Pe 1 aprilie, premierul Slovaciei, Igor Matovic, a demisonat. Coaliția de dreapta s-a menținut însă, iar Matovic a rămas în noul cabinet. A făcut rocada cu fostul ministru de Finanțe, Eduard Heger, care acum este noul premier. Influența lui Matovic este însă mult redusă, iar analiștii consideră că guvernul este dominat de ministrul de Externe Ivan Korcok, un pro-european convins.
S-a încheiat o guvernare care a făcut din anticorupție marea prioritate și care a asigurat slovacilor un an de justiție televizată, cu arestări spectaculoase, cu decapitări ale conducerii poliției naționale, procuraturii speciale și ale altor instituții de forță.
Situația din Slovacia oferă o lecție despre cum se ajunge la putere și despre cum te poți menține la putere în această parte de Europa, fără a ajunge în situația lui Matovic – demisionar, hulit și cu o grămadă de bălegar în fața guvernului.
Cum ajungi la putere în Europa Centrală și de Est
În primul rând, este nevoie de multă emoție, de un val de revoltă și indignare. În cazul Slovaciei a fost asasinarea unui jurnalist de investigație și a logodnicei sale, la începutul anului 2018. Apoi a urmat o mobilizare la proteste, coordonată pe rețelele sociale, care a pus capăt unei guvernări social-democrate ce câștigase trei alegeri parlamentare consecutiv.
Pe acest fond ies în prim-plan partidul ”Oamenii Obișnuiți și Personalitățile Independente” și liderul sau, Igor Matovic, un întreprinzător în domeniul presei care a reușit să adune o avere de milioane de euro și care s-a lansat în politică în urmă cu nici un deceniu. A trecut afacerea pe numele soției, a înființat un mic partid, nu a avut succes, s-a alăturat unui alt partid pentru a fi ales de deputat. A fost exclus din partidul care l-a adoptat pentru că a susținut inițiativa legislativă a guvernului social-democrat de la acea data de a interzice dubla cetățenie – miza era minoritatea maghiară din Slovacia.
Pentru a ajunge la putere mai este nevoie de o agendă foarte ambițioasă anticorupție. Matovic a excelat la acest capitol și a recurs de multe ori la spectacol: test cu detectorul de minciuni (o idee care a prins la electorat la alegerile prezidențiale din Ucraina vecină), susținerea eliminării imunității parlamentare, reforma justiției așa cum o cere Bruxellesul și mai mult decât atât, cu un ministru al Justiției care să reformeze Curtea Suprema, cu arestări televizate.
Apoi, este necesar ca premierul să se îndepărteze de liderii „toxici” din regiune, ceea ce Matovic a făcut, începând să nu mai susțină inițiativele eurosceptice ale Grupului de la Visegrad și ajungând să fie considerat cel mai pro-european lider din cadrul acestui format de cooperare regional.
Ce să nu faci pentru a rămâne premier
Chiar dacă țara este sub stare de urgență, chiar dacă situația creată de pandemie este gravă și chiar dacă vaccinarea se desfășoară lent, un premier nu trebuie să ceară, chiar și prin intermediari, sprijinul Rusiei. Președintele Franței, cancelarul Germaniei sau cel al Austriei pot să vorbească despre eventualitatea unei asemenea cooperări cu Rusia, nu însă un lider din Europa de Est.
Toată presa europeană scrie că demisia lui Igor Matovic a fost cauzată de negocierea unui contract pentru livrarea vaccinului rusesc Sputnik V, fără o consultare prealabilă cu partenerii de coaliție. În plus, premierul a fost prezent la aeroport, pentru a saluta sosirea primului lot de vaccinuri din Rusia. O asemenea consultare ar fi dus la blocarea inițiativei, câtă vreme printre parteneri se afla și ministrul de Externe Ivan Korcok, care a spus că ”vaccinul rusesc este arma Rusiei în războiul ei hibrid”.
Apoi, situația premierului poate deveni și mai rea dacă face o gluma precum cea a lui Matovic, care a spus că ar oferi vaccinurile Sputnik V din Rusia la schimb pentru o parte din teritoriul Ucrainei.
Apoi, nu este deloc bine pentru cariera politică să ceri șefei unei agenții europene să testeze mai repede un vaccin din Rusia. Matovic i-a cerut șefei Agenției Europene a Medicamentelor să lucreze 24 de ore din 24 pentru a aproba vaccinul Sputnik V nu în trei luni, ci în trei săptămâni.
Extrem de important este ca premierii din regiune care doresc să se mențină la putere să nu se asocieze în vreun fel cu premierul Ungariei, Viktor Orban. Dincolo de ce a scris presa europeană, ziarele din Slovacia și Ungaria arată că acordul pentru livrarea vaccinurilor din Rusia a fost intermediat de ministrul ungar de Externe Peter Szijjarto.
Apoi, este extrem de grava apariția unor informații legate de un troc cu Ungaria privind minoritatea maghiară (circa 9% din populația Slovaciei). În cazul lui Matovic, presa slovacă si cea din Ungaria au scris că liderul slovac ar fi promis, în schimbul intermedierii contractului cu Rusia, o revizuire a legii slovace a cetățeniei, astfel încât etnicii maghiari să poată deține două pașapoarte.
Atunci când premierul însuși confirma pe Facebook asemenea zvonuri, totul s-a terminat. Or, Matovic a scris: ”Relația naostra cu Peter Szijjarto, ca și cu premierul Viktor Orban este suficient de directă pentru a vorbi deschis despre subiecte dificile, precum legea dublei cetățenii, pe care am decis să o schimb”. Tot Matovic a scris că ”nu-i place să vadă cum unii îi vorbesc de rău pe niște prieteni ai Slovaciei” și i-a mulțumit ministrului ungar Szijjarto ”pentru marele său ajutor în procurarea a doua milioane de doze de vaccin Sputnik V”.
