Cum vor fi impozitate imobilele „date în plată”

Secretarul de stat în Ministerul Finanțelor, Gabriel Biriș, a declarat luni că “darea în plată” nu exclude plata impozitului pe venitul din transferul bunurilor immobile din patrimonial personal și a prezentat un exemplu de calcul al acestui impozit. El a răspuns unei întrebări adresată de Camera Notarilor Publici referitoare la această speță și a taxat poziția avocatului Gheorghe Piperea, cel care a scris actul normativ zis și “dai casa și scapi de datorii” conform căreia cel care renunță la imobil nu va trebui să plătească nimic.

“Darea în plată a stârnit o altă „controversă”, de data aceasta cu privire la plata impozitului pe venitul din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal, ca urmare a dării în plată. Avocați și deputați celebri, care au susținut această lege, s-au exprimat în sensul că Ministerul Finanțelor Publice ar trebui să-i scutească pe oameni de la plata acestui impozit. Impozitele, însă, se stabilesc prin lege! La fel și excepțiile de la plata impozitelor. Cum legea privind darea în plată nu a stabilit nicio excepție, M.F.P. nu poate spune altceva decât ce spun legile în vigoare. Am răspuns astăzi întrebării adresate de Camera Notarilor Publici, clarificând că: impozitul se datorează în conformitate cu prevederile articolului 111, alineatul 1, din Codul Fiscal; baza de calcul a impozitului o reprezintă valoarea debitului (principal + accesorii), pentru care se face darea în plată (la data dării în plată)”, a scris Biriș pe contul său de Facebook.

Oficialul Ministerului Finanțelor a prezentat și un exemplu de calcul: “Darea în plată al unui imobil achiziționat în 2008 pentru un debit (principal neachitat + dobânzi + penalități) de 500.000 lei. Impozit = 200.000 x 2% + (500.000 – 200.000) x 1% = 7.000 lei. Impozitul se achită de către debitor”.

Zilele trecute, avocatul Piperea a precizat că impozitul de 2-3% pe care îl reglementează Codul Fiscal pentru transferul dreptului de proprietatea asupra imobilelor nu este aplicabil dării în plată, pentru simplu fapt că acesta este un impozit cu reținere la sursă. Conform acestuia, pentru a se putea vorbi de o „reţinere la sursă” (notarul prelevă o sumă din preţul plătit de cumpărător, pe care o virează direct la bugetul de stat), este nevoie să existe o plată în bani a unui preţ.

“Or, în cazul dării în plată, nu există o plată în bani: imobilul trece în proprietatea băncii în schimbul ştergerii datoriei consumatorului. Cel care dă în plată nu este un vânzător, pentru simplul fapt că nu există un preţ pe care să îl încaseze de la bancă (iar aceasta nu este un cumpărător, căci nu-i plăteşte consumatorului un preţ). Din moment ce nu există un preţ, înseamnă că cel care dă în plată nu realizează un venit, deci nu ar avea cum să fie considerat contribuabil (cel care realizează un venit supus impozitării). Dimpotrivă, el suportă o pierdere – casa pe care (aparent) era proprietar, plus toate plăţile pe care le va fi făcut, în baza contractului de credit, până la darea în plată”, a mai spus Piperea. El a mai spus că, din punctul de vedere al procedurii fiscale, băncile care ar acceptă darea în plată ar putea cere de la stat să li se ramburseze impozitul de 2-3% care a fost perceput, prin reţinere la sursă, atunci când s-a făcut cumpărarea pe credit de către consumator. “Doar că băncile, în orbirea lor, nu vor acceptă prea uşor darea în plată, ci vor continuă să se războiască în justiţie cu consumatorii, alimentând ura şi orarea şi aşa crescute ale acestora faţă de bănci”, a conchis avocatul.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.