Bastonul contelui (78)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – CEI O SUTĂ – Bastonul contelui, apărută la ED. CURTEA VECHE în 2012

MAESTRUL DE CEREMONII: Genial, nu? Cu toate că, pentru a fi sinceri, şi acest lucru are dezavantajele sale, avantaje ce trebuie şi ele luate în calcul. Uite, de exemplu, este adevărat că fanfara acoperă, din când în când, aplauzele. Dar de multe ori acoperă şi huiduielile şi fluierăturile. Şi nu e singurul neajuns la care ne expunem, desfiinţând fanfara. Te-ai gândit că va trebui să-i plasăm şi pe muzicanţi undeva? Că nu putem să-i lăsăm chiar de tot afară nici pe ei? Greu nu e să desfiinţezi un lucru, greu e să-l transformi! Aşa că m-am gândit, în continuare, ce să fac şi cu fosta fanfară… Tot gândindu-mă, am ajuns la o nouă soluţie genială: toţi muzicanţii, pentru că şi aşa nu sunt decât nişte muzicanţi, vor primi câte o tobă, astfel încât în locul vechii fanfare vom avea o coloană de toboşari. Ceea ce oferă două avantaje uriaşe, pe lângă nişte dezavantaje neglijabile: primul mare avantaj este acela că toţi muzicanţii vor rămâne fiecare pe locul lui în coloană, ba mai mult, cei cu care n-am ştiut până atunci ce să facem, vor avea acum şi ei un loc. al doilea profit – nici el de lepădat – va fi acela că tobele vor acoperi în întregime şi huiduielile.

ÎNVINGATORUL: Dar atunci nu se vor mai auzi nici aplauzele!

MAESTRUL DE CEREMONII: Să fim serioşi! Ce aplauze?!

ÎNVINGATORUL: Cine credeţi că ar avea vreun interes să mă fluiere, după ce că am pus soarele la loc?

MAESTRUL DE CEREMONII: Ai făcut foarte bine că ai venit la noi! Eşti naiv şi lipsit de experienţă! Se vede că nu eşti decât la prima ta izbândă…

MAJORDOMUL: …că a doua nici n-o să mai ai ocazia s-o îndeplineşti. Iar, până una alta, soarele e iar pe cer. Aşa că stai cuminte în banca ta!

MAESTRUL DE CEREMONII: A! Şi să nu uit, mai e încă un avantaj: pentru a bate toba nici nu e nevoie de cine ştie ce aptitudini. O poate face oricine şi nici nu va mai fi nevoie de un Tambur Major.

ÎNVINGATORUL: Bine, şi după coloana toboşarilor, ce va mai urma? A fost o coloană de tineri, una de tinere, una de oameni importanţi, apoi toboşarii… şi după aceea?

MAESTRUL DE CEREMONII: Fii liniştit! Ne-am gândit până la capăt.

MAJORDOMUL: Până la capătul lucrurilor.

MAESTRUL DE CEREMONII: Toboşarii vor imprima întregului alai un ritm săltăreţ şi foarte ordonat. Asta după ce tinerii vor simboliza optimismul, fetele frumuseţea, iar oamenii importanţi amploarea evenimentului. Genial! Astfel, toată lumea nu va avea decât de câştigat. Picioarele ne vor duce singure. După toboşari, vor veni, ca de obicei, profesorii.

MAJORDOMUL: Acum, e drept, şi aici a fost o problemă destul de încâlcită, dacă ne gândim că, în calitatea mea de Bibliotecar, ar fi trebuit să fiu şi în fruntea acestora.

ÎNVINGATORUL: Şi, atunci, i-aţi desfiinţat şi pe profesori?

MAJORDOMUL: Ne-am gândit şi la asta, dar, oricum, de profesori mai avem nevoie. Dacă n-ar fi ei, cine ar mai ţine copiii în frâu?

MAESTRUL DE CEREMONII: Copiii de astăzi sunt extrem de incomozi… Nu mai există respectul de altădată…

ÎNVINGATORUL: Şi după profesori?

MAESTRUL DE CEREMONII: După profesori vor veni, bineînţeles, copiii.

ÎNVINGATORUL:(Tot mai agitat) Şi după copii?

MAESTRUL DE CEREMONII: După copii, părinţii.

MAJORDOMUL: În felul acesta, dubla influenţă educativă va fi desăvârşită.

ÎNVINGATORUL: (Exasperat) Şi după părinţi?

