CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (94)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – CEI O SUTĂ – AGNUS DEI (Mielul Domnului) apărută la Editura Curtea Veche în 2013

În 1969, odată cu prima aselenizare, a fost redescoperită o nouă temă: existenţa extratereştrilor, vechea obsesie a omenirii. Literatura şi cinematografia au creat mai degrabă un duşman cosmic, decât un prieten, distrugând visul fratelui din ceruri gata să ne ajute, să ne salveze şi să ne ofere refugiu la nevoie. „Terra este pe punctul de a se autodistruge prin toate prostiile tot mai inconştiente şi tot mai riscante săvârşite de oameni.” Cei ce cred în apocalipsă drept Marea Izbăvire aşteaptă să se înfăptuiască prorocirile profeţilor. Pentru ei, în ceruri se află doar Atotputernicul. Dar nu numai evlavioşii neagă existenţa extratereştrilor. Ceea ce este dureros: astfel se mai distruge o speranţă. Dezbaterea între ufologi şi adversarii lor a intrat în subconştient mai mult ca oricând. În puzderia de filme comerciale, extratereştrii nu par a fi decât fiinţe umane caricaturizate: pe ecrane, ei par să aibă aceleaşi simţuri ca şi noi şi sunt percepuţi prin aceleaşi organe de simţ. De obicei, sunt foarte răi şi vor să ne distrugă.

Când s-a descoperit Piatra Mu, a cărei compoziţie n-a putut fi descrisă întrucât este alcătuită dintr-unul (sau mai multe?) element(e) ce nu apar pe tabelul lui Mendeleev şi nu se regăsesc pe Pământ, au apărut noi teorii. Politicienii, atenţi la echilibrele strategice, precum şi economiştii, interesaţi de balanţele lor mereu în pericol de a se deregla cu consecinţe tot mai greu de anticipat, dar, mai ales publicul larg, au fost cu toţii luaţi prin surprindere de una dintre emisiunile TV, „Concertul economic al lui Gheorghe” în care acesta, cu vocea lui inconfundabilă, a preluat şi el tema declanşată de Piatra Mu. A amintit subiectul în treacăt, însă a revenit la el două săptămâni mai târziu, la următorul său „Concert economic”. Celebrul personaj purta la gât o amuletă, iar media a publicat că aceea ar fi un fragment din misterioasa rocă, iar „atât de uimitoarea inscripţie gravată pe ea ar reprezenta inscripţia Numelui Divin, cel ce l-ar face neputincios pe Îngerul Morţii”. Emisiunea Celui de Al O Sutălea devine programul cu cel mai mare rating din istorie, însă bate recordul şi prin longevitate. Influenţa ei este colosală. (Încă înainte ca Piatra Mu să apară în emisiune, un jurnalist exaltat a pretins despre „Concertul economic al lui Gheorghe” că ar fi urmărit şi de către extratereştrii! Până acolo s-a mers! Până acolo…)

Odată cu preluarea de către Cel de Al O Sutălea a subiectului cu extratereştrii, lumea a lansat o nouă provocare: ce s-a urmărit cu acea dezbatere în cea mai importantă emisiune de pe glob? Milioane de oameni o urmăresc de ani mulţi şi încearcă să-i desluşească substraturile, acţionând în consecinţă. Când, în urma unor asemenea influenţe din preluarea celor spuse de Gheorghe, s-a ajuns la alte mari falimente, s-a găsit întotdeauna punctul în care mesajul a fost înţeles profund greşit. Drept consecinţă, au apărut şi alte zeci de emisiuni cu singura temă de a „decripta” afirmaţiile lui Gheorghe. Ele, deşi reluate în alte şi alte forme, nu şi-au dovedit utilitatea, iar Al O Sutălea a refuzat dintotdeauna orice referinţe la demersurile celor ce nu se lăsau păgubaşi şi continuau în zadar să încerce să-l „explice”. Cu o singură excepţie, când, în mijlocul expunerii, a luat în mână una dintre telecomenzile universale de ultimă generaţie şi a enumerat o parte dintre nenumăratele lucruri pe care obiectul acela le poate pune în mişcare, chiar doar cu ajutorul gândului, fără a mai fi nevoie de nici o acţiune manuală.

– Economicul se supune politicului, iar politicul se supune ştiinţei. Care se supune economicului. Vorbim despre SF: noi chiar ne aflăm de acum în ceea ce se numea cu doar puţini ani în urmă „SF”.

Emisiunea s-a deschis cu un înscris rămas mai multe minute pe ecranele din toată lumea: „Până nu de mult, gândul şi acţiunea erau două lucruri distincte. Până nu de mult, numeroase gânduri rămâneau în intimitatea fiecăruia fără consecinţe concrete.”

Pe fundal, era telecomanda ce poate fi acţionată doar cu gândul.

Tocmai când, în sfârşit, scribul crede că şi-a isprăvit misiunea şi, epuizat, vrea să lase pana jos, atent, cititorul îi pune mai multe întrebări: de pildă, cine este acel Celălalt, misteriosul trecător care a pretins că l-a văzut în realitate pe doctorul Umar mort cu un veac în urmă. Scribul recunoaşte că această întrebare, precum şi toate celelalte puse de bunul cititor sunt absolut legitime, doar că, fie din neştiinţă, fie din neglijenţă, scribul a omis numeroase evenimente lămuritoare. Lămuritoare? Scribul nu vrea să se justifice cu scuze ieftine, dar crede că fiecare lămurire deschide calea spre alte întrebări. În decursul deceniilor cât s-a ocupat de Cei O Sută, scribul, tot documentându-se, a aflat multe şi a uitat multe şi, în mod proporţional, nelămuririle îl solicită din toate părţile. (Noroc doar că, pe lângă date, nume, evenimente, scribul uită şi o mulţime de nelămuriri. Poate doar pentru ca raţiunea să se mai păstreze într-o minimă coerenţă.)

Cine este acel Celălalt? Printre altele, scribul a omis să povestească şi episodul când, deşi îi repugna acel personaj, văzându-l din nou, după multă vreme, pe stradă, l-a oprit, iar el, nesuferitul, i-a răspuns „Nu vă cunosc! Nu v-am văzut niciodată.” Şi a avut o privire şi un glas urlând a zeflemea. Iar, a doua zi, scribul a găsit în cutia poştală un bilet: „Dacă te mai legi de imposibilitatea de a relaţiona peste zeci de ani, înseamnă că ai rămas tot sclav al timpului, că nu te afli nici pe departe în prezent. Aşa că, deocamdată, nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată!”

Acum când a terminat povestea, obosit, scribul se simte golit. Se consolează cu fotografia care, din când în când, îi zâmbeşte. Şi, ca orice bătrân care a trăit o sută de generaţii, contemplă ceea ce a mai rămas în câmpul său vizual. Asemenea bolnavilor din vechea Eladă nevindecaţi de medici şi aşteptând izbăvirea culcaţi în abaton spre a le fi linse rănile în timpul somnului de către şerpii din templu, printre tenebrele înserării, scribul priveşte agitaţia de după sticlă. De ce se duce peştele acesta tocmai încolo? Dar, acum, brusc, de ce se îndreaptă în partea cealaltă a acvariului, grăbindu-se atât de tare?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.