de date, televiziune, internet, platformele sociale, inteligența artificială și internetul lucrurilor), ”corporatism socialist” (sistemul politic și economic în care concurența este eliminată nu de stat, ci de oligopoluri private), ”marxismul Google” (precum ”socialismul cu caracteristici chinezești”, marxismul Google se manifestă ca un capitalism de monopol susținut de stat).
Una dintre temele majore ale cărții tine de controlul total al informației. Utilizatorii oferă voluntar informații unor corporații precum Google sau Facebook, informații care sunt livrate apoi companiilor de publicitate, care ajung să știe mai multe despre consumatori decât cunosc ei înșiși, scrie Rectenwald.
În același timp, marile corporații pot modifica informațiile pe care le trimit mai departe. În acest fel, spre exemplu, publicații ce au alte viziuni decât presa de mainstream pot fi eliminate sau dezavantajate. Totul este decis nu de stat, ci de companii private care preiau astfel rolul guvernelor.
Rectenwald susține că, în loc să asistăm la o discutie tot mai liberă pe internet, asistăm la ”dispariția spațiului discursului public”. Orice dezbatere ce are loc în afara spațiului digital este irelevantă, iar accesul în spațiul digital este hotărât de companiile private amintite, care recurg ”la dublu standard, părtinire, la catalogarea motivată politic a unor informatii ca fiind știri false”. Aceste companii ”acționează ca niște arbitri ai unui meci în care tot ele sunt jucători, implicandu-se în competiții politice și în războaie culturale”, scrie Rectenwald.
Desigur, asta înseamnă și manipularea rezultatelor electorale sprin controlul fluxului informațiilor și prin marginalizarea vocilor independente. În acest fel, ”votul democratic” este decis dinainte, iar adevărata putere politică nu se mai află în parlamente sau în cabina de vot, ci în algoritmii de căutare și printre moderatorii angajați de marile platforme sociale.
Tirania digitală
O altă temă abordată de Rectenwald este cea a tiraniei digitale. Este vorba de creșterea dependenței de un internet unde anumite opinii și anumite opțiuni politice sunt majoritare, avantajate. Asta se va întâmpla pe măsura progresului internetului lucrurilor, care va face ca oamenii să nu ”intre pe internet”, ci să fie tot timpul în spatiul digital. ”Internetul poate deveni o închisoare, iar întreaga lume poate deveni un gulag digital”, scrie Rectenwald. Noul sistem al ”creditelor sociale” din China ne poate oferi o imagine despre ce înseamnă acest lucru. Tehnologia de supraveghere a comunicațiilor și tehnologia recunoașterii faciale au fost încorporate intr-un sistem care face ca o critică la adresa regimului să distrugă cariera unui individ sau să ducă la interdicția pentru vacanțe în străinătate, ca trecerea pe culoarea roșie a semaforului să însemne o penalizare la locul de muncă. Iar una dintre sanctiunile cele mai dure este limitarea accesului în spatiul digital.
Teoretic, individul este liber să vorbească, însă, odată eliminat din spațiul digital, el nu va fi auzit de nimeni. Iar aceasta afectează grav și viabilitatea economică a celui în cauză.
Rectenwald vorbește și despre implicațiile inteligenței artificiale în anticiparea comportamentului uman. Întregi ramuri ale economiei se vor putea dispensa de angajați, în favoarea inteligenței artificiale. Mai mult, când vine vorba despre distribuirea veniturilor, inteligența artificială ar putea fi capabilă ”să identifice, să supravegheze, să influențeze algoritmic, să trimită la închisoare și să controleze populația așa cum nici Mao sau Stalin nu au visat”, scrie Rectenwald. El vorbește despre scenariul unei populații docile, influențată sau chiar condusă dictatorial de algoritmi, formată din indivizi fără loc de muncă și depinzând de un venit minim universal, câtă vreme munca prestată de ei nu mai este necesară.
Chiar acum, menținerea unui loc de munca depinde de rezultatele afișate de Google sau alte motoare de căutare. Chiar acum, un atac în presa digitală, dublat de susținerea platformelor sociale care promovează anumite opinii și elimina alte opinii, poate influența decisiv viața unei persoane sau a unui grup. Legăturile de familie, credința, națiunea sau legea, toate acestea vor putea face cu greu față unui asemenea asalt studiat algoritmic, consideră Rectenwald.
E ca in bancul cu muncitorulde la fabrica de biciclete din Tohani.Fura omul cate o piesa cate o piesa sa isi monteze o bicicleta acsa.Si cum facea cum nu facea, tot pusca mitraliera ii iesea.
As si voi, dati o cautare Cuvant cheie x,, METAPEDIA sa vedeti ca iese cuvant cheie x, vivi pedia
da, pentru ca se controleaza optiunile. intotdeauna cistiga al lor pentru ca in toate finalele sint oamenii lor. cine crede ca al doilea razboi mondial si tot ce a urmat a fot altceva decit controlul optiunilor se inseala. lumea evolueaza intr-o directie al carui scop este limitarea umanului si a spiritualitatii prin transformarea omului intr-o masinarie, chiar si cu componente high tech care ne vor spune ca maresc capacitatile umane desi acestea nu au fost explorate in intregime si habar nu avem de ceea ce sintem capabili cu abilitatile pe care le avem de la nastere. unde sint oamenii, unde sint cei pentru care un zimbet, un susur al izvoarelor, un apus insingerat de descompunerea luminii inseamna mai mult decit blocurile de sticla si otel in care sint tinuti laolalta oameni deposedati de propriul timp si propria lor viata in schimbul unor bani care-i transforma in corpuri fara suflet pentru ca mai devreme sau mai tirziu, pentru toti devine mai important a avea decit a fi. pentru ca este un al dracului de bine pus la punct control al optiunilor, fiind lasate la indemina doar cele care servesc scopului acelor cladiri din sticla si otel. intrainarea de sine se intimpla, este un proces accelerat intr-o masura incredibila. deci, unde sint oamenii????