”Mai toți ne uităm la televizor. Căutăm distracție, însă vrem să găsim și o explicație pentru ”ce se întâmplă”. În perioade dificile precum cea actuală, în care unele dintre cele mai puternice țări sunt în pragul crizei, vedem la televizor personaje caricaturale care participă la concursuri politice, vedem cum guvernele sunt tot mai rapace și cum statul polițienesc se dezvoltă cu rapiditate. În aceste condiții, oamenii obișnuiți se întreabă ”ce dumnezeu gândesc acești oameni?”, scrie Jeff Thomas, pe blogul International Man.
”Presa ne oferă o mulțime de răspunsuri la această întrebare. Avem multe canale care ne oferă ”știri” 24 de ore din 24, iar noi sperăm că astfel vom putea pricepe ce gândesc liderii lumii. Însă rezultatul este o mare nebuloasă.
Liderii lumii nu vor război, însă invadează țară după țară, mai mult decât oricând în istorie. Programele politicienilor sunt vagi în cel mai fericit caz și se atacă reciproc de parca ar fi reporteri la ziarele de scandal. Guvernele vorbesc la nesfârșit despre cum vor să ușureze traiul omului simplu, însă instituie reguli, amenzi și taxe fără precedent. Asta în timp ce-i ajuta pe apropiați și industria financiară să acumuleze miliarde cu grămada. Guvernele spun ca vor mai multa securitate pentru cetățeni, însă înființează pe banda rulantă agenții care nesocotesc drepturile fundamentale și se comporta mai degrabă ca mafia, nu ca reprezentanți ai legii. Guvernele spun că vor o economie mai sănătoasă, însă au acumulat datorii record, care pot strivi economiile unor țări importante în viitorul apropiat.
Lumea caută în presă răspunsuri la aceste probleme. De regulă, programele de știri aduc ”experți” care să dezbată ultimele evoluții. Rareori ajung la vreo concluzie, însă reușesc să creeze impresia generală ca un anumit partid politic încearcă să distrugă țara, în timp ce alt partid (pe care-l reprezintă mai mult sau mai puțin mascat) încearcă să salveze țara.
Pe lângă ”experți”, televiziunile merg direct la sursă, intervievând politicieni și lideri ai lumii financiare. Lista întrebărilor este pregătita întotdeauna dinainte, iar cel intervievat nu este niciodată prins cu garda jos. Consilierii i-au pregătit răspunsurile și, de fiecare dată, telespectatorul primește o porție din aceeași ciorbă reîncălzită.
Cu fiecare ocazie, reporterii vor să pară plăcuți, însă întrebările pe care le pun sunt suficient de anoste cât ca politicianul să aibă portițe de scăpare. Politicienilor intervievați li se permite să pară bine pregătiți în timp ce informează publicul despre o mulțime proceduri complicate și greu de înțeles de omul de rând. Oamenilor li se transmite că guvernanții vor găsi soluții în viitorul apropiat. Puțintică răbdare.
Că aceste soluții nu apar niciodată pare să fie mai puțin important decât faptul că exista mereu o nouă soluție pe țeavă. În acest mod, telespectatorul, indiferent cât de grav este afectat, continuă să tragă speranță ca vor veni și zile mai bune.
Incredibil, dar telespectatorul obișnuit este dispus să consume în cantități uriașe această propagandă, an după an, și niciodată nu pare să-și spună că ceva este putred aici.
Dacă ar închide televizorul o săptămâna și s-ar gândi la propagandă, ar putea ajunge la concluzia că presa nu face decât să propage mesajul liderilor politici și ai lumii financiare. ”Dezbaterile” pe ”teme presante” sunt în cel mai bun caz lipsite de substanță și nu aduc niciodată o schimbare semnificativă. Nici nu se intenționează asta. Asemenea dezbateri nu sunt decât supape de siguranță.
Cetățenii din statele puternice ale lumii sunt tot mai cinici la adresa liderilor lor, însă reacția lor la prostiile făcute de politicieni este ”să spere că noul guvern va fi mai bun”. Să gândești așa este cu adevărat o prostie. Odată ce mărul este putred, trebuie să te aștepți să găsești în el doar viermi.
Cei care simt că au fost înșelați de politicieni vor să-și reverse mânia. Pentru asta există partidele politice. Indiferent de partidul care câștigă alegerile, reprezentanții lui știu bine că au ajuns la putere nu pentru a-i sluji pe alegători, ci pe donatorii care au plătit pentru alegeri. Marii donatori finanțează toate partidele, nu doar unul anume, pentru a se asigura că interesele lor vor fi ocrotite. Astfel, planul lor va merge mai departe, indiferent cine va fi la putere.
Partidele oferă electoratului o serie de obiective spre care țintesc cu săgeți boante. Indiferent de partidul aflat la putere, alegătorii liberali se vor plânge că nu se face suficient pentru cauza lor, iar conservatorii se vor plânge și ei.
Va avea vreun partid câștig de cauză în fața celuilalt? Niciodată. Sistemul este conceput în așa fel încât să rămână neschimbat – cu multă ciorovăială și fără a planifica vreo evoluție importantă.
