Atentatul de la Râul Alb (XIX) – Protocoalele „statului mafiot”

Cei care au instrumentat dosarul atentatului de pe Râul Alb au lucrat pe față în favoarea agresorilor mei. Imediat după „ordinul” premierului, procurorii au dispus, „întocmai şi la timp”, mutarea dosarului la Parchetul General, mişcare ce s-a făcut cu o repeziciune ieşită din comun. Procurorii implicați dau impresia că se află într-o competiție a servilismului din care se evidențiază Augustin (”Taica”) Lazăr, pe atunci doar șeful procurorilor de Curte la Alba. Reacţia vădit părtinitoare a „oficialilor” i-a încurajat pe agresori să mintă că noi i-am atacat „instant” și că eu m-aș fi aruncat în fața mașinii „ca să închei cu viața”. Aceste afirmații aberante vin din partea unora care pretind că apără interesele societății civile și viața Planetei, deși nu dau doi bani pe viața unui om (video 19.1)

Înainte să ajungă strămutat la Parchetul General, dosarul a fost ”interceptat” de Augustin Lazăr, care a emis ordonanța de preluare a dosarului de la Hunedoara cu o zi mai iute decât procurorul general Tiberiu Niţu. Promptitudinea cu care „Taica” Lazăr s-a făcut util sistemului a devenit explicabilă după denunţarea protocoalelor nelegale din 2009 şi 2016, încheiate între instituţiile de forţă. Mai mult, Lazăr este procurorul general care a lărgit sfera protocoalelor nelegale dând dreptul unor ONG-uri de mediu să participe la activităţi de cercetare penală. „Cum e posibil ca PICCJ să aibă acord cu cineva care depune plângeri, denunţuri sau sesizări privind săvârşirea de infracţiuni?”, se întrebau jurnaliştii de la Lumea Justiţiei”​(art.1).
Tentativa de omor de pe Râul Alb a demonstrat că „anchetatorii” cooptaţi de Augustin Lazăr în cercetarea penală puteau fi şi autori ai infracţiunii... Lazăr a fost Procurorul General al României  în perioada 28 aprilie 2016 – 27 aprilie 2019. Pe tot mandatul său dosarul atentatului comis de ”ONG-ști” asupra mea a stat „în cercetare”, deși au fost pronunțate două dispoziții ale judecătorului de Drepturi și Libertăți prin care li se cerea procurorilor să trimită cazul în instanță. 

Odiseea mușamalizării

Dosarul atentatului de pe Râul Alb a trecut prin mâna a patru procurori de caz, fiecare dintre ei cu un istoric profesional controversat. Primii doi procurori au lucrat asiduu în favoarea agresorilor mei, urmărind să claseze cazul. Herban Dorel, primul procuror de caz, a început cercetarea „IN REEM”, deşi cunoştea făptuitorul tentativei de omor înainte să ia primele declaraţii. Acelaşi procuror a omis să dispună reţinerea de îndată a aparatelor cu care s-a filmat, cu toate că din declaraţiile lui Andrioni reiese că ar fi vizionat filmările în seara tentativei de omor. Despre Herban Dorel ştim că şi-a început cariera ca subofiţer de Miliţie şi s-a pensionat ca procuror, imediat după ce dosarul nostru a fost preluat de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. Herban a devenit „celebru” pentru cazul morţii unui cetăţean român, ucis în accident rutier de un şofer bulgar, angajat al unei firme din Franţa. Speţa a ajuns la CEDO şi statul român a fost condamnat pe motiv că ancheta şi modul în care s-a desfăşurat procesul au fost tergiversate excesiv, fiind pronunţată o soluţie abia la şapte ani de la producerea accidentului rutier. 

