Nemulțumirea față de politicile actuale pare în creștere, în diferite țări. Fapt este că altădată, politicienii se ridicau dintre cetățenii cei mai merituoși și mai de vază, capabili să conducă. Azi, în evaluări deschise, cei întrebați pun rareori pe primele locuri politicieni. Aceștia se pot și vota, dar, în mod frecvent, a doua zi se critică ce s-a votat. Răul mai mic devine repede răul însuși.
Sunt însă și mulțumiți. Mai cu seamă cei care se străduiesc să se pună bine cu decidenții orei sau unii dintre cei care caută să le ia locul! Mulți și reușesc, dar creează de obicei, prin nepricepere și simplă descurcare, noi dificultăți concetățenilor.
Dincolo de orice, explicația este că politica a apucat din nou pe panta declinului, cu rezultate în consecință. Stagnarea în neajunsuri a unor societăți, eșuarea în inversul celor promise, antagonizarea oamenilor, pentru a prezerva funcții, vin din acest declin.Prea mulți politicieni de azi sunt preocupați de căpătuire, mai degrabă decât de prosperitatea propriei comunități. Soarta celor umili îi interesează puțin, dreptatea, echitatea și libertatea altuia contează doar la festivități.
Oricum ar sta însă lucrurile, într-o societate modernă nu sunt soluții fără politică. Sistemele – economic, administrativ, educațional, științifico-tehnologic, cultural – funcționează, vrând-nevrând, sub impactul politicii. Acesta este atât de mare, încât nu se mai poate indica azi instituție publică importantă necolonizată de decizii politice. De fapt, nici nu există. De aceea, disculparea a tot felul de ocupanți de funcții, cum că „politicienii ăștia sunt de vină”, este nu doar eronată, dar și trivială. Doar inși care nu cunosc sau se fac că nu cunosc lumea sau care au ceva de ascuns cultivă iluzia apolitismului.
Ca urmare, prin forța lucrurilor, trebuie reflectat mai precis asupra politicii. Ceea ce nu înseamnă, desigur, a accepta politici sau politicieni din fața ochilor și a crede că istoria s-a sfârșit cu ceea ce este.
Dintotdeauna, politica a fost înțeleasă ca „știință” sau „artă” a „guvernării”, „administrării”, „puterii” unui „stat”, în vederea asigurării „binelui comun”. Acești termeni intră în definițiile politicii de oriunde.
Dar, de aici nu rezultă nicidecum că politica ar fi aceeași de-a lungul timpului și în orice stat. Și ea s-a schimbat. Politica stă pe temeliile unor conceperi diferite ale societății, focusurile și accentele ei nu sunt mereu aceleași.
Politica a înregistrat praguri în istoria ei. De pildă, Aristotel o privea ca acțiune de înfăptuire a binelui comun, în prelungirea eticii; Confucius, ca acțiune plină de devoțiune și competență pentru cauze publice; Hobbes considera că natura umană are carențe, încât este nevoie de mâna forte a cuiva din politică; Toma vedea politica drept asigurare a vieții ființelor umane în satisfacție și noblețe înăuntrul comunității; Vico a legat politica de discuție în vederea deciziei înțelepte; Kant a legat-o de înfăptuirea unei comunități luminate a ființelor raționale; Hegel de cerințele înaintării în realizarea spiritului; Thomas Jefferson a identificat-o cu autoconducerea unei comunități; Marx a văzut-o în serviciul luptei de clasă; Max Weber a suprapus-o calculului pentru promovarea de sine a unei puteri; John Dewey a legat-o de restabilirea democrației ca formă de viață; John Rawls, de reînnoirea contractului social în condițiile echității (fairness); Luhmann a văzut în ea un ansamblu de măsuri pentru reducerea complexității; Habermas a plasat politica în comunicarea soldată cu triumful celui mai bun argument. O altă abordare de mare anvergură se anunță – cea a lui Brandom, care, pe fondul despărțirilor de istorie la care politica a recurs păgubos în ultimele decenii, o leagă de amintirea valorilor umanității oamenilor.
Ca trăitori ai secolului al douăzeci și unulea, suntem după astfel de praguri înregistrate de conceperea politicii, dar și în mediul multor înțelegeri adhoc ale acesteia, care o sărăcesc. Un profesor al Universității din Leipzig a avut răbdarea să le inventarieze (Wolfgang Fach, Das Verschwinden der Politik, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2008). El pleacă de la vestitul Dictionary of the English Language (1756), al lui Samuel Johnsohns, care a stabilit înțelegerea ce s-a răspândit în lume, potrivit căreia politica este „știință a guvernării; arta sau practica administrării afacerilor publice”.
Dincoace de împrejurarea că definiția aceasta separă politica de scopul ei, binele comun, autorul distinge între „Politica”, cu majusculă, ce se proclamă retoric, și „politica” de zi cu zi, ce afectează direct viața oamenilor. Prima este mai curând postulată, a doua este în viața curentă. Prima ține de „ficțiune (Fiktion)”, a doua de realitatea trăită, este „fapt (Faktum)”.
Dar cele două nu sunt atât de despărțite pe cât se crede. „Atâta vreme cât spectatorii se lasă vrăjiți, ficțiunea creează fapte: ea ascunde afacerile murdare de fiecare zi (dirty politics) într-o împletire cu a vrea să nu știi” (p.11-12). Autorul ia astfel în considerare „puterea faptică a ficțiunii” din zilele noastre, dar observă că actualitatea politică „alături de forme noi, nu aduce decât vechi forme ale ficțiunii. Căci istoria se poate repeta, cel puțin ca farsă” (p.13). Și se și repetă.