Cele mai puternice țări din lume sunt în pragul unei mari crize economice. Criza aceasta va aduce crize politice, sociale și poate chiar război. Telespectatorul obișnuit va spune: ”Ei bine, asta o să-i învețe minte. În acest fel vor trebui să accepte că tabăra mea a avut dreptate”.
Din nefericire nu așa stau lucrurile. După ce va lovi criza economică, după războaie și totalitarism, dezbinarea tot nu va dispărea. Când lucrurile se vor calma, omul simplu va deschide televizorul și va descoperi aceleași certuri. Liberalii și conservatorii se vor întoarce în colțurile ringului pentru a-și obloji rănile și a se pregăti pentru nouă rundă de vrajbă.
Așadar, cine e de vină pentru calamitățile din această lume? Am fost păcăliți de lideri – politicieni, guvernatori de bănci centrale, de liderii din lumea afacerilor? Sau de vină este presa, care a reușit să împacheteze atât de bine propaganda, încât nu am mai putut vedea pădurea de copaci?
Puțin contează, pentru că nu vom învăța lecția și vom reintra în aceeași horă. O soluție cu adevărat viabilă ar putea să apară doar daca nu vom mai permite presei să gândească în locul nostru. Trebuie să fim pregătiți pentru a studia acțiunile liderilor noștri, să fim critici și, el mai important, să punem totul sub semnul întrebării. Dacă nu vom face asta, vom fi conduși pe mai departe ca orbii și vom avea parte de un ciclu nesfârșit de propagandă politică ieftină”.
Pe micile ecrane indiferent de tara, sunt doar doua variante peirin care controleaza si coordoneaza totul. Ori esti cu…, ori esti impotriva…, ori crezi ce spun eu, ori crezi ce spun altii cu alte cuvinte dar tot la acelasi punct final se ajunge. In orice situatie sau conjunctura, fiecare cetatean trebuie sa isi puna mintea la contributie sa nu se lase manipulat de ceea ce se vrea aflat, e usor sa faci diferenta intre ce spun sau ce se vrea afla de catre cetatean si realitatea crunta!
Cu televizorul se pacaleste poporul
In 1989 ne uitam gura-casca cum ne-am pierdut independenta.
Apoi locurile de munca .
Au urmat familiile …
Tot de la televizor aflam ca este Pandemie si ca suntem arestati la domiciliu .
Aceiasi indivizi din televizor ne sperie cind ploua , cind bate vintul , chiar cind e vreme buna .
Oare ce a ajuns acest obiect din casa ??
Deschizi televizorul, si indiferent de kanalul tv, regasesti acelasi contnut al jurnalului de stiri, cel mai intelept lucru pe care il poate face un cetatean, este sa inchida televozorul… pe termen lung.
Televiziunile , mass-media, sunt detinute majoritar de corporatii ce au interesul sa manipueze masa sociala in interesul corporatiei, nicidecum sa prezinte societatii realitati ce ar intra in conflict cu interesul real al cetateanului.
Asa cum este conceputa mass-media acum, ca mijloc de antrenare a larvei spre negandire, nu are de oferit nimic real cetateanului.
Televizorul ofera o luzie! Iluzie = perceptia deformata a realitatii.
Printre permanentele iluzii tv, sunt strecurate si halucinatii. Halucinatie = absenta obiectului -obiectul ce nu exista este prezentat ca si cum ar exista. Asadar am facut pasul spre psihoza.
Dar vorbim despre o psihoza sociala, intrucat tv-ul face parte din cultura sociala.
Cum gradul de cultura, simtul critic/comparativ/logic la nivel general, este mediocru spre mediu, bineinteles ca foarte putini isi pun intrebari, pentru ca prefera sa serveasca „meniu” ce a fost servit la tv.
Psiho-videns ce a iesit de mult din pestera….. dar a cazut in kanalul de stiri!
LA .. „Ce Dumnezeu gândesc acești oameni?”
Doar … LA NIMIC si la NIMICURILE sale componente !!!
Fiara antihristica are mai multe capete: trusturi de presa, studiouri cinematografice, banci, multinationale, societati si servicii secrete, institutii publice, partide politice, organizatii internationale, secte religioase, etc. Chiar „daca nu vom mai permite presei să gândească în locul nostru”, tot nu vom deveni fiinte rationale, pentru ca ne lipseste „gandul lui Hristos”. Doar lipindu-ne de Cel care este „Calea, Adevarul si Viata” putem capata discernamant in decelarea duhurilor.
Ce mama naibii spune autorul? Ca trebuie, ca să fim, sa facem. Adică, de 2 mii de ani occidentalii se complac intr o sceneta puerila, dar de acum, gata, trebuie sa nu mai ascultam ideologii și sa fim fiecare critic, deștept și implicat. Aducă, haidem sa haideți! În concluzie, suntem terminați!
Mysebi:
Să ne întoarcem la carte ! ; ne MINTE mai… putin ! Dar câţi mai citesc o carte, vorba cuiva, „ziditoare”? Dacă ne mulţumim cu puţin VOM AVEA TOT MAI PUTIN ! Apreciez multe dintre postarile dv. ! ECHIDISTANTA arată valoarea / sănătatea spirituală a unei persoane / a unui popor !
