Cum au ajuns urmașii marilor negustori fenicieni să-și ruineze propria economie? Cum s-a ajuns ca o taxă pentru folosirea WhatsApp să scoată lumea în stradă în Liban? Este vorba doar despre corupție și noua ”rezistență” a tinerei generații? Sau este un alt exemplu al suferinței provocate societății unui mic stat de încleștarea marilor puteri și de sistemul sectar impus de la Londra, Paris, Washington?
Evenimentele din Liban, un creuzet al tuturor contradicțiilor și armoniilor din Orientul Mijlociu, merită urmărite cu atenție. Contextul s-a schimbat – SUA par să renunțe la rolul de jandarm al Orientului Mijlociu, însă nu vor să piardă controlul în fața Rusiei și a aliaților conjucturali ai Moscovei, fie Siria lui a-Assad, fie Hezbollahul libanez. Cei puternici de la Washington își permit să fie ignoranți în acest nou conext, însă cei slabi de la Beirut nu-și pot permite asta. Guvernul libanez trebuie să evite o confrunatare cu SUA pe teren economic. Pentru SUA nu ar fi înțelept să recurgă la subminarea stabilității acestei țări, însă pentru libanezi ar fi o nesăbuință să plece de la premisa că Washingtonul nu va face asta.
Libanul, cea mai democratică și mai educată țară arabă, e cuprins de revolte de aproape două săptămâni. Mantra presei internaționale este similară cu cea aplicată în România – oamenii protestează împotriva corupției guvernanților și este semnul apariției unei clase politice tinere, care va reuși să lupte cu acest flagel.
Libanul este o țară liberă, mulți jurnaliști occidentali locuiesc în Beirut și relatează din Liban despre evoluțiile din Orientul Mijloci. Datorită acestor voci putem decela cât a contribuit corupția și cât jocurile marilor puteri la apariția acestei situații explozive in Liban.
Prima revoluție iscată de taxarea unei aplicații pe smartphone?
Aflăm din relatările tuturor agențiilor de presă că protestele din Liban au fost iscate de decizia guvernului lui Saad Hariri de a aplica o taxă de 6 dolari pe lună pentru cei care folosesc serviciul WhatsApp. În spatele protestelor se află cauze economice mai profunde: alte taxe aplicate recent pe bunuri și servicii, un șomaj foarte ridicat, de peste 30% pe segmentul de vârstă până în 35 de ani, întreruperi zilnice vreme de cel putin trei ore ale furnizării electricității, a treia cea mai mare datorie publică din lume raportată la PIB.
Apoi, libanezii sunt revoltați de salariile uriașe ale demnitarilor și de pensiile uriașe primite de foștii președinți, premieri, miniștri și deputați. Premierul Saad Hariri a încercat să potolească spiritele anunțând reducerea acestor salarii și beneficii. Bugetul pentru 2020 va fi ”fără taxe suplimentare pentru populație”, au mai anunțat Hariri și președintele Michel Aoun. Sutele de mii de protestatari au respins planul guvernului, pentru că nu vine decât cu aceleași promisiuni făcute și la începutul mandatului, niciuna dintre ele respectată, inclusiv lupta împotriva corupției.
Dolarul – forța din spatele protestelor
Însă guvernul libanez a fost unul corupt de la bun început, penele de electricitate au fost o constantă cotidiană încă de la jumătatea anilor 1970, pe toata durata războiului civil, până în 1990, și după aceea. Criza actuală a fost declanșată de ceva ce trece dincolo de corupție și WhatsApp. Declanșatorul este dolarul.
Atât înainte, cât și după războiul civil din 1975-1990, economia libaneză a fost una dolarizată. Lira libaneză a fost fixată de fostul premier (miliardar) Rafiq Hariri, la paritatea 1 dolar SUA/1.500 de lire. Bancomatele libaneze eliberează lire și dolari fără a percepe vreo taxă. Magazinele libaneze oferă restul amestecat în lire și dolari, scrie pentru The Independent jurnalistul Robert Fisk, rezident în Beirut. La începutul lunii octombrie, cu puțin înainte de izbucnirea protestelor, băncile libaneze au impus o taxă pentru eliberarea numerarului în dolari, iar apoi au încetat să mai ofere dolari. Plata se mai poate face în dolari doar pentru combustibil și pentru serviciile medicale. Acesta este un fapt fără precedent în Liban.
