Venirea pe tronul României a unui principe străin a ridicat un stat în formare, nesigur și parțial balcanic, la nivelul marilor puteri ale Europei. Legăturile strânse de rudenie ale regilor României cu familiile domnitoare ale Austriei, Marii Britanii, Franței ori Spaniei au însemnat scăparea țării de sub dominația otomană și au transformat-o într-un stat modern și puternic.
Familia de Hohenzollern-Sigmaringen, din care s-au tras monarhii României, era una dintre cele mai vechi case domnitoare din Europa, având relații de rudenie apropiate atât cu Casa Regală a Prusiei, cât și cu familia Bonaparte din Franța.
Regele Carol I și nașterea României Moderne
Unirea dintre Moldova și Țara Românească s-a înfăptuit sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859. Din păcate, Marile Puteri ale Europei recunoșteau Unirea Principatelor Române doar pe timpul vieții sale. A fost motivul pentru care Cuza a fost obligat să abdice şapte ani mai târziu.
Singura soluție pentru ca Unirea Principatelor Române să reziste în timp era aducerea unui principe străin. Inițial a fost ales prințul Filip al Belgiei, Conte de Flandra, care a refuzat însă propunerea.
Napoleon al III-lea, împăratul Franței, l-a recomandat apoi pe principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen la tronul României. Ion C. Brătianu și C.A. Rosetti au negociat venirea prințului Carol pe tronul țării. Carol I era al doilea copil al prințului Karol Anton, prim-ministru al Prusiei, și al principesei Josephine de Baden. Și sora sa, principesa Stephanie, a devenit pentru scurt timp regină a Portugaliei prin căsătoria cu regele Pedro al V-lea. Carol I era și unchiul regelui Albert I al Belgiei, acesta din urmă fiind fiul surorii sale, Marie Luise Alexandrine, și al prințului Filip, Conte de Flandra.
Regele Carol I s-a căsătorit cu prințesa Elisabetha von Wield în 1881, cunoscută și sub pseudonimul literar Carmen Sylva. În urma mariajului a devenit Regina Elisabeta a României. În timpul Războiului de Independență din 1877, a înființat spitale, servicii de ambulanță, a aprovizionat unitățile medicale cu medicamente, a sprijinit dezvoltarea artelor, a meșteșugurilor și s-a preocupat de strângerea de fonduri pentru familiile nevoiașe. A înființat Societatea Regina Elisabeta în 1893, în care erau tratați gratuit circa 17.000 de pacienți pe an, a înființat un program de burse pentru tineri și a inițiat o campanie de publicitate pentru dezvoltarea turismului. A scris poezii în franceză, germană și engleză.
Ferdinand I, artizanul Marii Uniri
Cel de-al doilea rege al României, Ferdinand I, era fiul prințului Leopold de Hohenzolern-Sigmaringen și al infantei Antonia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și a reginei Maria a II-a. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri din Kassel, fiind sublocotenent în Regimentul 1 de Gardă al Curții Regale a Prusiei. A studiat la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tubingen. A urmat o carieră militară, ajungând la gradul de general de corp de armată. El devenit Principe de Coroană al României din 1889, ca urmare a renunțării la succesiune a tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm.
S-a căsătorit în 1893 cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și fiica Ducelui Albert de Edinburgh și a Marii Ducese Maria Alexandrovna Romanov, singura fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Ferdinand a urcat pe tron în 1914, ca urmare a morții unchiului său, Carol I. România a participat la Primul Război Mondial de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, ceea ce l-a determinat pe împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei să-l excludă din Casa Regală de Hohenzolern.
În urma conflagrației, România a reușit să realizeze Marea Unire, prin alipirea Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la Regat în 1918. În 1922, la Alba-Iulia, Ferdinand a devenit primul rege al României Mari.
Soția sa, Regina Maria, s-a dovedit un excelent diplomat, punând interesele României deasupra celor de familie. S-a opus intrării țării în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și întreprins o amplă campanie pentru recunoașterea Marii Uniri de către cele mai importante state ale lumii. A avut întrevederi în acest sens cu regele George al V-lea al Regatului Unit, cu Georges Clemenceau, președintele Franței, şi cu Woodrow Wilson, președintele SUA.
Câțiva dintre copiii săi au ajuns pe tronurile mai multor state europene. Principesa Elisabeta a devenit regină a Greciei prin căsătoria cu prințul moștenitor al Greciei, George al II-lea. Cea de-a doua fiică, principesa Maria, numită Mignon, a devenit regina Iugoslaviei prin căsătoria cu regele Alexandru I, nepot al reginei Victoria a Marii Britanii. Mignon a fost mama ultimului rege iugoslav, Petru al II-lea.