Lucrurile s-au degradat, argumentează autorul, până la a nu mai găsi politică în violentările și perorațiile la care se recurge. De aceea, este de pe acum tentant să se vorbească de „dispariția (Verschwinden) politicii” (p.240). Numai că, pe de o parte, dacă s-ar petrece, „dispariția” aceasta ar antrena anihilarea acelei „diversități” a vieții care este avantajul vieții în societate, a „instanței mai înalte” a vieții individuale, ce rămâne necesară, totuși, și a „conștiinței labilității structurale a regimurilor politice”. „Dispariția politicii” ar urca ceea ce este elementar la rang de normă. Oricum, această dispariție nu suprimă rădăcina răului.
Se poate duce mai departe evaluarea a ceea ce se petrece în realitatea zilelor noastre observând că astăzi domină, în orice caz, preluări aproximative ale „ficțiunii”. Sunt mai vizibile practicarea politicii ca tehnică de păstrare a funcției (inspirată de machiavelism), fie și atunci când rezultatele sunt daune pentru ceilalți; ca promisiune a radicalismelor că aduc „cetatea divină” pe pământ (Savonarola); ca educare a poporului (Rousseau), dar de cineva care are nevoie încă de educație; ca descoperire a propriei națiuni (Fichte), fără a lămuri mijloacele afirmării ei; ca ameliorare a instituțiilor publice (Durkheim), dar mereu parțială; ca sprijinire a „Führer”-ului (Carl Schmitt); ca implementare a unui program decis undeva (Bourdieu); ca ieșire de sub despotism prin reafirmarea individualității persoanei (Michel Foucault).
Fiecare înțelegere a politicii pune conducerea, instituțiile și cetățenii unei țări în relații aparte. Fiecare se plasează undeva pe gama de la conducerea prin consultare a cetățenilor, la dictatură. Valorile esențiale pentru viața demnă a fiecăruia – libertate, dreptate, bunăstare, scrupul moral – sunt de fiecare dată asamblate altfel.
Dar ceea ce este cel mai izbitor, dincolo de praguri și preluări, este, după părerea mea, disoluția politicii așa cum a fost înțeleasă clasic și o învață, în mod normal, deja liceenii: ca guvernare ce emană din decizii ale cetățenilor liberi în vederea promovării binelui comun. Politica actuală mai propagă această înțelegere, iar manualele sunt pline de ea, dar o propagă după ce o circumstanțiază în fel și chip.
Desigur, în istorie au mai fost cazuri de disoluție a politicii. S-a recurs la denaturări interpretative ale stărilor de lucruri, la stârnirea de lupte între oameni, la agitarea de pericole externe, la consum stimulat, la activistică, la moralizări propagandistice – pentru a atenua politica la propriu. Politica ce se practică astăzi adaugă însă o nouă formă, tot mai vizibilă, a disoluției: cultivarea conformismului în raport cu un regim, partid sau chiar șef, sub justificări de genul: „nu vezi ce pericole vin?”, „nu-ți amintești trecutul?”, „dacă schimbi ceva poate fi mai rău decât este”, „nu te preocupa, căci cine trebuie știe despre ce este vorba!”.
Dezbaterea argumentativă a stărilor de lucruri, ce rămâne miezul politicii la propriu, este înlocuită astfel cu altceva. Corelat, se iau decizii cu greutate fără a mai consulta măcar parlamentul și fără ca forumul unui partid să-și asume răspunderea.
O uimitoare uniformizare în dreptul unor date îndoielnice și plierea la ele este indicator al acestui nou conformism. Se merge până acolo încât se invocă „probe” convenabile din pretinsa cunoaștere a ceea ce îl motivează lăuntric pe un rival sau altceva – ca și cum ar fi la îndemână și sigură cunoașterea trăirilor altuia!
Consecințele disoluției politicii în conformism cvasiorganizat sunt nefaste pentru o societate democratică. Democrația este luată drept cale de parvenire materială, personală sau de grup, interesul pentru realitățile concrete ale vieții scade, rezolvările durabile sunt disprețuite. Acestora li se adaugă alunecarea în ideologii, refugiul într-un trecut desfigurat și altele.
Toate țin – aceasta este teza mea – de o disoluție mai amplă. Se spune frecvent că în politica actuală nu mai contează ideologiile, programele. Este adevărat. Partide întregi nu au program, politicieni numeroși nu mai știu ce înseamnă programul. Dar se poate spune mai cuprinzător: s-a petrecut din nou transformarea plină de urmări nefaste a viziunii (gândirii) în ideologie și a ideologiei în propagandă. Cel puțin de la romani încoace, au mai fost asemenea transformări. Astăzi suntem, neașteptat, contemporanii altei reduceri a viziunii la încropeli strategice și a strategiei la gesticulație.
Disoluția politicii nu a venit singură, însă. În 1994, într-un discurs în Parlamentul Spaniei, profesorul de care sunt atașat, Habermas, anticipa, cu forța proprie gândirii, că în Europa și în lume urmează, ca efect al schimbării societăților, o criză de leadership. Cine o poate tăgădui astăzi?
