Președintele Boliviei, Evo Morales, ultimul lider din așa-zisa ”maree roșie” ce a cuprins America Latină în urmă cu mai bine de zece ani, a fugit din țară, marți, la bordul unui avion militar mexican. Morales a demisionat cu două zile înainte, pe fondul protestelor din țară iscate de realegerea sa dubioasă pentru un nou mandat. Duminică, guvernul său a cazut după ce aliații politici l-au părăsit. Armata i-a cerut să demisioneze.
Evo Morales a primit azil politic din partea Mexicului, țară condusă de președintele de stânga Manuel Lopez Obrador. Ministrul mexican de Externe a asigurat că ”viața și integritatea sa sunt în siguranță”.
Evo Morales a acuzat că este victima unei lovituri de stat și a declarat că se va întoarce în țară ”cu noi forțe”. O serie de lideri politici latino-americani au considerat că este vorba despre o lovitură de stat. Printre ei se numără fostul președinte brazilian Luiz Inacio Lula da Silva (eliberat din închisoare săptămâna trecută), președintele proaspăt ales al Argentinei, Alberto Fernandez, precum și ministrul de Externe al Mexicului.
Fraudă electorală urmată de lovitură de stat
Cu două zile înainte de răsturnarea de către armată a regimului Morales, revista americană The Nation avertiza asupra unei intervenții acoperite a SUA în Bolivia. ”Organizațiile multilaterale precum Organizația Statelor Americane sunt percepute ca fiind oarecum imparțiale, pentru că, în teorie, sunt controlate de mai multe țări. Însă, uneori, o mare putere poate avea o influență disproporționată. Teoretic, poate fi o coincidență faptul că administrația Trump și OSA au încercat – fără să ofere probe – să discredtreze alegerile naționale din Bolvia în ultimele două săptămâni. Însă este mult mai probabil ca această operațiune periculoasă de destabilizare să fie coordonată de la Washington”.
Indiferent de interesele SUA și ale altor mari puteri în Bolivia, președintele Morales trebuia să fi părăsit puterea înaintea alegerilor din luna octombrie. Constituția îi interzicea să mai candideze. Se afla la putere de peste 13 ani. Morales a încercat să treacă de această prevedere constituțională printr-un referendum, însă a pierdut la doar 2 procente. Ulterior, Curtea Supremă controlată de regimul său a decis că limitarea mandatelor prezidentiale nu ar fi constituțională. Astfel s-a ajuns la alegerile din octombrie. În timpul numărării voturilor, fluxul de date și transmisiunile televizate s-au oprit – până atunci fuseseră numărate circa 80% din voturi, iar lui Morales îi lipseau cele zece procente avans față de contracandidatul Carlos Mesa necesare pentru a fi ales din primul tur. După o zi, Morales a fost dat învingător din primul tur. Organizația Statelor Americane a pus sub semnul întrebării validitatea rezultatelor. În țară au început proteste violente ale opoziției, proteste ce au culminat cu solicitarea venită din partea Armatei pentru demisia lui Morales.
”Demisionez din funcția de președinte pentru ca Carlos Mesa și Luis Fernando Camacho să nu-i mai persecute pe frații noștri bolivieni”, a anunțat Morales într-o intervenție televizată, duminică.
Liderul neofascist al mișcării ”civice”
Carlos Mesa a fost contracandidatul de dreapta al lui Morales. Fernando Camacho este însă un personaj cvasicunoscut, prezentat acum ca un lider al mișcării civice anti-Morales. Presa latino-americană îl prezintă pe Camacho drept membru al unui grup paramilitar neofascist sau ca pe un ”Bolsonaro bolivian”, cu referire la președintele de dreapta al Braziliei, Jair Bolsonaro.
Presa occidentală nu are motive să relateze despre acest lider al protestelor anti-Morales și nici nu o face. Asta pentru că Camacho este un multimilioanr bolivian, un fundamentalist creștin, adept al extremei-drepte, susținut de o facțiune fascistă paralimilitară, cunoscut pentru violențele rasiste. Numele lui apare și în celebrele Panama Papers, având sume mari transferate în paradisuri fiscale.
Camacho provine dintr-o familie implicată în afacerile energetice din Bolivia (extracția de gaze în provincia Santa Cruz). Camacho a câștigat mult din contractele cu statul făcute începând cu 1989, afaceri legate de asigurări și fonduri private de pensii.
