Cațavencii: Drame de companie 

În prăpastia tot mai mare ce se cască între bogați și săraci s-au turnat cele mai scumpe licori obținute din fermentația ideilor climatice, iar la focul cuvintelor de lemn s-au fript potîrnichi scoase de pe lista speciilor pe cale de dispariție. A fost un eveniment dedicat ipocriziei și lăcomiei corporatiste, la care liderii politici, convocați de instituția CEO, au jucat cu și mai mult zel rolul de chelner de bacșișuri mici.

Trecînd peste declarațiile de complezență legate de războaie, climă, dezinformare și Inteligență Artificială, se poate spune că singura neliniște a forumului a rămas scăderea ratei de creștere a profitului. Structurile suprastatale numite corporații multinaționale și-au anunțat, cu oarecare discreție, nemulțumirea față de incapacitatea politicienilor de a produce stabilitate și predictibilitate. Anul electoral 2024 aduce la urne aproape jumătate din populația planetei și există riscul de a apărea breșe de stabilitate chiar în teritoriile democrației, acolo unde își are centrul de operațiuni imperiul capitalului. Europa și SUA trec prin alegeri majore care pot schimba jocul conservator al influenței suprastatale exercitate de corporații, iar acest lucru poate încetini galopul marilor randamente, poate crește taxele și poate scădea imunitatea fiscală.

De aici și avertismentul nerostit al lumii corporatiste: vom interveni în acest proces. Așa cum arată destule precedente – atît pe plan internațional, cît și pe micul nostru plan național –, capitalul privat știe să intervină în procesele politice așa încît alegerile să conducă la guvernări care-l favorizează. Dacă lăsăm la o parte operațiunile de anvergură – adică loviturile de stat organizate în state înapoiate, războaiele pornite pentru dominația pieței hidrocarburilor și gherilele mediatice orchestrate prin rețele de agenți –, găsim chiar și în România, în palmaresul nostru mărunt, acțiuni care put de la o poștă a presiune corporatistă.

Avem companii multinaționale care pun presiune pe partide, pe Președinție și pe Guvern în interes privat.  (…)

În România, corporațiile multinaționale nu au drept competitor capitalul românesc.