Trăim într-o Capitală pretins europeană, în care clădirea Ministerului Culturii, aflată lângă Muzeul Satului, poate fi inclusă pe lista construcţiilor ilegale! Casele româneşti străvechi, din lemn şi din pământ, acoperite cu paie, se ascund dincolo de o clădire de beton ce n-are aprobarea arhitectului-şef al Bucureştilor.Ce să mai aştepţi de la clădirea din oţel începută pe Strada Polonă colţ cu Justinian?! Este ca o cuşcă de oţel lungă şi îngustă. Are doar 5 metri lăţime. Ce casă şi ce birouri? Mai ales, care prost să o cumpere? La numărul 58 avem ilustrarea concepţiei urbanistice a lui Nicolae Onţanu. Într-un cartier cu case ridicate între cele două războaie, cu o cornişă în care puţine imobile trec de primul nivel, avem o piramidă de sticlă şi beton. La numărul 68 este o altă structură de câteva etaje. Birouri de vânzare!
Pe Polonă, la 43, se află turnul de marmură, vin, beton şi şampanie. Polonă 43 este sticla în care funcţionează Vincon. Dacă Neţoiu ar fi visat ceva mai frumos, am fi văzut şi noi. Aşa, subconştientul şi fudulia lui se regăsesc fidel într-un turn ce pare a se răsti la căsuţele vechi din preajmă, rămase după un război şi după cinci decenii de prostie şi de dictatură. Pe Polonă, colţ cu Eminescu, este şi o mică minune. Un tăpşan plin cu gunoaie, sticle, oase şi două panouri publicitare. Cineva se judecă pentru teren sau altcineva aşteaptă să pună mâna pe el. Capitala e plină de zeci şi zeci de terenuri fără stăpân, adjudecate cu acte false. Sigur, oraşul nu se va îmbogăţi cu o căsuţă. Ce-a fost un stil coerent între războaie a devenit anti-stil şi un exemplu de prost gust. Pe Polonă sunt mai multe oraşe Bucureşti. Unul vechi, interbelic, neatins, unul mârlănesc, contemporan, suit cu picioarele peste cel vechi, şi altul încălecat de construcţii moderne, corecte, frumoase, dar semănând cu nişte ţevi înalte înfipte între jucării.
În Bucureşti sunt 6 sectoare şi o Primărie Generală. Adică şapte surse independente de aprobări. Nimeni nu cooperează cu nimeni. Fiecare face de capul său. Hotărârea 169 din 2000 în care sectoarele au o competenţă limitată, iar Primăria Generală coordonează dezvoltarea zonei centrale a rămas un vis frumos. Competenţa de a aproba documentaţiile de urbanism ce permit construcţii speciale a fost interpretată după caz şi proprietar. Niciodată după o regulă a armoniei sau a respectării specificului local (atâta cât mai este). La Grădina Icoanei, lângă Biserica Anglicană, este o clădire monument istoric. Au tras 4 etaje peste ea. Lângă, peste fostul restaurant Moldova a fost aprobat un bloc de 14 etaje. Au protestat şi elevii de la Zoia. Degeaba! În parc, un veceu a devenit restaurant şi grădină de vară. Se bea bere la Grădina Icoanei mai abitir ca la o fabrică de spirtoase. Şi se înalţă clădiri ca nişte obsesii de city londonez, dar timid, amărât, din trei.
Pe Strada I.L. Caragiale nu-i doar Bucureştii de altădată. E şi Rosetti Tower. În intersecţie mai este şi o capodoperă din interbelic, călărită de un turn de beton. Balcoanele turnului dau peste acoperişurile unei perle de arhitectură interbelică. Pe Maria Rosetti, colţ cu Str. Franzelarilor, este o altă “capodoperă”. Marmură roşie la parter, anunţuri de vânzare şi de închiriere, faţada cojită, gata să cadă, chiar înainte de mutarea primilor chiriaşi. Şi pe lateralul clădirii, un burlan gros de plastic, agăţat cu coliere, trădând aroganţa cu grosolănia. Nu-ţi vine decât să tânjeşti după trecutul de pe Strada Toamnei, înjurând de zor viitorul abia sosit pe Strada Franzelarilor.
În Piaţa Rosetti e o clădire veche, interesantă, monument vechi. Aş zice că este, dar, dacă o priveşti cu atenţie, e o păcăleală. Cea veche a fost dărâmată. Cea nouă reproduce caricatural moştenirea trecutului şi poartă deasupra sa încă trei etaje moderne. Deşteptăciune, bun-gust, imaginaţie şi grosolănie! Adică Bucureştii de altădată călărit şi călcat în picioare de Bucureştii de astăzi. E Capitala noastră mutilată eficient! Şi după mintea unora, extrem de frumos!
Bloc prost din ţară democrată faţă în faţă cu o căsuţă mică dintr-un regat huiduit
Strada Justinian: proiect de clădire lată de cinci metri
Verdele de sticlă se vrea respectarea tradiţiei. Restul, umflarea banilor
Biserica Anglicană faţă în faţă cu un bloc „păcălici“. Albul vrea să fie vechi, roşul – etaje umflate
Detaliu de rafinament arhitectural 2009
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.