Profitînd de faptul că, din motive lesne de înţeles, nu a fost trimisă în judecată pentru gravele abuzuri în serviciu pe care le-a săvîrşit în perioada în care era şefa DNA şi nici nu a fost dată afară din magistratură, Laura Codruţa Kovesi a trecut la atac şi s-a adresat CEDO, reclamînd – culmea tupeului! – un abuz al CCR.
Să mai citim o dată declaraţia Codruţei Kovesi sau chiar s-o vedem, după care să vedem ce diagnostic profesional i se poate pune celei care a girat distrugerea atîtor destine prin propriile sale abuzuri:
„Într-o procedură în care nu am fost citată, nu am avut dreptul să îmi fac apărarea, nu am avut posibilitatea să intervin în proces, mi s-a aplicat o sancţiune a revocării de către Curtea Constituţională, cu toate că în legea CCR această atribuţie de revocare sau de sancţionare a procurorilor cu funcţii de conducere nu este prevăzută. Deci este o chestiune de principiu. Mai mult decât atât, este o decizie care a fost definitivă, ea nu poate fi atacată. Pentru orice cetăţean al acestei ţări care este supus unei proceduri prin care este sancţionat disciplinar sau este revocat din funcţie, are dreptul să conteste această măsură. Decizia CCR a fost definitivă, fără a putea fi contestată, şi astfel am apreciat că mi s-a încălcat dreptul la un recurs efectiv. Este o chestiune de principiu, nu am solicitat despăgubiri, ci doresc stoparea îngenuncherii procurorilor, doresc stoparea aplicarea unei astfel de proceduri abuzive şi altor procurori cu funcţii de conducere, pentru că această decizie poate fi invocată ca precedent pentru revocarea oricărui procuror care deţine o funcţie de conducere în Ministerul Public… Demersul este unul care vizează o chestiune de principiu, nu vizează situaţia mea personală, reinstalarea pe funcţie sau obţinerea unor despăgubiri”.
PRIMA CONCLUZIE. Laura Codruţa Kovesi nu ştie şi nici nu înţelege legea. Sancţiunea revocării sale nu a fost luată de Curtea Constituţională, ci de ministrul Justiţiei, cel sub a cărui autoritate îşi desfăşoară activitatea orice procuror! CCR nu a făcut altceva decît să interpreteze textul Constituţiei şi constituţionalitatea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, prin care s-a soluţionat conflictul juridic invocat de Preşedintele României, dîndu-ise dreptate ministrului Justiţiei!
Cu alte cuvinte, Codruţa Kovesi nu a fost parte a conflictului constituţional, căci CCR a tranşat doar modul în care poate fi demis un procuror cu funcţie de conducere, potrivit legii în vigoare. Aşadar, cînd spune: „mi s-a aplicat o sancţiune a revocării de către Curtea Constituţională”, Kovesi nu face altceva decît să-şi demonstreze încă o dată incultura juridică!
A DOUA CONCLUZIE. Laura Codruţa Kovesi, care a deţinut funcţii importante (Procuror general, şef al DNA), nu ştie că deciziile CCR sînt definitive şi general obligatorii! Cînd spune: „Decizia CCR a fost definitivă, fără a putea fi contestată, şi astfel am apreciat că mi s-a încălcat dreptul la un recurs efectiv”, Codruţa Kovesi mai pune un semn de întrebare în privinţa cunoştinţelor sale juridice.
Şi un student în anul I la Drept înţelege că decizia CCR nu este o sentinţă judecătorească ce poate fi supusă recursului, căci deciziile CCR nu fac altceva decît să constate constituţionalitatea unei legi, a unei hotărîri a guvernului etc, nicidecum să desfăşoare un proces penal sau civil. „Părţile” în judecata CCR nu invocă propriul dosar, ci constituţionalitatea unei legi sau a unui articol dintr-o lege care ar contrazice prevederile Constituţiei! Dacă Laura Codruţa Kovesi ar fi întrebată unde ar vrea să depună „recursul” faţă de Decizia CCR, cred că ar rîde şi ea de propria declaraţie!
A TREIA CONCLUZIE. Laura Codruţa Kovesi nu a înţeles nici acum că titlul de „Zeiţa anticorupţiei”, pe care i l-au dat ambasadele nu are nici o legătură cu prestaţia ei profesională în fruntea DNA, ci a fost doar semnalul către autorităţile din ţară că ea a beneficiat de o protecţie externă care ar merita să fie disecată cîndva! În realitate, aşa cum demonstrează argumentele pentru care a fost revocată, Laura Codruţa Kovesi nu numai că a tolerat abuzurile procurorilor din subordinea sa, ci chiar le-a încurajat. Numai dacă ne-am aminti că, în plin scandal la DNA Ploieşti, Kovesi declara această structură ca fiind „unitate de elită”, ignorînd dezvăluirile publice, ar fi suficient ca fosta şefă să-şi pună cenuşă în cap, nu să se creadă abuzată.
Cînd declară: „doresc stoparea îngenuncherii procurorilor, doresc stoparea aplicarea unei astfel de proceduri abuzive şi altor procurori cu funcţii de conducere”, Kovesi demonstrează că nu a înţeles nici acum că ea însăşi este cea care „i-a îngenuncheat” pe procurori! Ea nu mai poate acum să „stopeze” nimic, căci trebuia să stopeze abuzurile la care era părtaşă atunci cînd era şefa DNA, nu să le încurajeze. Fără să observe că i-a fost smulsă de pe cap „coroana” pe care i-o puseseră ambasadele, Kovesi crede că i-ar putea apăra pe cei care vor deţine funcţii de conducere în Parchet, deşi singura apărare a acestora este să nu repete ce a făcut Kovesi în perioada în care avea funcţii de conducere!