”Dar cum oare cei mai străluciți negustori din Orientul Mijlociu – libanezii sunt urmașii negustorilor fenicieni – au putut să-și distrugă propria economie?”, se intreaba Robert Fisk. ”Fiind un jurnalist bănuitor, mă gândesc la unele lucruri. SUA încearcă încă să distrugă regimul Assad din Siria și Republica Islamică Iran. Iar miliția libaneză a Iranului, Hezbollah, a fost acuzată încă o dată, în urmă cu două săptămâni de crimă. Asta se află la originea crizei economice? Oare petrolul trece pe sub Liban, până în Siria? Știm cu toții că banii circulă între Damasc și Beirut (până la urmă, mulți sirieni sunt libanezi și viceversa). Asta nu este o mișcare pentru a-i prosti pe americanii ignoranți; este rezultatul direct al mandatului coloniale de după Primul Război Mondial, care a rupt Libanul de Siria si a rupt și sute de mii de familii. Istoria lovește încă o data bietul Orient Mijlociu. Și generează vocea aceea americană de la ATM – Your transaction has been cancelled”, scrie Robert Fisk.
SUA îi lovesc pe libanezi ca să priceapă Iranul
Ceea ce Robert Fisk sugerează printre rânduri este spus cât se poate de limpede de un alt jurnalist rezident la Beirut, Thierry Meyssan, dar și de publicația emirateză de limbă engleză The National.
Dacă în tot Occidentul Hezbollah este sinonim cu terorsimul, în Liban aceasta mișcare creată de Iran are o aripă politică omonimă (”Partidul lui Dumnezeu”), aflată la guvernare și nu de puține ori apreciată pentru prestația sa politică de către șiiți, creștini și sunniți depotriva. Este și motivul pentru care Vestul și Israelul s-au opus reformării sistemului electoral sectar dein Liban – reforma ar putea duce la câștigarea alegerilor chiar de către Hezbollah.
Oamenii Hezbollahului împânzesc nu numai sistemul politic, ci și sistemul bancar libanez, de unde extrag o bună parte din fondurile necesare funcționării mișcării lor. Cum Hezbollah a fost și este unul dintre marii dușmani ai SUA în Siria și unul dintre aliați principali ai regimului Assad, Washingtonul a decis să lovească în Iran prin intermediul Hezbollah.
Pe scurt, SUA au impus sancțiuni băncilor libaneze, de unde penuria de dolari din ultimele săptămâni și chiar și falimente bancare. În acest fel, guvernul libanez a fost forțat să introducă taxe după taxe, pentru a avea suficiente fonduri. De aici și taxa WhatsApp, care a iscat protestele. ”Ideea că poți schimba comportamentul unui partid (Hezbollah) și al Iranului provocând durere în societatea libaneză este o iluzie”, critică The National politica SUA. Mai mult, riscurile unei asemenea politici sunt mari, iar Washingtonul nu le poate estima bine. ”Mulți oficiali SUA, în special de la Pentagon, care aveau relații cu Libanul, au părăsit administrația. Cei care au veni în locul lor știu mult mai puțin despre riscul pe care îl poate genera Libanul. Mulți oficiali preferă acum să primească informații despre Liban de la think-tank-urile americae, care au o linie tradițional dură față de Liban”, scrie The National.
