Cum pot scăpa băncile de ”taxa pe lăcomie”

Guvernul actual nu dorește să renunțe la taxa pe activele bancare, instuită prin OUG 114/2018, zisă și a lăcomiei, și îndulcită prin OUG 19/2019, și susține că se poate ajunge și la o contribuție zero, conform unui răspuns dat de către secretarul de stat în Ministerul Finanțelor, Attila Gyorgy, unei interpelări făcută de către deputatul Nicolae Giugea. ”Taxa pe active financiare se susține în continuare întrucât forma în vigoare asigură ajustarea mecanismului existent în OUG 114, în sensul restrângerii bazei de impozitare, stabilirii unor cote diferențiate de impozitare, în funcție de cota de piață deținută de instituția bancară, dar și de instituirea unor mecanisme de reducere a taxei pe active, în funcție de modul în care instituțiile bancare, contribuie la îndeplinirea obiectivelor privind: creșterea soldului creditelor acordate sectorului neguvernamental (societăților nefinanciare și gospodăriilor populației); reducerea marjelor de dobândă. Instituțiile bancare vor beneficia de reduceri, parțiale sau totale, la plata taxei, dacă, prin activitatea desfășurată, vor acționa în sensul atingerii obiectivelor menționate”, se spune în document.

OUG 19/2019 stabilește taxa pe activele bancare în funcție de cota de piață a fiecărei instituții de credit, eliminându-se astfel legătura cu media trimestrială a ROBOR. Dacă instituția bancare are o cotă de piață mai mică de 1%, taxa pe active este de 0,2% pe an. În cazul unei cote egale sau mai mare de 1%, taxa este de 0,4% pe an. În OUG 114, taxa era de 2% pe activele bancare.

Mecanismul de ajustare a taxei de plată are la bază două criterii, fiecare cu importanță egală, în funcție de care taxa poate fi diminuată (cu până la 50%). În primul rând, se ia în calcul evoluția soldului de credite acordate sectorului real (societăți nefinanciare și populație) față de data de referință. Pentru anul 2019 creșterea țintă a soldului acestor credite se stabilește la plus 8% față de anul 2018, nivel considerat sustenabil fără un caracter exesiv, comparabil cu ce înregistrat în cursul anului trecut. O creștere a soldului de credite în anul 2019 va conduce la obligații diminuate de plată cu până la 50% din valoarea taxe inițiale. Raportul dintre creșterea consemnată efectiv la nivelul soldului de credite și creșterea țintă va determina procentul de diminuare a obligațiilor de plată a taxei, conform criteriului bazat pe creșterea soldului de credite acordate sectorului real. Taxa se diminuează cu 50% în situația în care este atinsă sau depășită ținta de creștere a soldului de credite. La determinarea indicatorului ”creșterea soldului creditelor” acordate, creditele performante cumpărate de o instiuție bancară se vor lua în considerare începând cu anul următor. În situația în care aceleași credite performante sunt vândute și cumpărate în cursul aceluiași an, repectivele credite nu se iau în considerare la determinarea acestui indicator.

În al doilea rând se ține cont de evoluția marjelor de dobândă față de data de referință. În cazul acestui criteriu sunt considerate marjele care sunt determinate ca diferențe între rata medie ponderată a dobânzii la creditele denominate în lei acordate societăților nefinanciare și populației, aflate în sold la sfârșitul perioadei, și rate medie ponderată a dobânzii aferente depozitelor denominate în lei atrase de la societăți nefinanciare și populație la aceste date de referință. Această marjă de dobândă se calculează la nivelul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxe de active și al anului precedent și se exprimă în puncte procentuale.

Indicatorii țintă de creștere a creditării și de diminuare a marjei de dobândă, precum și marja de referință a dobânzii, se stabilesc anual, prin hotărâre a Guvernului la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, cu recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, luând în considerarea evoluțiile la nivel macroeconomic și indicatorii de stabilitate prognozați.

Taxa semestrială/anuală care va fi plătită efectiv de către instituțiile bancare va fi reprezentantă de produsul dintre baza de impozitare și cota de taxare, iar suma rezultată se reduce conform celor două criterii de ajustare. Valoarea finală de plată a taxei poate varia între zero și valoarea taxei inițiale. Taxa pe active nu se datorează în cazul în care instituțiile bancare înregistrează pierdere contabilă la sfârșitul semestrului, respectiv la sfârșitul anului pentru care se datorează taxa. De asemenea, nu se datorează de către instituțiile bancare pentru care BNR a impus limitarea activității de creditare, pentru perioada în care operează această măsură.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.