Despre impostorii dreptei şi „liberalismul” lui Pinalty

Zilele trecute a avut loc aşa-zisa şcoală de vară de Organizaţiei de tineret a PDL şi cred că se impun câteva comentarii. Nu doar despre ce s-a vorbit acolo. Ci, mai ales, despre ce nu s-a vorbit.

Să nu lungesc vorba, s-a vorbit mai mult despre USL. Că opoziţia este aşa şi pe dincolo, că va pierde alegerile, că PDL este singurul partid de dreapta. Tinerilor li s-a promis că PDL va rămâne la guvernare şi după  2012 (evident, tot prin încălcarea regulilor democraţiei).

În schimb nu s-a vorbit despre bilanţul a aproape 3 ani de guvernare Boc. Aşadar să vorbim noi. Ne lipsesc un milion de locuri de muncă faţă de 2008, TVA-ul şi CAS-ul au crescut, criza economică face ravagii în fiecare gospodărie, clasa de mijloc a dispărut iar societatea se separă între bogătaşii PDL şi românii sărăciţi, salariile au scăzut nu doar la stat ci şi în sectorul privat, sistemele de educaţie şi sănătate nu mai funcţionează. PDL a aruncat România într-un veritabil dezastru social iar corupţia a ajuns la un nivel inimaginabil şi care sperie toate ţările Uniunii Europene.

Dar să nu uităm nici de „realizările” Regimului Băsescu în plan politic. România a ajuns să fie atenţionată  de alte state membre ale UE pentru că are probleme cu funcţionarea statului de drept (pe bună dreptate, pentru că avem corupţie generalizată, majoritatea parlamentară s-a constituit prin cumpărare de deputaţi şi senatori şi nu prin votul electoratului, la alegerile parţiale recente au fost fraude nedemne de o ţară a UE, planurile pentru fraudarea alegerilor din 2012 se fac pe faţă şi fără jenă prin pregătirea introducerii votului prin corespondenţă, prin comasarea alegerilor şi amestecarea listelor electorale).

Aşa cum spuneam, despre toate acestea nu s-a vorbit la evenimentul organizat de PDL. În schimb, ştim cu toţii, PDL are câteva refrene simple. Printre altele, am tot auzit timp de 3 zile că PDL ar fi rămas singurul partid de dreapta din România.

Cred că această prostie merită un răspuns în primul rând din partea noastră, a liberalilor. Haideţi să ne uităm mai atent la faptele Guvernului Boc şi apoi judecaţi dumneavoastră ce fel de partid de „dreapta” este PDL.  

În cei 3 ani de când este la putere Guvernul Boc a crescut toate impozitele importante (TVA, CAS) şi a introdus impozite şi taxe noi ( cum ar fi impozitul forfetar care, în fapt, a anulat cota unică). Poate fi aceasta o politică de dreapta ? Mergem acum mai departe, spre domeniul politicilor bugetare. Guvernul Boc a crescut cheltuielile statului în condiţiile în care veniturile au fost în scădere din cauza crizei. Dar în acelaşi timp cheltuielile pentru investiţii au fost reduse. Cu alte cuvinte Guvernul Boc a acţionat exact pe dos faţă de ceea ce ar fi făcut orice adevărat partid de dreapta: a mărit cheltuielile publice dar a redus investiţiile. A majorat cheltuielile neproductive cu aparatul birocratic al statului şi a tăiat de acolo de unde se creează locuri de muncă şi oportunităţi pentru mediul de afaceri.

Politicile economice ale PDL au făcut un mare rău României şi în plan social. Practic PDL a exterminat clasa de mijloc pe care a adus-o în pragul dispariţiei. Orice partid de dreapta ar fi susţinut clasa de mijloc şi sectorul IMM, dar rezultatul acţiunilor PDL este acela de a promova un model al sărăciei, de tip sud-american, în care societatea se împarte între un număr mic de oameni extrem de bogaţi (clienţii PDL) şi o mare masă de oameni săraci, cei care muncesc cinstit dar care nu se pot bucura de roadele muncii lor. În condiţiile în care românii au sărăcit de la an la an, nu este de mirare că economia românească are probleme generate de lipsa consumului intern. Toate ţările încearcă să stimuleze consumul pentru a reporni activitatea economică, dar acest lucru înseamnă susţinerea clasei de mijloc. Distrugând clasa de mijloc, Guvernul PDL reduce consumul intern iar măsurile disperate de reducere a investiţiilor şi a cheltuielilor prin condamnarea populaţiei la foame şi la frig nu fac decât să ne aducă aminte de politica economică falimentară a lui Ceauşescu.

Tot PDL este partidul care a dus o politică salarială nefastă în sectorul public prin care a descurajat performanţa şi i-a determinat pe cei mai competenţi funcţionari, profesori sau medici să plece spre sectorul privat (sau chiar în străinătate). În loc să stimuleze competiţia şi concurenţa pentru a creşte perfomanţa salariaţilor bugetari, în loc să recompenseze performanţa, au fost reduse toate salariile fără nici o diferenţă (iar cel mai mult au avut de suferit oamenii competenţi care primeau stimulente din rezultatele muncii lor), au fost luate măsuri birocratice absurde pentru a împiedica cumulul pensiei cu salariul fără a se ţine cont de competenţă sau experienţă (iar oamenii cei mai calificaţi au fost scoşi de pe piaţa muncii). Mai mult, în mod absurd Guvernul PDL i-a stigmatizat pe medici, pe profesori, pe funcţionarii publici în timp ce clienţii politici se îmbogăţesc la umbra contractelor politice.

