Care este cel mai periculos angajator din economia românească

Circa 300 de mineri de la Exploatarea Minieră Lonea s-au blocat, luni, în subteran, nemulţumiţi de starea de insolvenţă a Complexului Energetic Hunedoara şi au declarat că nu vor ieşi până nu vine ministrul Energiei, Victor Georgescu. „Demersul acestora este unul care survine după ani de zile, timp în care noi, ca organizaţie sindicală, am încercat prin toate posibilităţile legale să atragem Guvernului atenţia asupra situaţiei către care se îndreaptă Complexul Energetic Hunedoara”, a spus liderul Sindicatului „Muntele”, Vasile Păduraru. Potrivit acestuia, linia pe care merge Complexul este a falimentului, iar ei se lovesc de un zid. „Toată lumea este imună, nimeni nu aude, nimeni nu poate. Până la urmă huila asta este a statului român şi statul român trebuie să decidă ce vrea să facă cu aceasta”, a spus liderul.

Păduraru a explicat că starea de spirit a oamenilor este una „foarte încinsă” din cauză că aceştia se tem de falimentul CEH şi de perspectiva că şi-ar putea pierde locurile de muncă.
Mineritul şi producţia de energie electrică din Valea Jiului şi din întreg judeţul Hunedoara au intrat în insolvenţă după ani de zile de jaf şi de acumulare a unor datorii imposibile. 6.500 de muncitori, din cei peste 90.000 câţi erau la începutul anilor ’90, se tem de pierderea locurilor de muncă şi de viitorul văii. Complexul Energetic Hunedoara, creaţie a guvernului Ponta, în 2012, a plecat la drum cu profit, dar a încheiat anul cu datorii de 1,67 miliarde de lei. Căpuşe din ţară şi din străinătate au pus mâna pe contracte grase de livrare de cărbune prost, deşi CEH deţine patru mine viabile, sau au făcut tot felul de studii de restructurare ce s-au dovedit fără niciun folos din moment ce compania a fost trimisă în insolvenţă.

Complexul Energetic Hunedoara este un colos cu picioare de lut, o companie înfiinţată în 2012 prin comasarea a patru mine considerate viabile, Lonea, Lupeni, Vulcan şi Livezeni, şi două centrale electrice care ard huilă, Paroşeni şi Mintia Deva. Scopul înfiinţării societăţii a fost acela de a se renunţa la gaura neagră numită Compania Naţională a Huilei, cel mai mare restanţier la statul român, însă în doar doi ani de funcţionare, CEH a ajuns să devină ea însăşi o mare datornică la bugetele statului. Conform datelor prezentate de Ministerul Finanţelor, la finele lui 2014, CEH avea datorii totale de peste 62 milioane de euro la bugetul de stat, şomaj, pensii şi sănătate. Acestea sunt roadele controlului politic şi promovării unor personaje care nu au avut de a face cu sectorul energetic. În afară de cei 62 de milioane de euro pe care CEH, companie aflată sub administrare specială, se mai adaugă alte câteva milioane datorii către furnizorii de servicii şi echipamente.

Ca să înţelegem mai bine situaţia din Valea Jiului trebuie să mergem undeva în trecut. Zona este una foarte problematică, monoindustrială, puternic întreţinută de factorul politic înainte de 1990, când lucrau 90.000 de oameni. La vremea respectivă, cărbunele extras de aici ajungea în toată ţara pentru că transportul feroviar era extrem de ieftin. Astfel se face că huila era arsă la Iaşi, Giurgiu sau alte centrale foarte depărtate. În prezent, nu se justifică economic o distanţă mai mare de 100 de kilometri. Aşa se face că huila este ultilizată de centralele de la Paroşeni, situată la gura minei Lupeni, şi Mintia Deva, la câţiva kilometri distanţă. Numai că aceste două centrale contează foarte puţin în sistemul energetic naţional iar raţiunea existenţei lor este aceea de a ţine în viaţă cât de cât Valea Jiului.

Complexul Energetic Hunedoara este practic urmaşa Companiei Naţionale a Huilei, aflată azi în insolvenţă, după ce a acumulat datorii de aproape 600 milioane de euro. Statul a pompat în mineritul hunedorean ajutoare de aproape 6,5 miliarde de dolari. Aceşti bani, după cum am văzut, nu au fost însă de ajunsă căci am făcut referire la datoriile CNH şi ale CEH. La aceste “performanţe” se mai adaugă şi procesul de închidere a minelor, fenomen cu un impact devastator pentru unele oraşe care au rămas fără nicio activitate economică. De asemenea, minerii din Valea Jiului prestează cea mai periculoasă meserie din România. Statisticile arată că mai bine de două treimi din accidentele de muncă vin din acest sector. Din 1990 şi până azi şi-au pierdut viaţa 80 de muncitori, 75 dintre ei provenind de la minele din Valea Jiului, în special de la Petrila, Vulcan şi Uricani.

Datoriile, ineficienţa economică, accidentele de muncă, situaţia precară a industriei, viitorul incert sunt rodul moştenirii în 1990 a unei industrii supradimensionate. Strategia de dezvoltare gândită de Ceauşescu avea la bază conceptul autosusţinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor. După căderea lui, noii guvernanţi au preluat un sector dezvoltat mai mult decât ar fi permis potenţialul de resurse minerale solide economic exploatabile de care dispunea ţara la momentul respectiv. Singurele măsuri luate de guvernele care s-au perindat au fost pomparea de bani în sector, închiderea minelor, disponibilizarea salariaţilor, ţinerea companiilor pe pierderi pentru a nu scumpi energia electrică, în timp ce investiţiile au lipsit aproape cu desăvârşire. Marea restructurare din Valea Jiului a început în vremea guvernării lui Victor Ciorbea, când au fost traşi pe dreapta 60.000 de mineri, din aproape 90.000 câţi erau.

Situaţia de azi a mineritului carbonifer şi a CEH în special este cruntă. Morile de vânt din Dobrogea se învârt cât să ţină pe bară multe termocentrale, iar Uniunea Europeană cere imperios restructurarea sectorului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.