Științele așa-zis tari (mecanica, cuantica, astrofizica) înaintează în necunoscut în temeiul unor observații empirice și pe baza unor modelizări matematice. Acolo unde lipsește modelizarea matematică, lipsește și atributul „tari”.
Dar matematicile n-au înaintat niciodată în baze empirice. Posibilitatea lor s-a bazat de la bun început pe o presupoziție de raționalitate. Ele nu au dezvoltat ideea că tot ce există ar fi rațional, dovadă că pitagoreicii practicau un respect mistic pentru ceea ce nu putea fi prins în formule raționale (purificarea sufletelor, de pildă).
Azi este ignorată baza non-empirică a matematicilor. Unii au considerat multă vreme că evidențele axiomatice ale matematicilor ar ține și de domeniul rațiunii, dar și de domeniul simțurilor.
Apariția geometriilor non-euclidiene a spulberat acest „mit”. Nu mai putea fi nicio evidență empirică în faptul că printr-un punct exterior unei drepte nu poți duce nicio paralelă la acea dreaptă ori poți duce o infinitate de paralele.
Rămâne, așadar, în vizorul matematicilor ceva de dincolo de simțuri? Ce mai rămâne din presupoziția de raționalitate dacă simțurile nu mai pot participa la confirmarea ei?
Răspunsul cel mai radical la această întrebare cu adevărat fundamentală asupra bazelor cunoașterii a fost dat de puțină vreme, la începutul secolului al XX-lea. Acest răspuns susține că matematicile nu vin din baze ale gândirii și ale simțirii, ci din temeiuri ale voinței, iar aceste temeiuri ar fi cele mai adânci fundații spirituale ale existenței (cosmos, natură, om). Aici, înțelesul cuvântului „spiritual” este unul ființial și vorbește despre entități foarte înalt evoluate care au exteriorizat cândva ceea ce în interiorul lor ființa aidoma unei coerențe matematice.
Ceea ce noi considerăm a fi voința în treimea gândire-simțire-voință ar fi, potrivit acestei teze, realitatea cosmologică primordială. Din ea au apărut apoi, în formele unui evoluționism spiritual dotat cu expresii substanțiale, raționalitatea cosmică, raționalitatea naturii și raționalitatea umană, dar, înainte ca raționalitatea să fie conștientizată de noi, a fost necesară o îndelungată evoluție a simțirii noastre, precedată de o îndelungată evoluție a simțirii cosmice, precedată în adâncuri de transformarea voinței spirituale în simțire spirituală. „Îndelungat” este, aici, echivalent cu „eonii”, o durată a devenirii care nu a așteptat ca stele și planete să apară pentru ca noi să învățăm a măsura timpul.
Timpul devenirii ar avea, spune teza aceasta, o coerență matematică citibilă din prezent spre trecut: ființa din noi a fost prezentă mai întâi în natură, dar, anterior acestei faze, a fost prezentă în eonii cosmologiei, iar la început a fost prezentă în ființe spirituale de rang foarte înalt.
Voința din noi (pe care nu o conștientizăm când are forma instinctelor, a reglajelor organice etc.) are a fi tot mai mult conștientizată, iar manifestarea acestei conștiențe are a lua forme matematice. Lărgirea câmpului nostru de conștiență matematizată are a fi totuna cu lărgirea orizontului nostru spiritual ori, altfel spus, cu trecerea pe trepte superioare ale evoluției noastre.
Cele două volume de „Prelegeri despre dezvoltarea matematicii în secolul al XIX-lea”, de Felix Klein (Editura Academiei Române, 2018), pun în evidență faptele care susțin teza de mai sus: anume ideea că matematicile țin de lumea voinței, ele nestând pe necesitatea unui sprijin în lumea necesităților fizice.
Mult discutatul și disputatul liber-arbitru se manifestă prin ecloziunea matematicilor noi, așa cum s-a manifestat la apariția geometriilor non-euclidiene (ale spațiilor curbe), fără de care relativitatea descrisă de Einstein nu ar fi putut fi concepută.
Este geometria și o știință despre lumea fizică? Întrebarea e veche, datând de pe vremea grecilor antici. Zenon nega această posibilitate. Einstein a exaltat importanța acestei posibilități.
Misterios (aproape mistic) rămâne faptul că tocmai în zilele când Einstein triumfa în ecuațiile sale, lumea fizică deschidea porți către geometrii care încă nu fuseseră dezvoltate. Erau geometriile de care avea nevoie noua știință a cuanticii. Ele nu s-au lăsat așteptate multă vreme.
Cum s-ar zice: liberul-arbitru poate lucra ca într-o fântână fără fund dacă adevărul este că lucrează în interiorul coerențelor matematice ale voinței cosmice. Nichita Stănescu era fascinat de intuiția că adevăratele fântâni sunt orientate în Sus și își au fundul în străfundurile cerurilor.