Dacă este să strâng în formulări succinte opinia mea, aș spune că sunt perceptibile în politica de azi patru incapacități ale multora dintre cei care iau decizii: incapacitatea de analiză a situațiilor (câți ar putea prezenta o analiză personală?); incapacitatea concepției și a culturii teoretice minimale (câți ar face față unui examen de anul II dintr-o universitate respectabilă?); incapacitatea integrității (câți ar trece cu bine un test de sinceritate?); incapacitatea de a organiza (câți pot proiecta alternative la ceea ce este?) Consecința generală nu surprinde: penuria de rezultate.
Din nefericire, la noi se adaugă azi disoluții și mai brutale ale politicii. Pregnante sunt impostura – oameni sesizabil fără valoare ajung unde nu trebuie (ei nu pot articula o idee, încât citesc foi anoste sau de pe promter, dacă nu cumva secretara le șoptește ce să spună!), aducerea în scena selecției de personal a serviciilor secrete, meschinăriile financiare, întreținerea de prejudecăți demult clasate. În România de azi se trăiește în asemenea disoluții ale politicii, iar acest fapt îi împiedică vizibil dezvoltarea.
Nu a fost totdeauna așa și, să sperăm, nu va fi mereu așa. Dar de aici, de la ceea ce este, ar avea de plecat cel care gândește responsabil.
Dacă însă politica poate avea atâtea focusuri, dacă se pot smulge din ea atâtea „bucăți” aproximative, ce este de făcut? Închei cu câteva remarci.
Nu este posibilă dezvoltare fără politică. Iar, unde nu-i guvernare a comunității în interes public, politica intră în disoluție. Ea poate fi administrare funcționărească, poate fi exercitare a puterii, pot fi multe care țin de disciplinare, de manipulare și de condiționarea nevoilor.
Nu este posibilă politică la propriu, așadar guvernarea unei comunități în interes public, fără cetățeni liberi, adică fără democrație și fără deviza acesteia: „Eu pot greși, tu poți să ai dreptate, dar noi împreună trebuie să găsim și să aplicăm soluția”. Iar întrucât proliferează „democrații” străine de democrație, este nevoie în toate privințele de „democrație curată”.
Pentru România, și nu numai, intuiția premonitorie de la Alba Iulia 1918, a „democrației curate”, este mai mult decât valabilă. Dar ea stă de acum sub trei condiții: să prevaleze interesul public, nu interesul unor grupuri ce se dau drept public; să se extindă controlul aleșilor de către cetățeni; să se îmbrățișeze meritocrația, cu toate consecințele.
Deși unite la origine, democrația și meritocrația s-au despărțit. Cum ne spun tot mai multe analize, s-au format, între timp, „mediocrația”(Alain Deneault) și „stupidocrația” (Carlo M.Cipolla). Rezultatele acestora se văd în realitățile și neputințele de azi.
Răspândirea mediocrației și a stupidocrației (într-o românească mai originară: „prostocrația”) obligă la o constatare. Există totdeauna pretendenți la funcții politice și la funcții în instituții controlate de politică, dar nu este ușoară măsurarea valorii. În orice caz, piața, reclama, mediatizarea, aranjamentele oculte nu măsoară valori de personal, cum se pretinde.
Există, însă, din fericire, și oameni efectiv calificați, care au dovedit că pot analiza, concepe și organiza și au deja realizări în și pentru comunitate. Abia astfel de oameni mai pot scoate la liman politica, reapropiind-o de înțelesul ei clasic și asigurând-o cu personal de valoare. Ei pot revigora instituții și comunități întregi. (Din volumul A.Marga, Diagnoze și prognoze)
Cred ca este si rezultatul educatiei ! Din pacate e mai simplu sa vezi poze pe net decat sa citesti o carte! Poate o metoda de implicare mai mare a populatiei, de tip Elvetia, ar mai putea salva din politica de azi ! Implicat, pana si un prostovan dupa 2,3 alegeri gresite, instictiv nu mai repeta greseala a 3 a sau a 4 oara dupa ce s-a simtit afectat de deciziile anterioare ! Asa nu mai poti arunca vina doar pe politicieni ! Omul trebuie sa-si urmeze instinctul, care rareori greseste si nu sa fie pus in situatia de a alege intre 2-3 rele !
Dacă-mi amintesc bine, șî la 1789 în Frîncia abzolutizdă se purtau „ciocate”, da’ apoi au fost montate ghilotine și i-a „scurtat”, șî nu pă partea cu „ciocate”, ci pă cea opusă…
https://www.youtube.com/watch?v=latRWLI2d-w
Tare crez io că ne îndreptăm vertiginos – în toată iUniunea Ioropenisă – spre o stare asemănătoare în soțîietate! „Dăcît” „ciocații” dă az’ nu-și dau-s’ama dă asta! La fel ca în 1789……[Rroumbouraque]
@ironic: N-ar nici o legatura cu educatia. Sunt clisee simpliste si diversioniste pentru fraieri. Tocmai in tarile cu pretentii ca sunt educate , politica traditionala este abandonata in ritm ingrijorator. Cu totul altele sunt dedesupturile.