În 03 iunie 2015, Direcția de Investigații Criminale din cadrul IGPR, prin adresa nr. 366.198/S1/M.C./2015, solicită conducerii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) preluarea dosarului nr.426/P/2015 de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara. În aceeași zi de 3 iunie 2015, Gavadia Emiliea Elena – procuror șef de Birou la Parchetul General, propune Procurorului General preluarea dosarului nr. 259/P/2015 de la Curtea de Apel Alba Iulia. Înainte să ajungă strămutat la Parchetul General, dosarul a fost ”interceptat” de Augustin Lazăr, șeful Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba, care a emis ordonanța de preluare a dosarului de la Hunedoara în 3 iunie 2015, cu o zi mai iute decât procurorul general Tiberiu Niţu. În 4 iunie 2015, Tiberiu Nițu – Procuror General al României, dispune prin ordonanță preluarea dosarului la PÎCCJ. În 5 iunie 2015 a fost înregistrat dosarul cu nr.277/P/2015 la PÎCCJ (doc.1). Până aici, observăm o grabă excesivă pentru preluarea dosarului de către Parchetul de pe lângă I.C.C.J., după care au urmat…

 Șase ani de tergiversări la Parchet

Gavadia Emiliea Elena, cel de-al doilea procuror de caz, a reaudiat martorii în 18.06.2015. La fel ca în prima depoziţie, Andrioni Alin a declarat că eu am sărit pe capota mașinii: „Știu că am virat dreapta prin fața BMW-ului și apoi încă o dată la dreapta, pentru a mă încadra pe drumul forestier. La un moment dat, am observat un bărbat care a sărit pe capotă din partea stângă și s-a urcat pe capotă. Datorită faptului că drumul era accidentat, am rulat numai cu viteza 1, accelerând doar în momentul în care m-am îndreptat cu fața spre localitate... Eu am filmat aproximativ 55 de secunde în timpul evenimentului cu telefonul mobil, inclusiv pe durata manevrei de ieşire pe drumul forestier” (doc.2).  

Sub deviza „Nu mă interesează…”

După operația la coloană am fost transferat la Viena, unde am stat patru luni internat la terapie intensivă și, apoi, la un centru de recuperare post-operatorie. În această perioadă familia m-a ținut departe de calomniile lansate împotriva mea. În septembrie 2015 m-am întors în țară şi am văzut filmele și articolele postate de „ecologiști” în media. Evenimentul era prezentat exact pe dos: noi eram descriși ca „interlopi” agresivi care „i-am atacat fără drept la replică” pe tinerii activiști. Am solicitat avocatului să-mi facă o copie a dosarului penal și surpriza a fost enormă când am văzut că urmărirea penală era construită exact pe minciunile „activiștilor”. Am informat-o prin avocat pe procuroarea Elena Emiliea Gavadia că m-am întors în țară și că doresc să fiu audiat. Audierea a avut loc în Deva la data de 19 ianuarie 2016. La scurt timp după ce am început să relatez starea de fapt care a condus la producerea tentativei de omor asupra mea, procuroarea m-a întrerupt și mi-a spus că ea știe că nu așa s-au desfășurat evenimentele. Susținea că evenimentul s-a produs spontan și că a fost o încăierare. I-am explicat că:
– Andrioni și grupul său m-au hărțuit timp de 6 luni înainte de incident, venind în repetate rânduri în șantier cu scopul de a opri lucrările la cele două microhidrocentrale;
– „Încăierarea” și violenţele au izbucnit după ce eu am fost călcat de jeepul pilotat de Andrioni;
– Acesta nu a fost agresat, nu a fost atacat, niciunul dintre prietenii săi nu a fost agresat anterior săvârșirii faptei, iar doi dintre ei au fost agresați ulterior tocmai ca o consecință a faptului că Andrioni a trecut cu mașina peste mine.
– Am solicitat să se consemneze că proiectele pe care îl derulam privind cele două microhidrocentrale se aflau în deplină legalitate, fiind avizat conform de toate instituțiile naționale implicate, aspect cunoscut și de „ecologiști”;
– La momentul incidentului nu desfășuram lucrări la aceste obiective.
În acel moment procuroarea Gavadia a refuzat să mai consemneze cele declarate de mine, spunând că: „Pe mine hărţuirea la care aţi fost supus nu mă interesează”; „Eu nu pot să iau în calcul acest aspect pentru că din punctul meu de vedere ceea ce s-a întâmplat acolo a fost un lucru spontan”; „Exclud un act premeditat”; „Nu mă interesează decât ce s-a întâmplat în ziua respectivă, nu mă interesează alte aspecte”; „Nu mă interesează că nu a oprit la locul accidentului şi a părăsit locul faptei”. Știam de la avocați că pe timpul audierilor martorilor nu s-a folosit tehnică de înregistrare și mi-am înregistrat singur declarația pe care am dat-o în fața procuroarei
Atitudinea părtinitoare a procuroarei m-a determinat să formulez o cerere de recuzare, care cerere nu a fost luată în seamă de procurorul ierarhic superior.