„Lumea ca vointa si reprezentare” impreuna cu celebrul ei creator nu si-a gasit loc, din pacate, in aceasta analiza cam incalcita ca sa para pretioasa si bazata pe ce spun unii si au spus altii…
Matematica este în general definită ca știința ce studiază relațiile cantitative, modelele de structură, de schimbare și de spațiu. În sens modern, matematica este investigarea structurilor abstracte definite în mod axiomatic folosind logica formală.
În secolul al XIX-lea, David Hilbert și Georg Cantor dezvoltă o teorie axiomatică asupra căutării fundamentelor matematicii. Această dezvoltare a axiomaticii va conduce în secolul al XX-lea la definirea întregii matematici cu ajutorul unui singur limbaj: logica matematică.
Secolul XX a fost martorul unei specializări a domeniilor matematicii, a nașterii și dezvoltării a numeroase ramuri noi, cum ar fi: teorie spectrală, topologii algebrice sau geometrie algebrică. Informatica a avut un puternic impact asupra cercetării. Pe de o parte, a facilitat comunicarea între cercetători și răspândirea descoperirilor, pe de alta, a oferit o unealtă foarte puternică pentru testarea teoriilor.
Matematica devine în prezent tot mai mult un auxiliar universal al celorlalte științe.
Logica matematică este un subdomeniu al matematicii. Este de obicei divizată în următoarele subdomenii: teoria modelelor, teoria demonstrației, teoria mulțimilor și teoria recursivității. Cercetarea din domeniul logicii matematice a contribuit la, și a fost motivată de, studiul fundamentelor matematicii, dar logica matematică conține, de asemenea, și probleme ce aparțin matematicii pure, care nu sunt legate direct de fundamentele matematicii.
O temă unificatoare în logica matematică este studiul puterii expresive a logicii formale și a sistemelor de demonstrație.
Denumirile anterioare ale logicii matematice au fost cele de logică simbolică (opusă logicii filosofice) și metamatematica.
George Boole este creatorul logicii simbolice moderne. In 1847 a subliniat izomorfismul diverselor tipuri de raționamente
Cel care a demonstrat facerea Universului a raspuns ca n-a avut nevoie de Joker (elemente lipsa) in sustinerea demontratiei. Doar fabulistii care nu stiu prin ce se deosebeste lumea materiala de lumea imaginara, ca udau buretele la chiuveta la ora aia, il foloseste pe Inexistent in fiecare propozitie ! (editat) adora fabulistii turnatori la securitatea ceausista si slujbasii in solda puterilor straine. Antiromanism care a fost numit pe scurt Severin.
Matematica fiind considerata si un limbaj (formal), Nichita Stănescu era fascinat de acest limbaj.
„Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul.” (Galileo Galilei)
„Natura este scrisă în limbaj matematic.” (Galileo Galilei)
În matematică, logică și informatică, se formează un limbaj formal, bazat pe o logică formala:
1. un set de cuvinte care respectă reguli logice stricte (numite gramatică formală sau sintaxă);
2. o semantică asociata.
Puterea limbajelor formale constă în a putea ignora semantica, ceea ce face teoriile reutilizabile în mai multe modele.
Tratatele de matematică folosesc atât limbajul formal, cât și cel natural. Limbajul formal este rezervat pasajelor și declarațiilor tehnice suficient de simple pentru a nu necesita explicații extinse, iar rezultatele importante sunt adesea explicite atât în limbajul formal, cât și în cel natural.
În a doua jumătate a secolului XX, apariția calculatoarelor a acordat o atenție deosebită limbajelor formale, ca instrumente și ca obiecte noi de studiu,.
Daca fiintele inteligente nu ar exista in spatiul cu mai multe dimensiuni (Cate ?), dimensiunea timpului fiind adaugata pentru explicarea relativitstii in secolul trecut, cine ar constientiza existenta universului?
Daca constientizarea este si ea o dimensiune legata de existenta, inseamna ca existenta universului este legata de constientizare, iar aceasta este minunea, este CREATIA, este SPIRITUL pentru ca tot ce exista si nu exista este datorita LUI.
Il felicit pe „horeeea” care in doua fraze excelent formulate a sintetizat ceea ce am scris de-a lungul anilor despre Dumnezeu si Universul pe care l-a creat, dar si despre OM-ul care constientizeaza Divinitatea si Universul dandu-i la randul sau VIATA!!!
Materia fara ENERGIE e MOARTA, dar principalul argument al materiei moarte e faptul ca nu este constienta de sine…
Întrebări existențiale …
Varsta actuala a Universului este de 13.8 miliarde de ani.