Deși s-a spus că cel mai mic copil al Reginei Maria, principesa Ileana, ar fi fiica prințului Barbu Știrbei, Regele Ferdinand a admis paternitatea. Ea s-a căsătorit cu arhiducele Anton de Habsburg, prinț imperial de Austria, prinț regal al Ungariei, Boemiei și Toscanei. Spre sfârșitul vieții, principesa s-a călugărit, devenind Maica Alexandra.
Carol al II-lea, regele dictator
Cel mai mare dintre copiii Regelui Ferdinand I și ai Reginei Maria, principele Carol a avut o existență tumultuoasă, domnia sa fiind o pată neagră în istoria țării. În timpul Primului Război Mondial a dezertat din armată, s-a căsătorit apoi ilegal cu Ioana Lambrino, numită Zizi, fiica generalului român Constantin Lambrino. Mariajul nu a fost acceptat de tatăl său din cauza Statutului Casei Regale, potrivit căruia niciun moștenitor la tron nu avea voie să se căsătorească cu o persoană de origine română. Deși căsătoria lor a fost anulată, relația a continuat, iar în 1920 s-a născut Mircea Grigore Lambrino, nerecunoscut de tatăl său.
A urmat apoi mariajul principelui Carol cu principesa Elena a Greciei în 1921, cuplul având un copil, cel care avea să devină mai târziu Mihai I de România.
Dar Carol și-a abandonat iar soția și tronul și a plecat în Franța cu Elena Lupescu, fiul său Mihai urcând pe tronul țării în 1927. Însă Carol I s-a întors trei ani mai târziu și și-a detronat fiul. Domnia sa s-a dovedit dezastruoasă pentru țară. Regele s-a implicat în acte de corupție, a desființat partidele politice, a înlăturat Constituția democratică din 1923 și a instaurat dictatura în 1938.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost de partea Germaniei naziste și a cedat Transilvania Ungariei hortyste. A fost însă silit să abdice de către generalul Ion Antonescu, în calitate de prim-ministru.
Mihai I, regele exilat
Principele Mihai a fost singurul fiu al Regelui Carol al II-lea și al Principesei Elena a Greciei. Mihai a ajuns prematur pe tronul României. Domnia sa a fost încă de la început afectată de acțiunile iresponsabile ale propriului tată, care inițial și-a abandonat tronul, ca mai târziu să-l revendice.
În 1927, principele Mihai a devenit prima oară rege la doar 6 ani, ca urmare a morții bunicului său, Regele Ferdinand I. A fost instituită o regență condusă de unchiul său, prințul Nicolae. Dar în 1930 tatăl său s-a întors din străinătate și și-a detronat fiul. În urma înlăturării de pe tron, Mihai a primit titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia, iar mama sa, principesa Elena, a luat calea exilului.
După un deceniu, în urma abdicării forțate a tatălui său, Mihai a devenit pentru a doua oară rege în 1940. Printr-o lovitură de stat, la 23 august 1944, regele a hotărât întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, arestarea generalului Ion Antonescu și restaurarea Constituției din 1923. Însă URSS s-a folosit de situația Transilvaniei, aflată în mâna hortyștilor, pentru a-l obliga pe rege să îl demită în 1945 pe premierul țărănist Nicolae Rădescu și să-l numească prim-ministru pe dr. Petru Groza. Deși Mihai a refuzat să semneze decretele emise de guvern, acesta a funcționat fără aprobarea sa. La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I a fost obligat de comuniști să abdice. În martie 1948, Regele Mihai a declarat la Londra că a fost obligat prin amenințare și șantaj să abdice de pe tronul României, motiv pentru care o consideră nulă. Guvernul de la București a retras cetățenia română tuturor membrilor Familiei Regale, ca urmare a acestei afirmații. Regele Mihai și-a recăpătat cetățenia română abia în 1997. După căderea Cortinei de Fier, Regele a vrut să vină în țară, însă Ion Iliescu, președintele de atunci al României, a refuzat să-l primească. S-a căsătorit în exil cu principesa Ana de Bourbon-Parma, singura fiică a prințului Rene de Bourbon-Parma și a prințesei Margaret a Danemarcei. Principesa Ana a fost strănepoata regilor Christian al IX-lea al Danemarcei și Miguel I al Portugaliei și nepoată de soră a împărătesei Zita de Bourbon-Parma a Austriei.
Cu ce ne-a ajutat si cu ce ne ajuta aceasta inrudire?
Sa ne jumuleasca de bani !
Daca era „exilat”,cum ziceti,altul ar fi fost statutul-si al regelui,si al Casei Regale…ar fi primit azil politic,nu ar fi pierdut totul pentru el si urmasii sai;abdicarea a insemnat renuntarea la aceste drepturi-asadar…stia Churchill de ce il sfatuieste sa se reintoarca in tara si sa caute o intelegere cu mai-marii zilei(„aliatii”,carevasazica);N-a fost „exilat”,a plecat de bunavoie,foarte multumit(cum sublinia mama sa),si a preferat sa-si traiasca viata ca un cetatean al unei republici(Elvetia),nu ca „supus”,intr-o monarhie(GB,de exemplu,la „neamuri”)
Apropo,in Grecia nu are oaresce mosteniri-de la bunicul dinspre mama,rege al Greciei?