Cauza dreaptă a lui Mihai Bocea și lupta sa

Cercetarea penală a continuat „IN REEM” timp de un an, deși erau probe suficiente la dosar care dovedeau cine este autorul tentativei de omor. În 14 martie 2016 am făcut o nouă cerere către procurorul de caz în care am arătat că nu este nicio justificare pentru suspendarea urmăririi penale împotriva persoanei (doc.3). Într-un final, în 09.05.2016, procuroarea Găvădia i-a adus lui Andrioni Alin Constantin la cunoștință că are calitatea de suspect pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, conform art.32 rap. la art. 188, alin.1 și 2 CP.  Fiecare acţiune dispusă de Gavadia Elena Emiliea împotriva lui Andrioni a fost o consecinţă a repetatelor mele sesizări, plângeri şi contestaţii cu privire la tergiversarea soluţionării dosarului. Punerea în mişcare a acţiunii penale nu este numai un drept al procurorului, ci şi o obligaţie a acestuia, dar Gavadia a demonstrat în cazul meu că avea alte obligaţii mai presus de cele profesionale.  

Evenimente cu potenţial devastator

În 13 octombrie 2016, procuroarea Găvădia a dispus să mi se facă o nouă expertiză medico-legală. (doc.4). Pentru mine o deplasare la București era copleșitoare, având în vedere starea în care mă aflam. Eram în cea mai gravă situaţie dintre cele descrise de medici ca fiind „cu potenţial devastator pentru pacient” şi am solicitat să fac expertiza la un centru autorizat mai aproape de casă. Nu cerusem să mi se facă o favoare, era o solicitare pe deplin legală şi de omenie, dar cererea mi-a fost respinsă fără nicio explicație. Prin comparaţie, lui Păun Gabriel, care încasase câțiva pumni după ce eu am fost călcat de mașină, i-au permis să facă trei expertize la Hunedoara. Sunt sigur că încercau să mă umilească prin toate mijloacele posibile și chiar se străduiau să îmi arate că asta fac…
Când a cerut o nouă expertiză, obligatoriu făcută la Bucureşti, procurorul Gavadia avea la dosar toate actele medicale pe care le-am primit la externare din secția de terapie intensivă de la spitalul din Austria, inclusiv radiografii din care rezultă că am avut coastele fisurate în urma trecerii cu mașina peste mine. Aceste probe au fost ignorate de INML București. Noua expertiză era menită să şteargă urmele fisurilor, să facă cumva să dispară acele calusuri care arată că am avut coaste fisurate pentru a infirma că mașina a trecut peste mine. Însă, aranjamentele medicale n-au putut şterge urmele lăsate de roţile bolidului pe hainele cu care eram îmbrăcat când am fost călcat de maşină. 

Mai clar de atât nu se poate

În 30.05.2017, Andrioni Alin a declarat în calitate de suspect: „Menționez că nu aveam viteză, eram în viteza I,… …Am observat la un moment dat una dintre persoane venind din partea dreaptă a mașinii, trecând prin fața prin partea stângă, după care a plonjat pe capotă în dreptul șoferului. La un moment dat persoana respectivă nu am mai văzut-o. Mi-am continuat deplasarea, timp în care persoanele respective continuau să lovească mașina, doamna care mă însoțea țipa și era foarte speriată. În tot acest timp eu am ținut în mâna dreaptă telefonul mobil pe care ulterior l-am predat procurorului, iar doamna din dreapta a filmat cu camera video” (doc.5). Din toate probele, inclusiv din declarațiile făptuitorului, rezultă că eram în partea din dreapta-față a mașinii când a virat la dreapta. NU aveam cum să „plonjez pe capotă” din partea stângă. De fapt, eu pur și simplu NU am reușit să mă feresc din fața mașinii pentru că Andrioni a accelerat când a virat spre mine. Mai clar de atât…