A PATRA CONCLUZIE. Laura Codruţa Kovesi suferă de un orgoliu nemăsurat. Pentru a înţelege mai bine ce pericol pentru societate este orgoliul fără limite, reproducem cîteva observaţii din studiile de psihiatrie, din care şi Codruţa Kovesi ar avea ceva de învăţat:
– „Orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanităţii. El stă la originea marilor tulburări din viaţa socială, a rivalităţii între popoare, a războaielor, intrigilor, urii şi ranchiunei manifestate faţă de alţii. Orgoliul dă naştere la ambiţii pentru putere, dar înăspreşte inima şi ne împiedică să ne iubim semenii”.
– „Orgoliosul e cel care se cunoaşte cel mai puţin pe sine. E atît de plin de el, încît orice tentativă de a-l lămuri va fi sortită eşecului. Nu vrea să ştie nimic. Nu suportă să fie contrazis. Îi place compania oamenilor care îl flatează”.
Şi marile spirite ale lumii au avut observaţii faţă de acest tip de orgoliu nemăsurat. Cităm doar două dintre acestea. Baruch Spinoza scria că „orgoliul este plăcerea care se naşte din pricină că omul se apreciază pe sine însuşi mai mult decît trebuie”, iar Voltaire a completat: „orgoliul esteo lăcomie bolnăvicioasă de laudă”! Sigur, are dreptate cel care ne-ar acuza că risipim astfel de vorbe înţelepte pentru cineva ca Laura Codruţa Kovesi, dar aşa se poate explica ultima parte a declaraţiei acesteia, în care are tupeul să vorbească despre principii, deşi se ştie că tocmai încălcarea oricărui principiu a stat la baza activităţii sale publice!
Cînd Codruţa Kovesi spune despre sine: „Demersul este unul care vizează o chestiune de principiu, nu vizează situaţia mea personală, reinstalarea pe funcţie sau obţinerea unor despăgubiri”, nu trebuie să înţelegem decît faptul că, la fel ca orice om care suferă de un orgoliu exagerat, ar trebui să-şi facă un serios control de specialitate.
Pe Wikipedia, oricine poate să citească aceste rînduri: „Gîndirea paranoică este caracterizată de obicei de neîncredere sau suspiciune față de ceilalți. Paranoia este denumirea dată unei stări de orgoliu exagerate, de gîndire greșită, de interpretări false, fiind o boală psihiatrică încadrată în clasa psihozelor. Istoric, această caracterizare a fost folosită pentru a descrie orice formă de delir”. Conceptul de „paranoia” a fost inventat de Johann Christian Heinroth şi provine din greaca veche:„para” – în afară, „nous” – minte.
Cam la atît se poate reduce demersul Laurei Codruţa Kovesi la CEDO: la o auto-descriere a propriei sale personalităţi malefice. Unii se gîndesc serios ce statut să-i ofere Codruţei Kovesi în viitor. Dacă i-ar vrea cu adevărat binele, ar afla şi ce trebuie să facă pentru propria ei însănătoşire.
Ati citat DEGEABA din acele studii. Kovesi NU INTELEGE! Nu vedeti ca ea NU INTELEGE chestiuni elementare? De fapt, stau si ma intreb daca nu cumva a indemnat-o cineva sa faca prostia asta, cu gandul ascuns de a da o palma justitiei din Romania in intregul ei. Caci, si aia de la CEDO cand vor vedea ce spune FOSTA PROCUROR GENERAL, fosta SEF DNA, isi vor da seama cu ce justitie au de a face in Romania, daca una ca asta a ajuns pe trepte atat de inalte.
DNA(Doamna)Kurvesi răbufnește cu aceleași texte cu care ne-a împuiat capul despre procurori și ”anticorupție”. Minciunile, obsesiile și obrăzniciile ei de azi arată că nu se va vindeca niciodată. Regretă vremea când procurorii torționari acționau direct la ordinele ei și erau instruiți tot de ea la întâlnirile lor ”de lucru”. Orgoliul de care suferă este de fapt paranoia în toată regula. În creștinism, cel mai grav păcat în care poate cădea omul este chiar orgoliul sau mândria. Lucifer a fost alungat în infern de Dumnezeu din cauza orgoliului de a se fi crezut deasupra Creatorului.
Drapelele par mături lipite de zid, / Iar scara în loc să mai urce / Coboară cu treptele-n vid… (Parafrazare după Nihil a lui I. Minulescu)
Nu o sa dezvolt cazul doamnei Lovești,doar sa punctam,a cata oară: curtea constituțională a devenit o instituție care dă legi, deși ea are doar rolul de a spune dacă o lege e constituțională sau nu, deciziile curții nu trebuie să devină legi clar,legea o da doar parlamentul,in cazul de față,daca legea de demiterea procurorului general nu a fost buna, atunci ea trebuia schimbata,nu sa vii tu curte constituțională, să decizi cine trebuie înlocuit și cine nu.Apoi magistrații curții constituționale,ar trebui aleși prin vot popular și nu de politicieni, atunci nu ar mai ține partea unui partid s-au unui politician,in rest totul e doar vorbe în vânt.Politicienii trebuie sa de-a legi clare,care sa nu mai fie interpretate, căci vad că suntem campioni la interpretarea legilor!
Dar chiar nimeni în țara asta n-o poate cerceta pe cucoana asta pt abuz în serviciu (așa cum a făcut și ea atâtora),abuz de putere precum și pt trădare de țară? Astea-s suficiente motive pt a o vedea ascunsă pt cel puțin 15 ani.