Planul SUA-Israel-Arabia Saudită pentru Orientul Mijlociu
Privind și mai în profunzime, criza din Iran se datorează nu doar corupției și unei aplicații pe smartphone, nu doar sancțiunilor americane impotriva băncilor Hezbollah din această țară. Originea crizei poate fi planul pentru Orientul Mijlociu pus la cale de ginerele președintelui Donald Trump (Jared Kushner), de Arabia Saudită și Israel. Potrivit Reuters, planul lui Kushner, al prințului moștemitor Mohammed bin Salman și al premierului Benjamin Netanyahu prevede mai degrabă cumpărarea păcii – investiții de 50 de miliarde de dolari în teritoriile palestiniene și în trei state vecine, printre care și Libanul. Libanului îi revin 6 miliarde de de dolari, în schimbul acordării cetățeniei pentru toți refugiații palestinieni din țară (circa 400.000). Or, asta înseamnă modificarea echilibrului confesional în favoarea sunniților susținuți de Arabia Saudită. Dar planul nu este susținut nici măcar de sunniții libanezi, care consideră suma pusă în joc drept ofensatoare.
Nici măcar premierul sunnit Saad Hariri nu este de acord cu acest plan, iar relatiile sale cu Arabia Saudiă (foarte apropiate, câtă vreme se trage dintr-o familie înrudită cu fostul rege saudit Fahd) s-au răcit mult. Ba chiar, în 2017, Saad Hariri a fost luat literalmente ostatic de către prințul bin Salman și ținut luni de zile la Ryadh, în așa-zisa și mult laudata de catre presa de mainstream campanie anticorupție din Arabia Saudită. Șiiții din Hezbollah au protestat împotriva abuzurilor saudite împotriva conaționalului lor sunnit, la fel și președintele creștin al Libanului, Michel Aoun. Începând din acel moment, Hariri s-a apropiat de Hezbollah, disțântandu-se de monarhia saudita, aliatul Americii.
Arabia saudită și-ar fi găsit însă noi aliați la Beirut – partidul creștin ”Forțele Libaneze”, condus de Samir Geagea -, scrie Meyssan. Partidul și-a retras miniștrii din guvernul Hariri, pe fondul protestelor, și vrea să provoace alegeri anticipate. Premierul Saad Hariri este însă susținut de Hezbollah, paradoxal, acea mișcare acuzată oficial de asasinarea tatălui său, Rafiq Hariri.
Libanezii simpli, prinși în încleștarea marilor puteri
Potrivit lui Thierry Meissan, protestele din Liban nu au fost unele neapărat spontane, ci mai degrabă coordonate, împotriva unui guvern care se distanțează de Arabia Saudită. Singura instituție care și-a păstrat neutralitatea este, din fericire, armata. Același lucru este remarcat și de Robert Fisk. ”Libanezii sunt mult mai educați, în comparație cu frații lor arabi. Armata libaneză nu este armata irakiană sau cea egipteana, care să tragă asupra protestatarilor de pe străzile orașelor. Armata libaneză și colegii din forțele de securitate par să fie cele mai nesectare instituții din Liban – să ne rugăm să rămână așa și să acționeze pentru stat, nu pentru stătulețele pe care care liderii politici sectari și le-au creat de-a lungul deceniilor”, scrie Fisk.
Acesta este fondul pe care au pornit protestele din Liban, despre care se vrea sa credem că sunt cauzate de o aplicație pe smartphone.
Libanezii confruntați cu șomajul, mulți câștigând 700 de dolari pe luna și cheltuind 600 de dolari doar pentru chirii, sunt prinși între ciocan și nicovală. SUA și două puteri regionale pun presiune pe populație pentru a schimba guvernul sau pentr a-l forța să anihileze mișcarea Hezbollah și să accepte fără crâcnire planul Kushner-bin Salman pentru Orientul Mijlociu. Dar populația știe că nicio schimbare guvernamentală nu va reduce corupția și nu va schimba politica. Asta pentru că libanezii sunt prizonierii propriei lor Constituții bazate pe împărțirea confesională.
