Articole scrise de: Andrei Marga

Criza educației devine mai gravă pe zi ce trece. Azi, ministerul recunoaște că o treime din copii nu au făcut educație sub pandemie, neavând acces online. Ne putem imagina ce s-a petrecut în majoritatea școlilor, liceelor și universităților.

În Statele Unite se bănuie de decenii, cel puțin de la asasinarea președintelui John Kennedy, acțiunea unui “deep state” – un fel de „stat paralel”, ce talonează și controlează de fapt statul de drept democratic în care cetățenii sunt chemați să aibă încredere.

2020 a arătat precaritatea umanismului. De pildă, în loc să se rezolve chestiuni sanitare, s-a recurs la un amestec vulgar de considerente medicale și motive politice

Oricât analizezi și compari, nu poți să nu constați că, înainte de Anul Nou, România a ajuns iarăși la măsuri care o scot în afara civilizației democratice.

Joseph Ratzinger a ales să-l urmeze pe Isus și a fost consecvent. În preajma Crăciunului din 2020, provocările la adresa vieții oamenilor sunt mari și stârnesc multe întrebări.

Biblia a rămas, de departe, cea mai citită carte. Cu inevitabile variații, de aproape două mii de ani, din generație în generație, oamenii și-o aproprie și se raportează la ea.

După destule indicii, a început numărătoarea inversă a regimului – un regim de fapt de uzurpare de funcții și de subminare a democrației, lipsit de personalități reale (…)

Îi este frică „presedintelui” de un parlament care ar fi capabil să se opună aberațiilor și să-l demită? Îi este frică de o justiție care și-ar face datoria? Se vrea cumva al treilea mandat?

Deocamdată, polarizarea lumii continuă. Dar, spre deosebire de polarizări anterioare, polii de astăzi știu că, în cazul unui conflict, nimeni nu poate câștiga. Jocul strategic se impune remodelat.

România s-a evidențiat în ultimii ani prin distrugerea de vieți omenești în împrejurări pe care nici un om matur nu le poate socoti simple accidente.

Pentru a înțelege ceea ce se petrece acum în America, trebuie cunoscută istoria Statelor Unite. În definitiv, în alegerile din 3 noiembrie 2020, au ajuns din nou în competiție, firește, cu noi actori, realismul politic, reprezentat de John Adams, și preocuparea dezvoltării democratice, ilustrată de Thomas Jefferson.

Sunt fapte noi pe scena României și a lumii. Ele nu mai sunt oarecari și nici de ocolit. Să le examinăm cu acuratețe și să căutăm interpretările

România actuală probează din plin că unde nu este integritate, orice organizare și orice putere se sfarmă la primele ocazii sau nu dă rezultate. De mai bine de 15 ani, se încearcă politici străine (…)

„Faceți din proști conducători și vă întrebați de unde vine dezastrul!”, constata Winston Churchill. Iar România actuală parcurge din plin experiența unei astfel de extracții a conducătorilor

Se dau apărători ai statului de drept tocmai cei care îl subminează. Este destul să vezi cum se numesc judecători la vârful ierarhiei dintre servitorii de casă, procurori dintre inși cu infracțiuni la activ,(…)generali dintre cei care susțin “statul paralel”

Aș spune de la început că există în România actuală oameni pe care îi susțin profesionalismul, cultura compactă, consecvența și demnitatea manifestărilor lor publice, înainte de orice.

Fapt este că nimeni în România actuală nu garantează corectitudinea alegerilor. Așa cum nu există un act, sub semnătură, că în țară este epidemie care să justifice măsurile luate – nu sanitare, ce pot fi firești, ci militaro-polițienești!

În aceste zile iese la iveală, încă o dată, ceea ce se putea observa deja înainte de 2019, anume, voința de impunere a unor opțiuni necugetate, fie și prin abuz

Alegerile locale din 27 septembrie 2020 au adus câteva surprize asupra cărora merită reflectat.

Ce-i de făcut și ce nu? Mulți concetățeni întreabă și se întreabă. Primii obligați să răspundă ar fi cei care le-au luat voturile.

De exemplu, pandemia Covid-19 a făcut urgență din trecerea pe online a învățământului. Am mai spus și în alt loc că recursul la online este un pas mare dar nu poate fi întreaga educație.

Poate că nu este încă dezintegrare, cum spune un scriitor prizat, dar degradare este cât încape, iar tristețe, pe măsură. O țară cu potențial considerabil este, în fapt, blocată.

“Președintele” susține că „nu s-a făcut nimic în 30 de ani”. Depinde ce și cum privești. Dar cineva care stă în funcția lui de 6 ani, din cei 30, și nu a făcut nimic, este parte a nimicului de care vorbește

Compromiterea unui an de învățământ – reducându-i durata, reducând disciplinele, reducând orele alocate – este o soluție comodă, dar foarte costisitoare, cea mai costisitoare. Ea lasă goluri în formare imposibil de umplut.