1. Pai la ce sa gandeasca, dragilor?
In conditiile sistemului de productie actual cu o patura aproximativa de 5-12% (clasa zisa „mijlocie”, in subtiere continua), joburile mai bine platite, cu norma intreaga, cu beneficii/asigurari sunt tot mai mai putine, mai rare, iar domeniile de munca, si mai putine intrucat economia reala, priducatoare de bunuri ramane in continuare locata in cateva centre de productie (China, India, Pakistan, Bangladesh, Thailanda, Vietnam, cateva tari din Am. Latina) — offshoring-ul adica. In tari sarace, locarea este temporara, fluctuanta, inpredictibila si mai mult in industrii extractive sau de asamblare. In aceste conditii, vasta majoritate a oamenilor din tarile zise dezvoltate gaseste de lucru cu precadere in zona serviciilor de jos (market, restaurante, hoteluri, coafura/frizerii) constructiilor de locuinte, drumuri si poduri samd. Mai bine platite sunt serviciile de suport medical. Dar si aceste joburi sunt oferite cu norma partiala tocmai pt a scuti angajatorul de obligatia de a plati beneficii — concedii, asigurare de sanatate, de invaliditate etc. Domeniile competitive, unde se inghesuie clasa educata sunt biotehnologia/nanotehnologia cu bigPharma si medicina, domeniul IT si inteligenta artificiala/robotica, conectate cu cercetarea si industria militara. De asemenea, pt omul pornit de jos, fara mijloace si cu educatie mai precara, cariera militara sau in politie raman oporunitati.
2. In aceste conditii, vasta majoritate a populatiei jongleaza cate 2,3, chiar 4 joburi partiale, fara beneficii, ca sa faca fata costului vietii in crestere inflationista, cresterii copiilor, costurilor medicale. Ei nu calatoresc in vacante, sau alte divertismente. Tv-ul/Netflixul & comp. raman sursa de amuzament. Ce timp sa aiba si ce energie ca sa mai urmareasca si sa analizeze complicatele dedesubturi ale vietii, politicii actuale?!
Lideri vizionari, intelepti, onesti care sa deschida ochii oamenilor nu prea mai exista, doar diverse curente de propaganda si manipulare, pe stanga sau dreapta, tot un drac. De fapt, in lipsa unor joburi decente, a lucra ca activist in diverse ong-uri a ajuns un job in sine, mai „curat” si mai avantajos decat celelate oferte. Un utilitarism cinic, un nihilism postmodern dement, ucigator, un post-adevar a otravit mintile celor cu ceva scoala si IQ… Si o credinta oarba ca lumea incepe si se termina cu cele cateva chestii servite in pilule de informatii din colegiu/universitate. Gandirea universalista, cu vast orizont, renascentista, sa-i zicem, care are cunostinte stiintifice dar si umaniste si a caror valoare se cantareste dintr-o perspectiva etica, a beneficiilor pe termen lung pt viata insasi pe aceasta planeta nu mai exista, desi se pretinde asa.
Ehe, multe ar fi de spus…
ma simt ca un mic D-zeu si …ma simt bine-spunea,spune tov. Soros!Ca elcred si ceilalti satanisti.Deci,cred ,daca acesti baieti si fete{!}reusesc in asa zisa Resetare vor trai,vor crede ca au devenit Noul D-zeu.Urmeaza construirea Noilor Biserici,pentru Noua Credinta
@ Ion BUTNARU ,
va multumesc pentru apreciere .
Traim vremuri de propaganda foarte asemantori cu cei stalinisti .
Atunci Mosckva , acum Brussel si Whashington .
Se cheamă spălare de creier și se face sistematic cu răbdare , presa și televiziunea nu mai sunt demult libere, totul pentru bani! Oamenii simplii de pe la sate mai au încă înțelepciune, nu stau lipiți că noi de telefon,tv. sau radio mijloace de manipulare in masă, dacă vreți încercați să renunțați la acestea ,mai mult că sigur că nu veți reuși, de ce? Creierul nostru este deja dependent, este un stil de viață dar din păcate nesănătos, un drog și oricât de nociv ar fi avem „nevoie” de el.Din păcate suntem bombardați cu o sumedenie de informații și nu din cele „bune” încât adevărul pare din ce in ce mai greu de găsit, sau pentru unii e doar o iluzie, părerea mea este că am intrat într-un cerc vicios din care numai bunul Dumnezeu ne mai poate scăpa!
In lumea de azi este fiecare pt el însuși / ea însăși. .
Asta e tot…
Articolul ar fi fost valabil acum 10-20 de ani, cand televiziunea inca mai avea putere de influentare. Acum insa a cazut pe locul 2, mult dupa retelele sociale, care au devenit principala cale de manipulare. Daca la televiziune e necesar sa se pastreze cumva macar aparenta unei dezbateri de opinii, feisbucii au impins indobitocirea la next level, propagand numai sloganuri scurte, cu puternic impact emotional si fara urma de ratiune, cam ca mesajele scrise pe ziduri in anii de inceput ai bolsevismului.