Prizonierii propriei constituții
Această specificitate a statului duce la proliferarea corupției și este si unul dintre motivele pentru care SUA și lobby-ul libanez din America nu vor obține căderea Hezbollahului libanez. ”Elitele sectare din Liban conduc țara după ce, sub mandatul francez de după Primul Război Mondial, s-a decis ca Libanul să fie o țară sectară, împărțită între șiiți, sunniți și creștini, într-un pact al patriotiosmului, al fricii, invidiei și neîncrederii. Britanicii au făcut același lucru în Palestina și Cipru”, scrie Robert Fisk.
Același lucru a fost făcut de SUA, urmașul Imperiul Britanic, în Irak, stat care a devenit și el unul sectar, cu puterea împărțită între șiiți (premierul), sunniți (președintele Parlamentului) și kurzi (președintele statului). Și nu este deloc suprinzător că, în paralel cu protestele din Liban, se înregistrează acum și proteste ale irakienilor împotriva puterii sectare, din cauza sărăciei și corupției. ”Nu este vorba doar despre clișeul ”divide et impera”. Noi, vesticii, am fost experți tratarea ”corectă” a minorităților și majorităților, punându-le una împotriva celeilate”, scrie Robert Fisk.
Sistemul sectar favorizează apariția dinastiilor politice și proliferează corupția. Premierul Saad Hariri face parte dintr-o ”dinastie” politică înrudită cu dinastia saudită. Mulți miniștri fac parte din dinastii politice și au afaceri uriașe. Cu toată furia electoratului, alegerile nu pot rezolva nimic, pentru că legea electorală sectară nu va face decât să perpetueze sistemul. ”Am spus-o de mai multe ori: dacă ai creat un stat sectar, el va rămâne un stat sectar. Nu contează câte castele ale cruciaților, câte ruine romane, câte feluri de mâncare gustoase ai în lumea arabă – singurul mod de a crea un stat modern este să-l deconfesionalizezi, astfel încât oricine să poată veni la putere. Însă dacă deconfesionalizezi Libanul, țara va înceta să mai existe. Pentru că sectarismul este identitatea Libanului”, scrie Robert Fisk.
Domnule Calin,actuala criza libaneza,in opinia mea,e un raspuns al Israelului la razboiul lui Erdogan impotriva kurzilor,aliatii Israel!Iran si Turcia au devenit atat de puternice in zona,cu ajutorul Rusiei,incat Israel da semne de disperare,ruinand singurul stat care mai poate trimite o imigratie masiva si acceptata in Europa,care va sensibiliza cel putin Franta ,bacagioasa tara in treburile Libanului!
Jaques Attali,Raphaël Glucksmann si alti sayanimi (agenti de influenta israelieni)aruca cu torte mediatice:Ce face NATO,ce mai asteptam de la NATO sa intervina in Siria impotriva Turciei??)))
Cred ca un nou razboi in Orlent(„Levant” cum ii spune aiurea Emilica Constantinescu Bugetofagul)se profileaza la oprizont !daca libanezii sunt adevarati fenicieni intelepti,nu intra in jocul asta!
