Alina Mungiu-Pippidi: Liberalismul de cumetrie și anticorupția de seminar

Premierul s-a pus în ghips, avem prim ministru general și cu o strategie națională cu atâtea pagini; simt că suntem cu toții, nu doar serviciile, la adăpost de toate cele. De asta o să vă întrețin azi cu altceva, cu o problemă mai de durată decât astea. Anume, motorașul capitalismului autohton care merge la liberali din 1990 încoace și care face inutile toate victoriile noastre electorale.

Să luăm sectorul 1, unde votanții, stoici, au fost totdeauna anti-PSD; deși avem pensionari destui, cu alte cuvinte, este un electorat captiv. Un miliard de euro contracte dubioase, atâta a găsit DNA la sectorul 1 al Capitalei. E vorba de acel district din București unde locuiesc eu (când nu sunt în Tiergarten), despre care am mai scris adesea, și am încercat – fără succes – să conving și pe alții să scrie. Măcar trei motive ar fi fost de ajuns ca să vezi că nu e în regulă:

1. Piața Amzei, cândva punct de referință al Europei de Sud Est, acel loc oriental plin de flori, de fructe, de verdeață, de raci de baltă, de culoare și parfum, a dispărut sub mandatul primarului Chiliman. Asasinarea a fost de durată, iar protestele piețarilor și locuitorilor anihilate. Igienizarea ar fi presupus doar un pic de infrastructură, s-a preferat închiderea completă și pe mulți ani, care a distrus capacitatea comercială a pieței, cumpărătorii au cumpărat o vreme din portbagaje, ilegal, pe urmă au migrat la piața Galați sau Matache (între timp distrusă și mult mai neigienică decât a fost vreodată Piața Amzei chiar în urma intervenției, fără că asta să deranjeze primăria). Vânzătoarele fugeau după mine prin piață acum zece ani să organizăm proteste. Deși era evident un caz de parteneriat public-privat (Kaufmann sau Mega Image ar fi construit rapid două etaje, plus o parcare, dacă ar fi putut folosi unul în locul vechii piețe, dar după cum vedem îi costă 230.000 de euro mita la primărie pentru aprobarea unui sens giratoriu) s-a preferat soluția aruncării unei sume enorme din bani publici (10 milioane minim) pentru a construi, în mulți ani, trei etaje care stau goale și ale căror lifturi, probabil comandate la o firmă favorită, s-au blocat din ziua unu. Să vedeți apa pe culoare când dă vreo ploaie. Din solidaritate probabil, lifturile de la imobilul primăriei, refăcut tot de ea, în care sunt un teatru și evidența populației, s-au defectat și ele prompt imediat după redeschidere. Probabil comandate la același furnizor – nu Schindler, fiți siguri, că trebuie încurajat capitalul românesc.
2. Privit și din elicopter, și din taxi, și din balconul meu din Lascăr Catargiu, sectorul 1 are cele mai scumpe petice de iarbă asortate cu flori din alt sezon. De platanii lui Videanu spânzură cele mai prețioase petunii de pe planetă în vase de plastic corespunzătoare. Doi trandafiri roz cu aer stingher sunt urmați de un petic de pământ, pe urmă de trei panseluțe mov, pe urmă de niște tufe probabil sub acoperire, de denominație anonimă – toată această secvență sărăcuță îl costă pe plătitorul de taxe bucureștean cât două sere de magnolii.
3. Nu se fac parcări pe nicăieri, și un scump proiect de reamenajat Piața Romană abandonat din lipsă de bani (prea mulți clienți, nu ajunge nici cel mai mare buget din țară) nu conținea lucrul esențial, o parcare. Aceeași situație în întregul sector, deși există terenuri virane de vânzare sau construcții abandonate din lipsă de capital, unde primăria ar fi putut cumpăra și, din nou, printr-un parteneriat public-privat, cu Vinci de exemplu, sau alți experți în parcări publice, să rezolve măcar câteva. În realitate, au fost câteva proiecte, dar doar cu clienți proprii, și fancy de tot (cu lift!). Dacă nu a ieșit pentru clienți, nu s-a mai făcut deloc.

Dacă statul liberal din sectorul 1 a eșuat să livreze acele bunuri publice pe care nimeni altcineva nu le putea livra, precum parcările, în schimb a fost super harnic la livrat bunuri private pe banii statului, că din astea se cumpără electoratul mai dihai. Păi voi vă dați seama ce afacere este să anvelopezi blocuri private pe banii statului? Câștigi voturile locuitorilor și dai contractul cui vrei – ți se întoarce comisionul, și astea sunt contracte scumpe, aici s-au dus sutele de milioane de euro. Și Udrea lucra din greu pe frontul ăsta, și alții. Nu puteai să nu te întrebi, în anii din urmă, în orașul unde nimic nu mișcă ușor, de ce anvelopăm în draci blocuri cu asemenea viteză? Era clar că exista un comision proporțional…

Citiţi articolul integral pe România Curată

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.