Nu ”disoluția politicii” bre.. Politica există și va exista intotdeauna..E disoluția unui sistem.. Clar cei care sunt implicați, mai ales la vârf in luare de decizii, fiind slabi, mituiți, lichele șoroșiste și mai ales corupți șantajabili, au dus noblețea politicii, diplomația și caracterul vertical, la cele mai joase nivele din istorie..Azi nu prea găsești personalități de incredere de urmat, decât cu foarte mici excepții., Iar ei cei câțiva, nu sunt in poziția de a decide major, dimpotrivă, sunt ținta celora imbecili.. Deci clar cetățeanul realizează defectarea politică a celora investiți și clar se revoltă..E și cazul.
Marionetele astea din Parlamentul României nu au făcut nimic pentru niciun roman, ci doar pentru grupurile de interese mafiote si rețelele corupte pe care le reprezintă in Parlament.
Romanii trebuie sa insiste ca parlamentarii sa primească sancțiuni administrative / amenda dacă nu muncesc, nu obțin rezultate si încasează salarii degeaba.
Fiecare parlamentar încasează 3.000 euro luna + 12.000 euro pe care pot sa-i cheltuie cum vor ei, fără documente justificative.
15.000 de euro (luna de luna) este totuși o suma notabila, pentru care trebuie sa dea socoteala cu rezultate in fata poporului. La fel si la achizitiile corupte făcute la partid. Sunt bani publici, aceleași criterii la achiziții se aplica ca in cazul instituțiilor publice.
Nu mai zic ca fiecare partid mai primește cel puțin 1 milion de euro lunar subvenție, unele încasează chiar 2 milioane de euro. Deci ăștia mai consuma din fonduri publice ~60 de milioane de euro pe an doar doar din subvenții. Nu fac nimic pentru electorat.
Sunt plătiți cu 150 de milioane de euro pe an degeaba.
De fapt, au făcut mult mai mult rău oamenilor (inflație, taxe mai mari, resursele țării vândute, datorii luate cu amanetarea viitorului generațiilor viitoare) decât dacă nu am fi avut deloc parlament.
Au vacante 3 luni pe an, weekend prelungit, de multe ori își iau liber joi, vineri si luni; folosesc subvențiile ca sa se promoveze pe sine pe Facebook si Instagram, ca sa se plimbe prin strainate si sa mânânce familionul lor obez.
Nimic nu au făcut pentru romani. Nimic.
Spunem despre politica clasică faptul că are scopul de a asigura binele comun, dar judecăm politicile în funcție de modul în care asigură drepturile individului. Cine poate spune unde este limita după care asigurarea primordială a drepturilor individuale duce la diluarea comunității?
De asemenea, ne place să asociem democrația doar cu drepturi și libertăți.
Despre obligații și îndatoriri, nimic. Considerăm că astea sunt apanajul autocrațiilor. Oare în democrația ateniană sclavii se simțeau bine?
Iată cum, în opinia mea, devenim tributarii dublei măsuri și, prin urmare, copleșiți de incertitudini și lipsă de reacție.
2/2
Nu mai menționez că politicile si soluțiile care vin din Parlament sunt sub orice critica!
Ce genereaza un grup din asta parlamentar care consuma peste 1 milion de euro pe luna pot sa creez infinit mai bine in doar 1 zi. Dar ca sa ajung la nivelul asta eu in ultimii 15 ani am muncit si învățat câte 16 ore pe zi, 7 zile din 7, in timp ce ăștia fura si dorm NON-stop 5 zile pe săptămâna.
Este timpul ca parlamentarii romani sa dea socoteala despre rezultatele lor si despre jafurile din banul public pe care le-au intermediat cu buna știință sau din incompetenta crasa! Lăsând teoria din articol la o parte, cazuri concrete:
De ce nu este public si la vedere registrul de lobby din parlament (RUTI in romană) actualmente completat formal, deci necredibil pt alte instituții?
Si nu, soluția nu este doar “oprirea jafului” ci in primul rand recuperarea celor peste 300 de miliarde de euro furate de corupți in ultimii 33 de ani!
Recuperarea sutelor de miliarde cu dobânzi si penalități se poate face mod sistematic, cu date obținute din analiza corelata & link analysis din baze de date integrate.
Dacă anual in Romania 50 de miliarde de euro se cheltuie pe achiziții publice (19% din PIB) si 50% din acestea cad prada corupției (conform statisticilor), pai numai prin modalitatea asta au fost furate peste 240 de miliarde de euro.
Restul este jefuirea resurselor țării vândute / concesionate pe nimic de corupți (sau pentru mita si favoruri); auditarea Ministerului Energiei este un must.
Numai un parlamentar corupt nu își prioritizeaza in agenda lui recuperarea sutelor de miliarde de euro căzute prada coruptiei in ultimii 20-30 de ani!
Cât de nesimțit sa fii sa îți petreci timpul numai in concedii si făcând lucruri irelevante pentru electorat, sau copy – paste de legi din afara si atât, când este infinit de lucru si de auditat la nivel de țara?? De ce mai sunteți plătiți?
„Disoluția politicii” ?
politică, politici, substantiv feminin
1. Știința și arta de a guverna un stat; formă de organizare și conducere a comunităților umane, prin care se menține ordinea internă și se garantează securitatea externă a comunităților respective.
1.1. Suprastructură a sistemului social, incluzând conștiința politică, relațiile politice, instituțiile și organizațiile politice.
2. Tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite de organele puterii în vederea realizării obiectivelor fixate; ideologia care reflectă această activitate.
3. figurat Dibăcie, abilitate în atingerea unui scop.
etimologie: limba latină politicus.