Nu în ultimul rând, PDL are în palmares reducerea numărului locurilor de muncă la 4 milioane (faţă de 5 milioane câte erau în 2008). Evident, orice partid adevărat de dreapta ar fi trebuit să aibă ca principală preocupare tocmai crearea de locuri de muncă. În toate ţările, începând cu SUA şi ţările cele mai bogate din UE, guvernele pun pe primul plan crearea de locuri de muncă. Nu am nici o îndoială că Guvernul Boc este singurul din lume care are ca obiectiv de guvernare reducerea numărului de locuri de muncă (şi se mai şi laudă cu acest lucru!).

Să vedem acum ce planuri „de dreapta” are Guvernul Boc pentru viitor. De exemplu, PDL doreşte să controleze preţurile la alimente şi chiar să introducă cartele de alimente pentru pensionari şi alte categorii de populaţie. Fără comentarii !

Nimic din toate acestea nu are legătură cu conduita, strategia, opţiunile politice fireşti ale unui partid de dreapta. De aceea eu cred că nu greşim cu nimic dacă numim PDL ca fiind „partidul – impostor al dreptei”.

Dar se pare că Băsescu şi acoliţii săi s-au gândit că dacă PDL tot se afirmă atât de bine ca partid – impostor al dreptei de ce nu ar fi şi un partid – impostor al liberalismului. De aici şi până la declaraţiile despre „adevăraţii liberali” nu a mai fost decât un pas mic, uşor de făcut chiar şi pentru dl. Boc. Astfel am vazut că PDL a scos pe piaţă următoarea teză comică: liberalii adevăraţi din România sunt Gheorghe Ştefan (zis „Pinalty”, nu e o poreclă care să-l supere, detalii pe blogul domniei sale), Raluca Turcan, Gheorghe Flutur, Theodor Stolojan. În schimb Crin Antonescu sau Varujan Vosganian nu mai intră la categoria „liberali” (şi nici subsemnatul). Asta pentru că după mintea PDL criteriul de a fi liberal sau nu în România este unul singur, anume nu poţi fi liberal decât dacă nu l-ai supărat pe dl. Băsescu.

În concluzie, după 3 ani de Guvernare Boc vedem foarte clar că PDL nu este cu nimic mai mult decât un partid impostor al dreptei. Este un partid fără nici o ideologie, fără culoare politică, fără identitate, fără nici un alt criteriu de organizare decât dorinţa de îmbogăţire personală. Un partid capabil să fie astăzi socialist, mâine popular, poimâine poate chiar extremist. 

PDL reprezintă un pericol pentru România nu doar prin politica sa economică dezastruoasă  ci şi prin practicile sale politice care pun în pericol chiar supravieţuirea regimului democratic. În spatele unei justificări absurde legate de economiile de bani Guvernul Boc încearcă să susţină în faţa populaţiei ideea sa de a cumula alegerile locale şi parlamentare. Primul ministru spune că România nu poate avea decât o campanie electorală scurtă, că trebuie facute reforme în continuare.

Este o înspăimântătoare colecţie de gogomănii. Trebuie să o spunem clar: democraţia funcţionează prin alegeri, poporul vorbeşte prin vot. Nimeni nu are dreptul de a trata instituţia alegerilor de sus, nici un politician nu are dreptul să privească alegerile ca pe ceva care îl incomodează. Dacă PDL face acest lucru, dacă pregăteşte o fraudă electorală de proporţii, el se arată pregătit să deschidă calea către totalitarism.

Poate că alegerile costă  ceva bani dar cred că dacă punem costurile pentru a organiza alegeri 100 de ani de acum înainte nu atingem sumele de bani pierdute de România din cauza incompetenţei Guvernului Boc. Campania electorală nu reprezintă o formă de „ceartă” şi de „populism”, aşa cum cred şi susţin numai partidele totalitare, ci momentul în care soluţiile economice ce stau în faţa unei ţări sunt discutate cu implicarea şi participarea electoratului care apoi votează în mod conştient. Germania va avea în acest an 7 rânduri de alegeri de land (6 au avut deja loc) iar ţara a fost guvernată mai departe. Mai aproape de noi, Republica Moldova a organizat alegeri anual în ultimul timp, iar organizarea lor a fost un progres pe drumul democratic al ţării.

Este evident faptul că PDL se teme de alegeri. De aceea discută acum despre schimbarea culorilor, a semnului electoral. De aceea nu vrea campanie electorală, de aceea comasează alegerile. Dar am convingerea că alegerile din 2012 nu vor fi nici pe departe atât de cenuşii cum vrea PDL. Din contră alegerile care vin reprezintă un moment de cotitură în istoria ţării, un moment la fel de important ca şi schimbările din 1996 şi din 2004. Alegerile vor fi momentul în care românii vor alege între răul reprezentat de PDL şi viitorul democratic reprezentat de USL. Ele reprezintă un moment decisiv pentru viaţa fiecărui român pentru că pot duce România în direcţia cea bună. De aceea cred că alternanţa la guvernare din 2012 devine esenţială pentru supravieţuirea regimului democratic şi a statului de drept.

http://www.tariceanu.ro/Blog/CalinPopescuTariceanu/art/265/Despre-impostorii-dreptei-si-liberalismul-lui-Pinalty.html

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.