„În primul rând, este nevoie de multă emoție, de un val de revoltă și indignare. În cazul Slovaciei a fost asasinarea unui jurnalist de investigație și a logodnicei sale, la începutul anului 2018. Apoi a urmat o mobilizare la proteste, coordonată pe rețelele sociale, care a pus capăt unei guvernări social-democrate ce câștigase trei alegeri parlamentare consecutiv.” La rumani e nevoie de mult mai putin, niste derbedei cu gen fluid si par pe tzatze au iesit in piatza cu noaptea ca hotzii platiti din profiturile neimpozitate ale multinationalelor si a picat guvernul. Ma bucur pentru ca guvernele venite dupa au dat mui peste mui fraierilor indoctrinati de corectitudine politica.
„alesii” masonilor – pentru ca doar ei sunt „alesi” in epoca dracului – cer sprijin „decat” chinei. rusia nu intra in discutie din moment ce se opune dintotdeauna „globalizarii” = o dictatura mondiala care incalca dictatura „locala”. china = tipul de societate perfect in viziunea soros si „pretinii”.
UE a devenit o amăgire.. E de reformat și de schimbat mai tot. Ursula nu e capabilă, chiar dă semne că s-ar retrage din circ. Vin din urmă altele, alții, care mai de care mai radical socialist liberal verde, evident marionetele lui șoroș și slugi obediente ale lui robinette..Deci figuri triste de la care nu ai nimic bun de așteptat, decât modelul cu părintele 1234,n, sau un LGBTQ grețos, și alte importuri de mizerie de peste baltă..
1. Dubla măsură nu este o invenţie a neoliberalismului. Nici pe departe. În toată istoria modernă a Statelor naţionale puternice – imperii colonialiste sau nu – acestea au folosit dubla măsură faţă de Statele slabe. Dar cumva, în morala politică şi geopolitică era socotit firesc. Ceva de la sine înţeles, puterea militară şi puterea economică fiind respectate cvasi-necondiţionat. Cursa înarmărilor a fost mult anterioară escaladării sale din Războiul Rece.
Nefirescul apare odată cu retorica neruşinată a politicii corecte direct legată de neoliberalism. În toată perioada Tranziţiilor ţărilor foste comuniste întreaga atenţie şi toate eforturile au fost depuse pentru cele două mari aderări: la NATO şi UE. Mai nimic nu era pus sub semnul întrebării deşi lăcomia Occidentală era acolo, la pândă, dar putea fi văzută doar de cei – puţini – care aveau instrumentele intuitive necesare ca să coroboreze informaţiile lacunare (care aşa au rămas de decenii chiar dacă retorica este despre transparenţă, devenind publice date care, cu puţină căutare, erau de fapt accesibile dar nu erau făcute public prin marile programe de Transparenţă, în fapt contracte grase pentru BIG IT.) şi dezvăluită public de cei morali şi curajoşi politic – şi mai puţini, în toate ţările foste comuniste – care înfruntau eticheta de neocomunişti la vremea mandatelor lor publice. O atitudine politică nefericită deoarece au fost primii îndepărtaţi din „politica mare”.
continuare 2
2.După ce aderările au fost realizate (şi poate că într-o bună zi istoricii politicii – istoriciii în general mai apoi – vor consemna că aderarea României la UE – nici o legătură cu NATO – se datorează, în ordine, faptului că în ţările Occidentale mai existau destule partide de stânga, şi guvernări de stânga sau mixte, că în România era o majoritatea PSD şi guvernul Adrian Năstase care încă aveau ştiinţa legiferării, guvernării şi administării şi că lăcomia UE a fost tot mai mare, aia internă, cu toate găinăriile de mult prezente abia se „antrena”), la vremea post-Tranziţiilor (adică vremea realelor integări) s-a dezlănţuit asaltul neoliberal, cu ramurile sale progresist şi neoconservator. În diferite perioade şi în diferite moduri dubla măsură s-a prăbuşit asupra fostelor ţări comuniste, atât de puternic, atât de neruşinat că s-a văzut cu ochiul liber de tot mai mulţi. Era însă târziu. Continuare 3
3.Partidele de stânga sunt discreditate (prin cele mai diferite mijloace, dar toate bazate pe lăcomie), acolo unde mai supravieţuiesc nu mai ajung la guvernare, liderii politici din fostele ţări comuniste care „deranjează” cu orice dictatele de la UE sunt scoşi la periferia vieţii politice prin cele mai amorale mijloace, mai ales că tehnologia a permis o mobilizare a participării politice eficiente – false în esenţă fiind bazază pe mistificări şi nu pe cunoaştere politică şi nevoi reale. De la intepretarea diferenţiată a mijloacelor de reprimare a mişcărilor de stradă, trecând prin foarte multe fenomene politice, inclusiv din domeniul Justiţiei (a statului de drept, devenit un fel de Stat de drepţi în fostele ţări comuniste faţă de Dictatelele UE) la intepretare radical diferită a relaţiilor cu Rusia, China şi chiar SUA, dubla măsură nu ocoleşte nimic. Fostele ţări comuniste sunt pioni folosiţi în geopolitica de după Războiul Rece şi pradă a lăcomiilor.
Aşa că nu este de mirare reluarea cursei înarmărilor chiar mai sus decât a fost dusă de escaladarea amintită.