Astfel, politica poate fi … o Știința și arta [a cunoasterii umane] … o conștiința [umana] … o ideologie [umana] …
Sau doar, politica este … o Dibăcie, o abilitate în atingerea unui scop. Care scop insa ? Personal ? De grup/partid ? National/statal ? Multi national ? Global ? Al umanitatii/uman ?
PS. SCOPUL scuza MIJLOACELE … adica Disoluția politicii in functie de SCOPUL urmarit. QED
Politica este doar despre a lua si despre a da .Politica este o vesnica razbunare .Cind vorbim despre capacitatile economice ce inca mai apartin Statului vom observa cum ele trebuiesc vindute sau privatizate .Daca ne referim la Institutii ce sustin Statul si asa numita lor colonizare politica observam cum numarul acestor simbraiasi la Stat trebuie micsorat .Lipsa de Leadership nu trebuie confundata cu disolutia politica .Nimeni nu se naste „Napoleon” peste noapte . In toate exista o evolutie atunci cind facem referire la persoane .Ceea ce insa este extrem de evident ,atunci cind ne referim la politicile de tara (nu la cele personale ),ne arata cum doar legile sunt cele care trebuiesc respectate si nicidecum vorbele aparute la TV fie ele si cele puse in gura unor politicieni .Suntem obligati sa facem distinctie intre fapte (legi ) si vorbe.Marea majoritate a cetatenilor ,asa cum pare a fi si in textul de fata, ce fie vorba intre noi este olecuta rudimentar prezentat ,cu multe erori atasate si exprimarii,nu pot face diferenta intre ceea ce vad sau citesc in presa si necunoscind legislatia , acuza doar vorbele, nestiind faptele .Romania a trebuit sa treca, rapid , prin ceea ce putem numi democratizare ea neavind experienta altor natiuni si ea neavind nici , cu mici exceptii , persoane care cumuleaza stiinta cunoasterii politice .Politica se face cu cei care doresc sa isi asume nu cu somitati sau alte categorii de cetateni ce vor doar sa critice .Acum UE a preluat friurile si vom vedea in curind rezultatele .Guvernele se transforma in simple executante ele neavind , in portofoliu, cunasterea aferenta rezolvarii situatilor,de tot felul, ce ne impresoara .La nivel militar, doar NATO are aceasta expertiza cum tot asa Bruxellul o are in mai toate celalalte situatii .Sa ne bucuram .
Din moment ce partidele politice sug anual bugetul de stat de milioane de euroi,noi nu avem politicieni ci niste căpușe! S-a prins și Tucherberg de ce nu ne vrea Austria in Schengen. Cică din cauza că, Austria face politica Moscovei. Nu, Austria face politica de sfârtecare a României cu ajutorul Russiei!
Peste tot in lume si in toate vremurile DREGATORIILE au fost acaparate dupa MODELUL descris de CARAGIALE, adica de cei mai prosti decat Farfuridi si mai canalii decat Catavencu. Harmalaia si harababura mondiala actuala dovedeste ca Lumea a fost condusa prost si rau intentionat. In toate tarile s-a creat o prapastie imensa intre nevoile si nazuintele cetatenilor onesti si deciziile, actiunile grupurilor(comunitatilor) mafiote, care conduc tarile si intreaga Lume. Nemultumirile cetatenilor onesti sunt tot mai mari. In tarile in care cetatenii sunt mai constienti revoltele se tin lant. Inabusirea revoltelor este tot mai perfida si mai brutala. Comunitatile mafiote de interese ar dori sa ramana o singura exprimare,o singura voce sa se poata exprima, o singura limba care sa poata sa vorbeasca. Celorlalti cetateni de pe Glob, daca s-ar putea, le-ar taia limba,in asa fel incat sa nu mai poata vorbi, niciodata.
Ciolanu si democratia/baba si mitraliera
Diana R > ce inseamna 0,150 la 280-300 ? Vrei ca banii la partide sa vina de la privatii lasati sa fure si sa evazionesca ? Inteleg sa tu mananci de pe jos, dar esti cantitate neglizabila pentru statul roman. Du-te la americani unde se fura cu miliardele pentru doar 1 partid. Alfel, esti bucuroasa sa faci rating la un sifon la securitatea ceausista. Continuati, pentru ca meritati !
Apropo, cei 500 de Hz promovati de tine are rasina B ca sa treaca din vasul de vece in sistemul de canalizare. Calatorie placuta.
Articol excelent pe un subiect vital, dar neglijat la noi. Nici numai la noi. Diagnozele autorului sunt totdeauna temeinice, precise, documentate la vîrf. Întrebarea deschisă este cine va asuma să restabilească politica la propriu în România de azi? De asemenea întrebare depinde viața fiecăruia.
In primul rand:Participam la vot?Daca nu de ce avem pretentii
In al doilea rand :Ni se prezinta lista de partide cu candidati necunoscuti.In consecinta votam orbeste.Normal si logic ar fi sa se voteze candidatii individual;sa stim pe cine trimitem in parlament.Nu in ultimul rand ar trebui sa existe o evidenta a felului cum a votat fiecare parlamentar legile aprobate
Marga cel placut rusilor.
Nici una dintre găselnițele unora ca Aristotel, Confucius, Kant, Hegel sau Weber , ca să ne limităm doar la câțiva, cum că politica este „știință a guvernării; arta sau practica administrării afacerilor publice” și altele nu pot scoate politica din corsajul în care au văzut-o niște anonimi: aceea că politica e cea mai mare curvă !