MAESTRUL DE CEREMONII: Treci prea repede peste aceste coloane! Munca noastră, aş zice, merită mai mult! Nici nu-ţi poţi imagina cât am avut de furcă până să putem definitiva coloanele copiilor şi ale părinţilor. Nici nu-ţi poţi imagina! În primul rând că toţi părinţii au copii şi toţi copiii au merite. Pe cine să omiţi? Şi, dacă mai găseşti până la urmă, totuşi, şi un copil fără merite, nu se poate să nu aibă tocmai acela părinţi plini de importanţă! Sincer să fiu, am găsit, până la urmă, şi un asemenea exemplar. Dar cum era să procedez cu el? Era un unicat! Nu puteam să produc o coloană aparte doar cu el! Însă, pentru valoarea sa de excepţie, nici nu puteam să-l las la o parte. Aşa că – nu trebuie să o ştie nimeni -, l-am considerat şi pe el cu merite şi l-am înglobat printre ceilalţi, undeva pe la mijlocul unui rând, ca să nu fie prea remarcat. Da, dar astfel crezi că am scăpat de aceste două blestemate coloane?

ÎNVINGATORUL: (Tot mai buimăcit) Nu?!

MAESTRUL DE CEREMONII: Bineînţeles că nu! N-am să te mai fac să-ţi pierzi vremea cu fleacuri de genul celor pe care noi totuşi a trebuit să le rezolvăm – cum ar fi, de exemplu, că mulţi dintre părinţi erau de acum repartizaţi în alte coloane ori că era şi unii care nu avea copii chiar legitimi. Deşi nici acestea nu sunt lucruri chiar de trecut cu vederea, mă înfior când mă gândesc câte necazuri am putea avea şi din pricina asta. Degeaba strâmbi din nas, tu le numeşti „fleacuri2, dar pentru noi, oameni cu înalte răspunderi, vezi cât de importante sunt. Am să-ţi mai spun doar un singur lucru, ca săţi dai seama de ce probleme aproape insolubile a trebuit să ne izbim pentru a putea face faţă alaiului prin care tu…

ÎNVINGATORUL: (Ca un automat) …prin care eu „pentru a GUSTA roadele crescute din sudoarea frunţii mele tale – mele”.

MAJORDOMUL: Aşa, bravo! Ei, bine, uite ce voiam să-şi spuns: la un moment-dat, coloana copiilor ameninţa să devină foarte eterogenă. Pur şi simplu, este o treabă foarte eterogenă să constaţi cine are dreptul la statutul de copil şi cine la statutul de părinte. Să luăm, de exemplu, un bărbat de cincizeci de ani, care are un fiu de douăzeci şi cinci de ani, un nepot de şase şi un tată de…ăăă. de şaptezeci şi cinci.

ÎNVINGATORUL: Ce?

MAESTRUL DE CEREMONII: Constatăm că nu avem nu mai puţin de trei părinţi şi trei copii într-un total de patru persoane. Şi ce persoane?

ÎNVINGATORUL: Ce persoane?

MAESTRUL DE CEREMONII: Una de şase ani şi alta de şaptezeci şi cinci… Pe ăstia doi să zicem că-i excludem pe motiv că n-at putea menţine ritmul toboşarilor.

ÎNVINGATORUL: Na-r putea.

MAESTRUL DE CEREMONII: Dar ce te faci cu cel de cinzeci şi cu cel de douăzeci şi cinci de ani? Unde îi pui?

ÎNVINGATORUL: Unde?

MAESTRUL DE CEREMONII: Vezi? Nu există nici o reglementare în acest sens, o reglementare cu care să le poţi astupa gura. Şi atunci…

ÎNVINGATORUL: Şi atunci?

MAESTRUL DE CEREMONII: Şi, atunci, în practica cutumiară se obişnuieşte să apelezi la bunul simţ. Însă ei, săracii, având dubii, având statut dublu – atât de părinţi, cât şi de fii -, oricum ar alege, tot n-ar fi bine. Dacă ar opta pentru coloana părinţilor, ne-am pomeni cu doi bărbaţi aflaţi în această coloană, fără a avea în prima copiii asupra cărora să-şi poată demonstra influenţa educativă. Precizez, încă o dată, dacă ar opta pentru coloana părinţilor, ar rămâne doar cu statutul de părinţi. Dar dacă ar opta pentru coloana copiilor? Ar rămâne această coloană fără părinţii care să-i educe.

MAJORDOMUL: Acum să te văd ce faci!