Este bine că află acum când nu ne mai poate ajuta, măcar să nu murim prosti. Tot ce știam era ca familiile domnitoare până la Cuza au fost greci și grecii din fanar cum cu disperare scrie Mihai Eminescu că după “ Basarabi și voi Mușatini / Descaletători de țară datătoti de legi și datini” s-a ajuns la “Tot ce e perfid și lacom, tot Fanararul, toți iloți, / Toți se scurseră aicea și formează patrioții.” Asta a a găsit când a venit în Principatele Unite Carol l, recomandatul Împăratului Franței, copilul Prim-ministrului Prusiei și al Principesei de Baden care era sora Reginei Portugaliei iar el Carol era unchiul regelui Belgiei. Dacă privim hărțile Europei la 1866 unde era rezultatul unirii Principatelor, nu apare decât Imperiul Otoman. Cu toată declarația de independență dela 10 Mai 1877 și câștigarea războiului abia după 14 Martie 1881, când Parlamentul proclamă România Regat, vine și recunoașterea internțională. Nu am să reiau înrudirile membrilor familiei regale Ferdinand I, Carol II și Mihai I dar este clar ca lumina zilei că fără măreția regilor României și al faptului că au fost și sunt rude de sâge cu marile monarhii ale Europei suntem și azi cât suntem! Faptul că ignoranți, ieșiți din întunericul istoric în 1989, nu am reluat continuitatea monarhică și am fost intoxicați numind “regii romilor”, “beizadele” copii unor hoți înbogățiți și infante infantile prezentătore de căciuli cu rude în Ferentari, Vlașca și Teleorman, Strehaia sau Sibiu a făcut să progresăm ca racul în 28 de ani.
Prezentarea dumneavoastra este mult romantata. Bazele statului roman modern erau deja puse sub domnia lui Cuza, ale carui merite sint voit eludate. Acesta nu a primit nici latifundii de mii de hectare si nici renta viagera pe care sa lincezeasca in exil, nu in sejur. Nu i s-a permis nici macar sa moara in tara, ceea ce il dezonoreaza pentru vecie pe Carol I. Inrudirea de care se face atit de mult caz nu ne-a ajutat cu nimic in 1878, cind Romania (deja avea acest nume din 1866) nici nu a fost invitata la tratativele de pace de la Berlin – si avea pe tron un print german!. Nu ne-a ajutat nici in 1945, tara fiind lasata total la discretia rusilor. Nu ne-a ajutat nici dupa 1990, desi doamna Margareta se pare ca a facut o figura buna in societatea britanica, tara fiind iar lasata la discretia rusilor, pentru ca apoi sa fie primita doar pe post de cenusareasa in selectul club occidental care este UE. Indraznesc deci sa spun ca nu ne va ajuta nici de acum incolo. De ce? Simplu, pentru ca pretinsa Casa Regala nu a prezentat pina acum nici un proiect de tara iar membrii acesteia stralucesc doar prin obscuritate, de care se detaseaza uneori doar prin scandaluri mondene.
Vai!!!Emile ce am progresat pe timpul regilor!!!Mergeam din progres in progres ca Romania era pe primul loc in EUROPA la analfabetism,la mortalitate ,la industrializare,etc.,etc.Au adunat averi numai pentru ei si urmasii lor.Respect momentul actual ,de doliu dar am sa va dau mai mutle date despre CASA REGALA.De ce credeti ca a venit MARGARETA si DUDA in Romania?De dragul tarii s-au pentru a mai lua din averi???
Din păcate, Marile Puteri ale Europei recunoșteau Unirea Principatelor Române doar pe timpul vieții sale. A fost motivul pentru care Cuza a fost obligat să abdice şapte ani mai târziu.
Uite cum se da cu fond de ten peste „micile pete” de pe fata istoriei Romaniei. Cuza a fost obligat sa abdice din cauza reformelor care au atacat biserica si nu numai. Dar Cuza a fost scos din tara pe furis si mazilit, cum se spune si a murit printer straini. Si cei trei care s-au ocupat de toate, au gasit si un rege potrivit intereselor lor, dupa ce fusesera refuzati de alte familii „nobile”. Ma intreb retoric: chiar nu exista NICI un roman inteligent si cu dragoste de tara (in afara lui Cuza, caruia ii pusesera gand rau) care sa ia locul lui Cuza si astfel sa evitam impamantenirea strainilor ? Dar asa era moda vremii, sa nu uitam comentariile lui Eminescu si faptul ca vest-europenii doreau sa-si puna oamenii lor in Europa de Est… Si au reusit.