Este evident de ce Camacho îl considera pe Evo Morales un inamic. Morales este antiteza sa: este primul președinte indigen al Boliviei, a permis libertatea pentru cultele precreștine, a naționalizat rezervele de hidrocarburi și multe alte afaceri de pe urma cărora familia Camacho câștigase o avere.
După alegerile de pe 20 octombrie, Camacho a organizat un ”comitet civic” și a început protestele violente împotriva regimului. Marea majoritate a publicațiilor internaționale se limitează însă la prezentarea presupusei fraude electorale comise de Morales, însă nu suflă o vorbă despre extremistul Camacho. El este susținut de oligarhul croato-bolivian Branko Marinkovici, un milionar de origine croată simpatizant al ustașilor. În 2008, The New York Times scria despre mișcarea separatistă și descria regiunea Santa Cruz ca ”un bastion al grupurilor xenofobe precum Falanga Socialistă Boliviană, al cărei salut se inspiră din cel al Falangei fasciste a fostului dictator spaniol Franco”.
O altă fațetă a încleștării China-SUA
Rolul lui Camacho este trecut cu vederea câtă vreme interesele marilor puteri în Bolivia sunt extreme de mari. Țara are unele dintre cele mai mari rezerve de litiu din lume, un element esențial pentru producerea bateriilor, tot mai cerute pe fondul creșterii producției de automobile electrice. În luna februarie, Reurters relata că guvernul Evo Morales a preferat să încheie un contract de 2,3 miliarde de dolari cu China pentru exploatarea rezervelor de litiu.
Este interesant de văzut în ce direcție se va îndrepta Bolivia. Morales a pierdut referendumul ce i-ar fi dat dreptul la un nou mandat și, probabil, a fraudat alegerile din octombrie. Însă Morales a fost un președinte extrem de apreciat. A redus dramatic sărăcia în țară și a administrat eficient ecoconomia. Este puțin probabil ca până și bolivienii care au votat împotriva unui nou mandat Morales să accepte să-l vada pe președintele indigen alungat din țară de o juntă condusă de armată și de o mână de extremiști xenofobi și rasiști. Haosul politic din Bolivia este abia la început și este doar consecința uneia dintre bătăliile prin interpuși care se duc în acest moment în lume între SUA și China pentru împiedicarea tranziției către o ordine mondială multipolara, respectiv pentru grăbirea acestei treceri.
Ce nu va spune renumitul comentator este ca in Bolivia amerindienii sunt 70% din Populatie,deci Morales ,indigen aymara era de al lor !Dar asa cum s-a saturat lumea in Teleormanul de o saracie lucie,de Daddy Dragnea care fura de stingea ,dar era cu „poporul” in gura de dimineata pana seara,in Cuba unde cubanezii traiesc ca in anii 50 dar au spitale si invatamant,iar familia Castro traieste intr-un lux orbitor,ca in Brazilia unde fostul presedinte Lula sindicalist rosu,fura de stingea dar era cu „saracii „Braziliei,in Venezuela unde un presedinte semidement,fost sofer de taxi plateste din buget sutele de mii de simpatizanti rosii,iar el traieste in lux orbitor..
Asta e „Revolutie”asta e „socialism”
In Italia cel mai mare borfas al tuturor timpurilor a fost Bettino Craxi ,social-democrat!
Dar va aduceti aminte de Gospodaria de partid din Romania care avea grija ca tovarasilor din CC al PCR sa nu le lipseasca nimic!
(I) De acord cu articolul, @Marchievici. Prea devreme pentru concluzii. Deocamdata, SUA reusind deturnarea în sensul Theodore Roosevelt a doctrinei Monroe. Care, initial, n-avea de-a face cu regimurile de stânga din America Latina: James Monroe, presedinte al SUA (în secolul al XIX lea) condamnând (1823, într-un mesaj adresat Congresului) interventia … europenilor în politica americana (America de Nord si de Sud), fiindca Americile n-ar mai fi „de colonizat”, si condamnând si invers, interventia SUA în afacerile europene (… hi, hi, hi …!). Doctrina Monroe fiind încalcata înca din secolul al XIX lea de … SUA, care decreteaza „mare nostrum” Marea Caraibilor (în care-i si Cuba). Interventii militare ale SUA-n Caraibe si America de Sud, în secolul al XIX lea: 1891, Haïti; 1891, Chile; 1895, Nicaragua; 1898, Porto Rico si Cuba; 1899, Nicaragua; 1902, Venezuela; 1903, Republica Dominicana si Columbia; 1904, Republica Dominicana si Guatemala; 1906-1903, Cuba; 1907, Republica Dominicana; 1909-1910, Nicaragua; 1910-1911 Honduras; 1912, Cuba, Nicaragua si Republica Dominicana.