Mai ales de când a mai apărut și Habermas, în clasificări se pare că politica este rezervată habarniștilor, adică celor care n-au habar de nimic, dar se pricep la toate !!
Vreți exemple ? E plină Lumea de ei, începând de la SUA la UE, dar și la noi în România !
Mediocrația și stupidocrația au pus stăpânire pe frîiele de conducere , abil manevrate din umbră de niște entități și ele pe cale de ramolire accentuată, care și când aveau discernământ nu aveau pic de compasiune umanitară, ci doar interese proprii din cele mai distrugătoare pentru Omenire.
Sloganul că ” Nu există dezvoltare fără politică” s-a dovedit păgubos, mai binezis incomplect ,căci politica fără naționalism și patriotism nu poate aduce prosperitate unui popor, ci doar unor indivizi și ăia cei mai mulți lipsiți de aceste sentimente ce se vor uitate acum, sau doar declamate, fără punere în practică.
Faptul că prea mulți străini ajung să conducă destinele unei Țări nu poate fi în beneficiul ei, ci doar al unora.
Un ins care n-a dat în viața lui cu piciorul în minge, deci străin de fotbal conduce FRF, iar un altul străin cu totul, nu doar de fotbal, nu știe nici vorbi românește, este preșul Comisiei Naționale a arbitrilor !
Rezultatele din fotbalul românesc vorbesc de la sine !
cretinoidul rusofob care ataca si pe Marga si Cotidianul sa se pregateasca de lagar, fiindca acolo ii vor expedia rusii pe cei care le-au sapat interesele
E de rîsul lumii – se spune că orice om cu opinie proprie este plăcut rușilor. Se spune că Donald Trump, Fox News, școala de la Chicago, de la Paris, Victor Orban, etc. sunt pe placul rușilor. Deduc că rușii au gusturi și știu să aprecieze. Bravo lor! Chestiunea este că fiecare om, fiind om,ar trebui să judece cu capul propriu. Cred că, de aceea, i s-a dat capul! Propagandă ieftină poate face oricine, dar să fii cu capul pe umeri este mai greu astăzi.
Slăbuț, domnule Marga, foarte slăbuț ! A vorbi despre disoluția politicii este ca şi cum am încerca să separăm aerul, apa sau alimentele în elementele lor componente, din dorința aparent nobilă, în realitate nătângă, de a crea trupului fizic posibilitatea de a le asimila mai repede sau mai uşor. Domnule Marga, sunt realități asupra cărora putem interveni pentru a le influența cursul, şi realități asupra cărora nu putem interveni. Politica este o realitate care face parte din prima categorie. Acolo unii se află „în teren” iar restul de pe margini îşi imaginează că pot influența rezultatele schimbând din când în când jucători şi echipe după echipe fără ca vreodată să cunoaştem când şi care este echipa completă sau dacă există vreodată, undeva, aşa ceva. Nu există şi nu este deloc vorba despre prostocrație la nivelul celor care fac politică, după cum afirmați cu o oarecare emfază ci de instinctul de a avea ori a ne crea iluzii sau aşteptări prea mari de la viață sau de la acest domeniu al „artei sau ştiinței” cum îl numiți. O complexitate este o complexitate. La o scară echivalentă, putem spune că politica pentru omenire este ceea ce este rațiunea pentru individ. Şi de la una şi de la cealaltă, în ciuda eforturilor de nivel maxim, se pare că întotdeauna putem obține doar realizări minime oricât de mărețe ar fi. Să nu ne facem iluzia că este uşor să putem tot mai mult şi mai mult fără să ne recunoaştem vreodată toate nevoile, posibilitățile şi limitele.
Indiferent daca voua va place asta sau nu lupta de clasa exista. Karl Marx nu a inventat lupta de clasa ci doar a denumit asha o situatzie care exista innainte de Marx shi exista shi azi. In lupta de clasa nu se iau prizonieri; se lupta pana la moarte deci la lupta fiecare pentru clasa lui caci putetzi doar invinge sau muri. Foarte probabil lupta de clasa va continua shi dupa ce Blestematzii Anglo-Saxoni vor completa exterminarea poporului Roman shi a altor „inferiori” de „rasa Latina” exterminare aflata acum in curs. Batalia finala va fi intre Blestematzii Anglo-Saxoni shi Evrei caci pana atunci totzi ceilalti vor fi fost deja exterminatzi.
14:31, trebuie sa muncească pentru banii aia! Ai înțeles? Nu fac nimic pentru electorat, sunt numai in concedii si distracții. Despre asta este vorba! Nesimtitule!
14:31, aka direcția iad. Unde susțin eu SEcuritatea ceaușista, Editat? Voi nu mai știți ce sa fabulati, securestoizilor de rat nou?
Vezi ca ai gura plina Editat ti s-a scurs pe ghearele cu care tastezi nervos in apărarea corupților de România.
Din textul tău reiese ca dacă alții fura trebuie sa furați si voi. S-a împuțit tot forumul de la propaganda ta pro-corupție kkcioasa!
Editat ați dat declarații false pe care electoratul s-a bazat, n-ați performat, la bulău!
Ah, ok! Deci cuvintele spumoase le înlocuiți cu “editat”.
@alte directii vs toate directiile: n-are sens sa-mi consum timpul cu tine si cu fabulațiile tale de mâncător de ?.
