Articole scrise de: Gheorghe Piperea

Acum faceți niște corelații. Vedeți ce personaj malefic al plandemiei capătă puteri sporite de fiecare dată când mai apare câte o nenorocire

Nu este vorba de un progresism prost înțeles și contorsionat, de genul celui pe care îl vedeți în filmele de la Hollywwod și de pe Netflix sau în rezoluțiile nebunești ale Parlamentului European

Crizele repetate pe care ni le livrează păpușarii lumii, crize care, mai nou, se suprapun și se potențează reciproc, într-un cerc vicios malefic, ne obligă la o viață mai puțin obișnuită, ieșită din tipare.

Totalitarismul se instaurează pas cu pas, și nu de pe o zi pe alta, și se consolidează pentru că cei mai mulți dintre noi preferă să întoarcă privirea de la lucrurile urâte, grave, periculoase.

În România, lucrurile au stat exact pe dos. În ciuda celor 300 de miliarde de lei împrumutate de „autoritățile” noastre în timpul pandemiei, spitalele sunt „sufocate”

Cum să mai conteze legea, morala și judecătorii altceva, când Arafat declară nonșalant, fără să îl demită nimeni în secunda doi, că „nu se oprește el din cauza Constituției”?

Dacă această bulă s-ar fi creat anii ăștia, ar fi putut dura cincinale, fiind re-umflată în valuri, prin decizii tehnocratice de prelungire, și protejată de idioții utili ai internetului și ai paginilor de socializare.

Statul sprijină concurența neloială ale „investitorilor” străini, ajutați cu bani publici pentru a se dezvolta în detrimentul companiilor locale.

Produsele care se pot realiza în România nu sunt autorizate. Medicamentele care pot avea efect terapeutic și care se găsesc în farmacii nu sunt permise (…)

Sesizați nemernicia? Un grup de experți propriu-ziși (pe care, culmea, îi și poți identifica cu nume, prenume și responsabilitate individuală pentru ceea ce spun și fac) este contrazis, la ordin politic

Acești auto-caracterizați mântuitori, când ajung în poziții-cheie ale puterii sau ale aparatului de stat, țin neapărat să ne salveze de noi înșine.

Unu – cel puțin în concepția „autorităților” românești (autorități care, s-a văzut, se reduc la singurul și galacticul expert, mai numit, normativ, și „comandantul acțiunii”)…

Având în vedere extensia globală a acestor experimente, nu există nicio urmă de îndoială că aceste experimente s-au făcut/se fac și în România.

Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.

Populația României nu mai poate nici măcar visa la finalul plandemiei, ceea ce ne aruncă pe toți într-o adevărată groapă emoțională, imposibil de surmontat.

În afară de aparatul logistic și de costurile antrenate de subvenționarea a 10 mil. de oameni, se pune întrebarea: cine plătește?

Populația va pune mâna pe par, iar secțiunile sociale create iresponsabil de gestionării plandemiei pe criteriul suspiciunii de boală și de infectare vor ajunge să se ciocnească

Să ne ținem aproape de seniori. Să ne învățam copiii ce e libertatea. Să îi facem să înțeleagă că nu sunt din plastilină remodelabilă, ci din carne, oase și suflet.

Abandonul bătrânilor nu înseamnă doar cinism, cruzime și egoism, înseamnă și prostie crasă – experiența, înțelepciunea lor (…) sunt abandonate odată cu bătrânii.

Deci, Cîțu a dat țeapă unei bănci. Același Cîțu care îi făcea teroriști pe debitorii la bănci sau țepari pe cei cu credite în CHF, pentru simplul fapt că îndrăzniseră să dea băncile în judecată

În România sunt peste 690 de mii de societăți comerciale. Doar 15 mii sunt bancabile

Această întreprindere este un uriaș sac cu bani – capacitatea de transport este de cca 20 de milioane de pasageri pe an, iar activitatea este un serviciu public esențial

Este o profeție care s-a împlinit prin simplul fapt că a fost rostită.

Obligația de a fi sănătos. Obligând omul să fie sănătos, responsabilitatea pentru starea sa de boală și pentru imprudența de a muri trece asupra individului și asupra comunităților umane naturale.