Dupa care, datorita $, devenit, dupa WW2, moneda de rezerva bancara MONDIALA, SUA îsi exercita santajul peste tot unde economiile sunt în $. Ïn zona, si-n acelasi timp, Cuba devenind în aproape protectorat american (acolo fiind cazinouri si case de toleranta pline, dar pline de prietenul american platind … servicii. Vezi, tot acolo, si acuma, Guantanamo, închisoare americana), si, mai la vale, Panama, a carei Constitutie s-a scris cu ajutorul … consulului SUA, plasând Canalul sub control militar american.
(II)Si tot aplicând „doctrina Monroe” SUA deposedeaza Spania de Florida si Marea Britanie, de Texas (1837), Noul Mexic, Arizona si California (1848)si, mai tarziu, (1898) Guam, Porto Rico. Evolutia „doctrinei” datorita lui Theodore Roosevelt (presedinte al SUA între 1901-1909) : „SUA nu mai tolereaza opozitia altora la interesele pa care le au”. Corectarea de catre Roosevelt, a „doctrinei Monroe” provocând opozitia (inutila a) liderilor europeni, între care, mai ales, al lui Wilhelm al II lea (Kaiser-ul).
Loviturile (si tentativele de lovituri) de stat de-acuma ale SUA-n America de Sud nefiind surprize: si Venezuela (unde nu intra din cauza chinezilor si rusilor, care-si mentin efectivele militare, Venezuela fiind primul productor mondial de petrol), si Bolivia (cu pretioasele ei zacaminte de lithiu), fiind, spre nenorocul lor, în zona intereselor strategice ale SUA … Cuba. apropo. E-n embargo din 1958, data revolutiei lui Castro împotriva … cazinourilor, tripourilor si exploatarii, de catre SUA, a femeilor din Cuba. „Democratie” si „drepturi ale omulului” (la violenta, crime, distrugeri, mafia, caizi, viata de comuna primitiva a bastinasilor într-o tara bogata).
– Pffiith! Ce mai seamana situatia cu a` de la noi ! Si noi avem uraniu, gaze si in MN hidrocarburi. Oare cine ar fi la noi interpusii? Joian cu FDG-GEG-ostreich si cu Deept.State, Barna-Csalash
(Parissubveuagric)! Cand Ponta ca prim a vrut sa semneze acord cu chinezii piggy&hillary l-au matrasit cu „Colectiv”. Cand Dragnea a cerut redevente de bun simt, desi minime, pt. exploatarea hidrocarburilor din MN a fost matrasit de Exxon Mobile&Deept. State ! C`asa`i`n …catch !
In Bolivia ENDES empresa eléctrica Spaniola a intrat pe piata au facut ce au stiut ma bine si fac si pe la noi asa zisii investitori Si-au scos profituri uriase SCUMPIND nu modernizand Evo le-o tras un picior in dos.Ei sa vedeti acuma bucurie pe corporatiile Occidentale si trai bun pe Bolivieni))))))
IILEANA ai uitat si alte bogatii ale Venezuelei cele mai de calitate Diamante…….
Bolsevicii fac ce au facut dintotdeauna. Arunca natiuni in foamete si intuneric, dand vina pe „amestecul in treburili interrhne” si pe agenturili. Anticomunistii sunt intotdeauna xenofobi si fascisti. Iar de nevionovata, pura China nu se ia nimeni, ca nu mai poti produce/ vinde acolo..Partidul vegheaza. Uitam de lagarele de acolo, de tot.
@Ileana Rollason: Le cam incurci iar. Parte din teritoriile despre care spui ca au fost luate de la Spania de fapt au fost luate de la Mexic, deja independent fata de Spania.
@Anonim: pai tu, daca nu ma contrazici si critici, nu traiesti.
@Ileana Rollason: Hai, nu te supara, ca nu te-am criticat ci doar ajutat.