Citește ce ti-au transmis aici alți comentatori care au avut mai mult timp sa te analizeze: https://www.cotidianul.ro/alternativa-la-esuare/
@ „ironic”, 29 aprilie 2023 la 7:08
Îmi amintesc că unu’ (amerloc, anglofon acasă, ceva regizor ajuns destul de renumit) a spus – printre altele, personale – într-un interviu, că pînă tîrziu în viața de adult a crezut că „irony” e un cuvînt legat de fieru’-de-călcat a’ lu’ ‘mă-sa! …și a trăit într-un ambient social și cultural presupus ‘telektual, nu a fost zilier la calea ferată sau asamblor la linia de autovehicule, ca majoritatea migranților români ardeleni în Am’rika.
Educația de mase e astfel organizată în ultima sută de ani (de cînd s-a generalizat în statele din emisfera nordică) încît să facă lumea să crează că „democrația” e ceva benefic pentru ea.
Nici poveste! Totul e stfel organizat de „sus” încît prin ea masele să poată fi controlate ideologic și politic, ca să poată fi exploatate mai ușor, economic și militar!
https://www.youtube.com/watch?v=SRjKkG35ogo
(atenție! …unu’ singur recită „You must ext Ermin Atethe Race”! cei mai „democrați”, zis…)
Inclusiv permiterea, și lăudarea în perioada recentă, de masonerie, a imigrației musulmane în Europa, cu „argumentul” că astfel se asigură „creșterea economică permanentă”, și posibilitatea plății pensiilor în deceniile următpare, la o populație locală îmbătrînită, e o minciună gogonată destinată fragmentării societății și schimbării balanței ideologice, în vederea unei dirijări generale mai ușoare.
Trebuie să CONTESTĂM astea, TOTAL! Copiii trebuie retrași de la școli (că, oricum, nu se aleg cu nimic de acolo, în afară de educarea înregimentării!) și educați acasă! Dintre cunoștințele meIe, deja 5-6% au refuzat (de ani) să-și mai trimită copiii la școala Statului, și s-au mutat cu familiile în sate.
„Citește ce ti-au transmis aici alți comentatori care au avut mai mult timp sa te analizeze”
Vad ca ai ales cuvantul cel mai potrivit actiunii lor: analizeze. Pentru ei a fost simplu, au mutat doar gura cu 180′. Continuati, pentru ca meritati !
Mda, vad ca tu, “alte directii decat toate directiile”, de fapt ai un război cu autorul Andrei Marga si ataci, la orice articol al dlui, pe oricine ti se pare tie ca este fan al dlui Marga. Eu nu sunt nici fan(a), nici hater, ma confunzi.
După pattern-uri, semnezi si cu Anti2024.
Esti fizician, student prin 70-80, si ii consideri inferiori pe absolvenții de sociologie, economie ASE, filosofie si politica.
Indiferent ce studii mărețe ai, mania asta pe care o afișezi nu este decât proletara.
Urăști penele- usere – plus si pe base, deci esti pesedist.
* later edit: vad ca oameni isteți care citesc mai des (decât mine) rubrica de comentarii au constatat ce am constatat si eu: ca semnezi cu Anti2024.
Mai mult, ei zic ca esti si Tomlin, Delator, Caca maca. Asta da coincidenta!, sa te autoidentifici demult cu emot-iconul pe care ti l-am daruit. :)))
Anyway! Tataie, vezi-ti de pensia ta sau scrie si tu articole ca dl Marga si lasă comentatorii in pace.
Anti2024, alte directii, tomlin – sunt unul si același troll.
Începe cu un citat din articol si apoi continua cu ticurile lui, gen “rasina B” pe care cred ca a postat-o la vreo 10 articole diferite.
Charlie greșește când pune egal între Marius = tomlin = Core = illeana = Mărgelatu care sunt fiecare comentatori diferiți.
Andrei, toți acei filosofi pe care i-ai citat erau proptiți din spate de către un prinz sau han a căror viață era războiul, pozele pe cal și banii, ca azi. Dacă vrei politica bună, adună toate părerologiile despre ce e bine pentru toți și bagăle-ntr-un supercomputer.Rezultatul va fi net superior, costă mult mai puțin și nu degenerează.Toată tufa asta supradimensionată a politicii/banului/corupției absolute, cu toată sofisticărenia ei „modernă” pute azi a c-cat de trăznește, cum a făcut-o de milenii.Puteai povesti privindu-i în ochi, tinerilor de 20 de ani muribunzi sfârtecați de schije și arși despre importanța capitala a lui Franz Josef, Adolf Hitler, ori a lui Stalin, Putin și alte „n” căzături politice umane ridicate-n slăvi de toți tonții isterizați și de lașii amestecați printre ei și despre filosofii și gânditorii lumii, cei care inventau legitimități peste rosturi? Nu. Poți merge linistit prin vreun spital de copii si să abordezi o mamă vorbindu-i despre cuceririle științei moderne știind că viața copilului ei depinde de bani mulți pe care nu-i va avea niciodată, ceruți de lăcomia vreunui potentat care stă între copilul ei și spitalul privat pe care-l conduce? Eu unul n-am nevoie de tipi în costume și am înțeles despre tagma asta mult mai multe privindu-i de”jos”.Dacă am nevoie de cineva, am nevoie de profesionisti ca mine care sa mă vindece , hrănească, apere, transporte, adăpostească și sa ma bucure cu arta lui, ori dintr-ăștia n-am prea văzut în coteria celor despre care faci vorbire.Cât despre dreptate, m-aș duce mai degraba la cadiu decât la justiția românească.Dacă n-am politica-n ceafă, îmi cos camere în loc de nasturi și-mi pun o brățară GSM cu buton de alarmă.Apropos, cred că ai uitat pe Cineva din enumerarea celor care au modelat lumea pe care El a ridicat-o.Și nu era politician.Era dulgher.Stii cum i-au „mulțumit” politicienii de atunci, nu?
