Polonia a devenit elevul neascultător al Bruxelles-ului din momentul în care guvernul conservator controlat din umbră de Jaroslaw Kaczynski a preluat puterea. După schimbarea șefilor serviciilor secrete, a structurii Curții Constituționale și a legii televiziunii și radioului publice, Polonia a deveni ținta criticilor UE, mai multi înalți oficiali cerând renunțarea la aceste măsuri, vorbind despre ”putinizarea” Poloniei și chiar despre un soi de MCV care ar trebui aplicat Varșoviei.
Miercuri va avea loc o întrunire a Comisei Europene în care se va vorbi și despre cazul Polonia. Însă este puțin probabil ca executivul UE să ia măsuri relevante împotriva Varșoviei. Cel puțin asta spun surse de la Bruxelles pentru Politico.eu. Și ministrul de Externe polonez știe asta și este foarte sigur pe poziția sa: ”Este o procedură de rutină. Dezbaterea se va încheia fără nicio decizie”, a spus Witold Waszczykowski.
Iar acest lucru din mai multe motive. In primul rând, există un precedent – Ungaria. După venirea la putere a lui Viktor Orban, în 2010, Ungaria a produs îngrijorări identice, pentru că a redus puterea judecătorilor, a impus taxe mari băncilor străine, a naționalizat parte din fondurile private de pensii, a modificat legea audiovizualului și a lovit în trusturile de presă, a naționalizat o serie de servicii în care investiseră companii străine. Propunerea penalizării Ungariei a venit în urma taxării mai dure a băncilor, nicidecum în urma introducerii în Constituție a unor formule revizioniste și revanșarde.
Însă Ungaria nu a avut de suferit și a rămas pe mai departe și cu dreptul de vot în Consiliul UE, și cu investițiile străine, și cu fondurile europene.
În al doilea rând, Polonia este un stat important al UE, face parte din ”top 6”, are putere economică, mână de lucru multă și ieftină raportat la standardele occidetale și are influență regională. În plus, Polonia este un partener crucial al NATO, mai cu seamă în contextul revirimentului Rusiei. Iar partidul aflat la putere este și mai puternic rusofob decât liberalii ce au guvernat anterior, ceea ce este cu atat mai bine din perspectiva strategilor NATO. Aliații de la Washington nu doresc să vadă o Polonie anti-rusă izolată de Franța sau Germania care au arătat că privesc foarte mercantil relația cu Moscova. Și Polonia este una dintre puținele țări NATO care alocă 2% din PIB Apărării, așa cum doresc aliații de peste Ocean, procent semnificativ având în vedere greutatea economiei poloneze si procent care se duce catre compelxul militaro-industrial americam, german, francez. Președintele conservator al Poloniei, Andrzej Duda, a fost la Bruxelles luni, cu două zile înainte de dezbaterea privind eventuale sancțiuni împotriva tarii sale. Iar vizita a avut o puternică componentă NATO, nu neapărat UE. Nici vorba ca summit-ul NATO din acest an să nu mai abă loc la Varșovia și nici vorbă ca Varșovia să fie o capitală izolată la ordinul Bruxelles-ului la acel moment, spun analiștii.
În al treilea rând UE a arătat în ultimii ani că este puțin dispusă să aplice așa-zisa ”varianta nucleară” – suspendarea dreptului de vot în Consiliul UE. Ungaria lui Viktor Orban a si precizat că se va opune la vot. Rămâne doar varianta ”faultării” Poloniei la capitolul fonduri europene, însă aici încetarea plăților trebuie motivată prin chestiuni de ordin tehnic și nu strict politic, lasând iarăși puține opțiuni liderilor europeni ce doresc penalizarea Varșoviei.
În al patrulea rând, partidul Lege si Justitie, dar și întregul spectru politic polonez a arătat în ultimele zile că Varșovia este departe de ”putinizare” și de ”lovitură de stat”. Marți, premierul Beata Szydlo s-a întâlnit cu liderii opoziției, în primul rand fostul partid de la putere – Platforma Civică. Cel puțin aparența unei atmosfere constructive și civilizate este păstrată. Pentru politicienii străini care văd altceva, există voci puternice în guvernul polonez care să le răspundă, așa cum a făcut-o recent ministrul Justiției, Zbigniew Zioboro, care a adus din nou în discuție ocupația nazistă și a sugerat o serie de paralele cu situația actuală.
Iar pe acest palier al politicii mai există un element în ecuatie – președintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk. Este un rival al lui Jaroslaw Kaczynski, este fostul premier liberal, însă nu este un rival al propriei sale țări. Iar Tusk a spus astfel: ”Nu vreau ca criticile ce vin din capitalele europene, de la instituțiile UE, de la Comisie și Consiliu să fie văzute ca un atac la adresa Poloniei și a polonezilor”.
În cele din urmă, penalizarea, atacarea și anatemizarea actualului guvern nu are nicio miză politică imediată. Partidul lui Kacazynski a obținut un rezultat într-atât de bun la alegerile legislative, încât nu poate fi fragilizat de asemenea critici, mai cu seamă că se află încă în ”perioada de miere”, după scrutinul din luna noiembrie. Lege și Justiție a obținut o majoritate confortabilă în ambele camere ale parlamentului, lucru nemaîntâlnit după 1989. Iar Jaroslaw Kaczynski are și experiența unei guvernări anterioare care a durat doar doi ani, până în 2007, a învățat din greșeli și pare să susțina acum un executiv hotărât să demonstreze, cu bune și rele, puterea unui guvern cu adevărat politic.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.