ÎNVINGATORUL: Păi, să-i desfiinţezi atât pe părinţi, cât şi pe copii.

MAESTRUL DE CEREMONII: Ai început să vorbeşti brambura! Nu poţi desfiinţa chiar totul! Ne-am gândit aşa: creăm o coloană de oameni între cinzeci şi şaptezeci de ani, toţi cu condiţia să aibă cel puţin un copil. Aceştia vor forma coloana părinţilor. Mai creăm, apoi, o coloană de oameni între cinzeci şi douăzeci şi cinci de ani, toţi cu condiţia să aibă sau să fi avut părinţi, contând acest detaşament drept coloana copiilor. Astfel vom evita şi un aspect estetic neplăcut, ce ar putea surveni din copii mult prea înalţi şi copii mult prea mărunţi. Adulţii cu statut de copii vor fi selectaţi din cei de aceeaşi înălţime. Va fi foarte frumos.

ÎNVINGATORUL: Şi după aceste coloane, cine va mai urma?

MAJORDOMUL: După părinţi şi copii, am ajuns la capătul alaiului. După cum probabil bănuieşti, la sfârşit vor veni ceilalţi, mulţimea care n-a fost cuprinsă în coloanele mai înainte enumerate.

ÎNVINGATORUL:Dar ăştia ce merite au?

MAJORDOMUL: Ăştia vor simboliza obiectul pentru care tu, Învingătorule, îţi justifici triumful. Dacă n-ar fi ei, n-ar fi existat o raţiune pentru care să ţi se mai mulţumească ţie pentru că ai eliberat soarele.

ÎNVINGATORUL: Şi dacă aceia care nu au încăput în primele coloane vor veni odată cu prima, cine va mai sta pe margini să ne aclame?

MAESTRUL DE CEREMONII: Fii liniştit, va fi cine să stea şi pe margini. Ăăă… eventual istoricii. Cu toate că, sincer să fiu, dacă n-ar fi nimeni, nu te-ai mai expune fluierăturilor.

ÎNVINGATORUL: Nu m-aţi lămurit nici acum cine ar avea interesul să mă fluiere pentru tot ce am făcut. Dar chiar de s-ar trezi unul să mă huiduiască, tot nu s-ar auzi din cauza tobelor.

MAESTRUL DE CEREMONII: Da, dar poate să arunce cu ouă clocite ori cu alte obiecte asemănătoare. Pe acelea, tobele nu le pot acoperi. Fiindcă, aşa cum ţi-am spus, va mai avea şi cine sta pe margini.

ÎNVINGATORUL: Cine? Dacă am înţeles bine, doar eu nu am fost inclus de către voi în alaiul pe care l-aţi organizat în cinstea mea. Păi, eu o să fiu cel ce va sta pe margini pentru a vă aclama pe voi?

MAESTRUL DE CEREMONII: Ne-am gândit şi la soluţia asta, însă a trebuit s-o abandonăm dintr-o mie şi unu de motive. N-are rost să ţi le înşir acum, dar în nici un caz nu te puteam lăsa pe tine singur, prea ai ieşi în evidenţă. Pe margini vor sta femeile, ologii, bolnavii, copiii şi bătrânii. Ei vor fi cei ce te vor sărbătorii.

ÎNVINGATORUL: Dar eu?

MAJORDOMUL: Tu?!

ÎNVINGATORUL: Da, eu! Eu unde voi sta în acel timp „pentru a gusta…”

MAJORDOMUL: (Plictisit) Lasă…

MAESTRUL DE CEREMONII: Cu tine s-a ivit o poveste întreagă, Învingătorule. O poveste întreagă… În primul rând că în tot timpul cât noi ne străduiam să facem parada aceasta cât mai strălucitoare, să respectăm toate vechile cutume şi glorioasele tradiţii ale neamului, cât doream să realizăm un lucru cât mai bine gândit, în aşa fel încât să nu supărăm prea tare pe nimeni, tu nici nu erai încă de faţă. Nici nu-ţi păsa! Totuşi, noi nu te puteam ignora cu totul, întrucât de nu izbândeai tu, nu aveam nici noi un pretext fezabil pentru aceste sărbători în cinstea ta. Dar puteam noi să ştim care dintre numeroşii tineri plecaţi să-l înfrunte pe zmeu va fi cel ce se va întoarce victorios? Puteam şti unde să-l situăm pe acesta, din moment ce n-aveam nici cel mai mic indiciu despre cine va fi vorba?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.