Si da, si nu, @Caline. Libanul : produsul si-al propriei revolutii islamice, grefate, în mod paradoxal, pe-o tara fosta bogata si cu intelectuali. Primul ei ministru actual tot un Hariri fiind. Revolta strazii = împotriva unei dinastii. Arabia Saudita fiind si ea-n criza, nu numai a dinastiei, ci si economica: SUA nu-i mai importa petrolul, si-l produc singure (petrol de shist), au devenit independente energetic. Al Assad = alauit. Forma de shiism moderat. Shiitzii (Iranul) având vântul în pupa si din pricina sprijinului europenilor pentru tratatul nuclear la care si ei sunt parte. Grava e, însa, retorica ayatolahilor, de distrugere a statului Israel, cu care, în schimb, ar trebui sa aiba relatii diplomatice. SUA (lui Bush-Obama) fiind în intregime instigatoarea dezastrului regiunii. Vizita lui Koushner si acordurile cu Isrealul, dar si disparitia lenta a OLP, care nu mai e subventionata de SUA, i-au adus un + de pace regiunii. Efectul Trump. Ïn care au intervenit si rusii, deveniti, de altfel, actualii mediatori ai conflictelor: Erdogan vine de la Soci si opreste imediat bombardamentele asupra Kurdistanului sirian, si prim-ministrii israelieni îsi fac obligatorii vizitele-n Rusia. Regiunea fiind într-o miscare de fierbere pozitiva. Siria si trebuind reconstruita, dupa Obama @Albert Zweistein: la Ierusalim se vorbeste ruseste pe strazi. Si evreii (Netanyahu, Lieberman, dreapta, în general), sunt prieteni cu Putin: din URSS au si emigrat. Israelul deloc nu-i „disperat” de ce se-ntâmpla. Si Attali, matusalemic, si Raphael Glücksmann (care nu-i decât fiul lui taica-sau, si n-are anvergura), sunt marginali în lumea politica si viata francezilor. Se poate sa fi agitat NATO, însa numai dupa ce Trump deja amenintase Turcia de pedepse în cadrul organizatiei si-i aplicase si sanctiuni economice. Pe care tot el s-a grabit sa le ridice a doua zi dupa întâlnirea Putin-Erdogan la Soci si-ncetarea imediata a bombardamentelor asupra Siriei.
numit si Elvetia Orientului, a fost fereastra prin care arabii vedeau iesirea din Evul Mediu.
Se pare ca majoritatea se incapataneaza sa calareasca pe camile.
A venit vremea sa fie lasati in ciorba lor.
Chiar Europa si restul si-au rezolvat problemele?
„Rollason”, vezi ca te stii in ce priveste Israelul si inca vreo cateva state din zona? Rusia rasputinista care de peste 100 de ani isi trimite cei mai bravi bolsevici sa organizeze focarele de conflicte, acest jaratec cu care se hranesc telegarii revolutiei marxiste mondiale! Pacat de tine ca in orbirea doctrinara marxista apreciezi rasturnat realitatile istorice…
„Albert Doi Bolovani”, lasa-te de analize geopolitice pentru ca te contrazici si in plus slugarnici ta fata de Coscogea Mitu Alogenul nazist te face sa consideri „acceptata” migratia dirijata spre Colhozul Bolsevic european si mai ales normala, chiar necesara, ignorand ca a fost impusa de rasputinista ENGIE, care a si fortat Teutonia si Colhozul sa mai pompeze colateral multe miliarde Turciei. Ce va deranjeaza, marxistilor, faptul ca SUA vrea sa „pompeze” miliarde catre
Liban pentru preluarea catorva sute de mii de palestinieni? Doar sunt deja acolo alte sute de mii, inclusiv teroristii
Al-Fatah, Hamas si alte vreo duzina de unde cu sponsorizari bolsevice organizeaza atentate inclusiv in Liban, nu numai in Israel si prin alte tari din zona…
O analiza care nu prea cadreaza cu stilul clasic al autorului, stil de apelare la comentariile unor terti pentru a-si exprima propriile pozitii…
@Charlie:servesti si injectabil sau numai pe nas?cate linii?
@Rollason,vezi ca Charlie se ia de mareata Rusie,pune-i soricioaica..
@Charlie : de acord. Singura mea obiectie fiind ca tu te referi la „neo-marxisti” (care-n realitate n-au nimic de-a face cu marxismul), nu la „marxisti”. „Marxisti” sunt comunistii, „proletari din toate tarile, uniti-va”, si „deposedarea prin forta a exploatatorilor”. NEO-marxistii fiind, în schimb, puzderia de „liberali”, à la Clinton-Obama si-alti capsomani criminali, Iliescu, Petre Roman, Nastase Adrian, Basescu si Johannis, inclusiv. „NEO-marxismul” = eufemism al NEO-nazismului. Bibliografie: în afara de Hannah Arendt-Heidegger, Ernst Nolte, Robert Conquest… Si Ucraina, la doi pasi. Rusofoni arsi de vii, dat fiindca rusofoni, la teatrul de la Odessa.