În data de 11 august 2017, am contestat în instanţă durata excesiv de lungă a cercetării penale, iar pe 25 septembrie 2017 un judecător de Drepturi şi Libertăţi din cadrul Tribunalul Hunedoara soma procurorul de caz să finalizeze dosarul (doc.6). Pe atunci, deşi trecuseră mai bine de doi ani de la săvârşirea faptei, Parchetul nu avea nici un inculpat în dosar. Judecătorul a stabilit un termen de opt luni pentru finalizarea dosarului, dar procuratura nu pusese pe nimeni sub acuzare nici la expirarea termenului fixat de instanţă, respectiv 26.05.2018. Procuroarea Gavadia s-a pensionat la data de 14. 05. 2018, cu 12 zile înainte de termenul în care era obligată să dea soluția de trimitere în judecată a ”suspectului”, iar dosarul a fost pasat altui procuror.

La mâna unui procuror ”teleportat”

Gavadia Emiliea Elena face parte din „lotul” procurorilor teleportați „peste rând şi peste noapte” (cu eludarea examenelor de promovare impuse de lege) la parchetul de pe lângă ICCJ în iulie 2012. Este vorba despre: „promovarea la secția penală a ICCJ a unui număr notabil de procurori şi judecători cu grad de tribunal. Aceste două categorii au fost menţionate distinct pentru că şi vulnerabilitatea lor prin îndatorarea promovării peste treapta curţii de apel (în cazul judecătorilor), ori suspiciunea promovării pe post de cârtiţă (în cazul procurorilor), era reală”.¹⁾

Cred că sunt îndreptățit să-mi pun întrebarea pe care şi-a pus-o mai multă lume: pot aceşti procurori să fie „agățați” de către şefii lor prin acest mod incorect de promovare care le asigură pensii exagerat de mari, în funcţie de ultimul salariu cu tot cu sporuri? Cum de ajung pe mâna lor dosare care scandalizează opinia publică? Atenție!!! Vreau să fiu bine înţeles: nu salariile şi pensiile mari din magistratură mă deranjează, atâta timp cât ştiu că le iau cei care au demonstrat că sunt corecţi şi ţin la onoarea profesiei şi a instituţiei pe care o reprezintă. Mă deranjează foarte tare cei care, din lăcomie, acceptă să intre în jocurile murdare ale sistemului opresiv.
Pentru mine este evident că în primii trei ani de cercetare, anchetatorii au urmărit clasarea dosarului. După pensionarea procuroarei Gavadia a continuat tergiversarea soluționării cauzei de tentativă de omor cu consecințe grave. 

Dosarul atentatului de pe Râul Alb nu a picat „din întâmplare” tocmai pe mâna acestor procurori controversaţi. Aşa-zisele „coincidenţe” demonstrează că Protocoalele Secrete dintre Parchete şi unele ONG-uri sunt actuale şi se manifestă. În cazul meu, Herban, Gavadia şi „Taica”Lazăr n-au reuşit să ducă la bun sfârşit ordinul premierului Ponta. Au urmat alţi doi procurori pricepuţi la muşamalizări de cazuri.

Note:

¹⁾ „Noaptea dreptăţii româneşti 2005-2020”, de Ion Popa, editura UNIVERSUL JURIDIC, 2020, pag. 59

PRECIZARE: „Scandalul de pe Râul Alb”, cazul care a şocat România în 24 mai 2015, a apărut public la momentul respectiv în zeci de articole, cu părerea exclusivă a activiştilor de mediu (numai platforma ONG-istă România Curată a scris peste 30 de articole pe acest subiect). Cotidianul.ro prezintă povestea şi din perspectiva celui care a fost victimă a tentativei de omor. Mărturia îi aparţine lui Mihai Bocea şi este preluată cu acordul său de pe siteul raulalb.ro

sursa foto deschidere luju.ro

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.