Varsta actuala a omenirii este de 200.000 de ani. Doar in aceasta perioada omenirea a conștientizat existenta cerului și a Sistemului Solar din care face parte Pamantul ca planeta. Doar de 400 de ani am conștientizat existenta Galaxiei nostre Calea Lactee din care face parte Soarele și Sistemul sau Solar. Doar de 92 de ani am conștientizat existenta Universului Extragalactic, din care face Galaxia, din care face parte Sistemul Solar.
Dar restul pana la 13.8 miliarde de ani a existat oare cineva care sa constientizeze evolutia Universului Extragalactic ?
Omeniarea va avea insa un timp de existenta finit. Si dupa aceea cine va lua locul nostru in constientizarea viitoarei evoluții a Universului Extragalactic ?
Concluzia este ca evolutia Universului Extragalactic a fost si este independenta de existenta si constientizarea noastră.
Universului nu-i pasa de constientizarea noastra, niste fiinte anonime cu pretentii de vedete evreiesti-comuniste depuse in mausoleu. Universul este un sistem mecanic independent de noi, deci Inexistentul nu exista, este o inventie a popilor de nici 2000 de ani. Alcoolul vorbeste in Charlicu, care intoarce vorbele ca un popa aghezmuit cu vinul prost ramas de la o inmormantare la Ojdula. Inventia dumnezeu este de aceeasi valoare pentru omenire ca inventia erou-aviatorul care dadea cu napalm peste agricultorii vietnamezi dupa care le dadea foc. Dupa unul hAURel-baunel, asa isi pedepseste Creatorul creatiile sale neascultatoare. Nu intamplator 90% din creatiile sale sunt rebuturi !
De acord. PENTRU a vizualiza FRUMUSETEA acestui uranic EL/UNIVERSUL Extragalactic va rog sa va uitați la prima imagine a sa in PROFUNZIME (Deep Field) obținută in PREMIERA ieri de către noul telescop spatial JWST (James Webb Space Telescope). Imagine pusa pe Web de NASA. Acest telescop, avand o oglinda aurita cu diametrul de 6m, este la ora actuala cel mai performant „ochi” al OMENTIRII care va observa și investiga OPTIC in PROFUNZIME Universul Extragalactic (pana la doar câteva milioane de ani de la momentul de Big Bang). Cine nu crede, poata vedea cu proprii sai ochi MINUNATIA UNIVERSULUI Extragalactic. UNIVERS Extragalactic ca un simplu obiect ASTRONOMIC, aflat in evolutia sa naturala FIZICA (aflat în faza fizica obișnuită in termodinamica de racire si expansiune adiabatica).
DEH. Rezultatele de dincolo de simțuri ale SPECIEI UMANE (Homo Sapiens) in CUNOASTEREA Lumii !
MATERIA este o notiune FIZICA (a NATURII) DUALA cu ENERGIE … E este egala cu Mc^2 (unde „E” este energia, „M” este MASA materiala iar „c” este viteza luminii, 300.000km/s). Faimoasa ecuatie a lui Albert Einstein din 1905.
Ecuatie a FIZICII/NATURII care ramane VALIDA oriunde in UNIVERS (in EXPANSIUNEA sa ADIABATICA) dar si in lumea noastra terestra (bomba atomica), dar si in producerea de energie (in Soare).
Deci … energia se poate transforma in masa (Universul Extragalactic aflat in faza de racire adiabatica si expansiune) .
Deci … materia se poate transforma in energie (bomba nucleara terestra, dar si energia cea termonucleara a Soarelui).
Deci, ecuatia respectiva nu reprezinta decat DESCOPERIREA cea STIINTIFICA a unei simple ECUATII MATEMATICE a NATURII cele FIZICE (de dincolo de simturi/din teoria Relativitatii Restransa), teorie ELABORATA de catre Albert Einstein in 1905.
Ce e in poza obtinuta imediat dupa Big Bang ? Ce e cu alb este lumina, adica viata si ce e negru e dumnezeu, adica moartea. Ce se spune ca creste, partea neagra ?
Poza obținută de telescopul JWST observa Universul Extragalactic in faza sa luminoasa. Faza in care stelele deja se formează (ca „luminatori” si ionizatori ai gazului) in galaxii. Astfel poza surprinde o mulțime de galaxii in faza lor luminoasa/stelara de acum 13.4 miliarde de ani.
Cele mai mici și mai roșii sunt si cele mai îndepărtate in spatiu-timp. Fundalul, întunecat, ne vorbește despre faza obscura/întunecată/neionizata din evolutia Universului, in care nu se formasera încă stele in galaxii (intre 370 de mii și 400 de milioane de ani de la Big Bang).
Iar (proto-)galaxiile erau alcatuite doar din gaz cosmic in stare neutra, care nu emite lumina!
Despre acea poza vorbești ?