este disolutia bunului simt, coroborata cu incapacitatea celor care se considera mari invatati dar chemati, plini de frici si angoase, sa puna la punct un sistem de educatie care pune in acord eul cu stiinta. acapararea unor copii, fara consimtamintul lor, intr-un sistem de educatie creat de fricosi si frustrati reprezinta o crima la adresa viitorului. asa se genereaza anomaliile, asa se impun in prezent, pentru viitor, capcanele depreciarii naturii umane. neintelegerea vietii naste mosntri teoretizarii care deraiaza umanitatea intr-o zona gri, asemeni iadului din ceea ce voi numiti cartea de capatai a crestinatatii. o fi chiar crestinatatea unul dintre motivele majore ale deraierii??? tiparul fricilor si al traumelor pare sa spuna ca da.
Și apropo Andrei,Europa asta a avut 300 de ani de pace în 2000 de ani de istorie.De la 1700 încoace, poți să-mi spui câți politicieni au murit pe front?
Titlu: Cel mai ieftin restaurant din Bucuresti se afla in Casa Poporului
…transcriem noi aici cateva preturi: antricot de vita la tava – 8,66 lei, mancare de spanac – 1,7 lei, ghiveci calugaresc – 4,63 lei, pui cu mazare – 4,69 lei, ciolan afumat – 3,48 lei etc.
Meniul este de pe 5 aprilie 2016. Încheiat citatul
Moda cantinelor de partid de pînă-n 1989 este bine sănătoasă.
Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi!
„Disoluția politicii”
joha / gorgonzola de Tecuci / măCiucă / ciolaNu
Și apropo Andrei, știi care este definiția prostiei dată de A Einstein ? Prost este cel care încearcă de fiecare dată același lucru așteptându-se la un rezultat diferit.De ce am persista în speranța tâmpă că sistemul politic care a adus regres și nenorociri de-alungul istoriei si care a generat bine doar forțat sau fortuit ne este absolut necesar? Din teama cimpanzeului primar? Nu putem renunța la tribalism? Are sistemul ăsta idiot vreo utilitate? A avut sens pentru noi războiul din Golf? A facut debandada politica românesca o fortăreață prosoeră din Românnia?
Anticipate de Habermans, inca din 1994 incapacitatile leadership-ilor ,-urmind schimbarii societatilor -de analiza persoanala-gindire proprie-,lipsa totala,de conceptie si gindire teoretica -nici de anul II dintr-o facultate,de integritate -cinste si sinceritate -ei au inclocuit-o cu mincuna,demagogia grosiera ,incap.de a organiza-nu org.nimic doar fac ce li se spune,sunt semnalate azi de catre autor, devenie cauze ale disolutiei politicii actuale: „in democratia curata proliferea de democrații străine nu mai avem o democratie cu cetateni LIBERI.De acord.
Insa Criză de energie? Criza alimentara? Colaps industrial? Întreruperea lanțurilor de aprovizionare? Comunicații rupte? Atacuri cibernetice? Panuri de curent? Hiper-inflație? Schimbarea climei? Războaie, conflicte civile și mai multe plandemii, culminând cu mizerie umană…
Da.Totul este fabricat.
Totul face parte din planul de a distruge civilizația așa cum o cunoaștem noi, de a o înlocui cu roboții și umanoizii a 4 -a Revoluție Industrială – care acționează pe comenzile electronice generate de AI și supraviețuiesc pe monedele digitale programabile ale băncii centrale (DCBC).
Deci lidershipul-national nu conteaza,prosotcratia sau desteptocratia,nu conteaza,conteaza lidershipul UE si WEF-guvernul distopic.John Kerry „Un grup select de ființe umane are un plan pentru „salvarea planetei” și a ei aproape extraterestră”. Omenirea este pe marginea abisului.”Dimineata pe racoare/noi stam cu burta la soare”!
Sa ne trezim,oameni buni fata de transumansul distopic,de care nimeni nu va scapa!
Nu este armonie în paradisul înaltelor fețe ale puterii ascunse @Ileana, dupa cum AI este o „asigurare” de care eu unul m-aș feri. Elita decrepită a naziștilor târzii nu e omogenă iar ce simțim noi acum este criza de dinaintea ultimei faze a șobolanilor lui Calhoun cu care clasa banilor mult prea mulți seamănă. Clasa celor inutili și lipsiți de orizont/scop se degradează.Biologia primează întotdeauna pentru că amigdala rulz.AI n-are amigdala, dar dacă-i crește vreuna elita e game over ca tot restul lumii.Și-n plus, tehnicienii elitei nu neaparat se apleacă adânc în fața ei.În Mafia ucigașii profesioniști talentați și aitiștii sunt printre primii-n rang și temuți de toți pentru că ei sunt , defapt, puterea.