În vreme ce cîteva televiziuni nu contenesc să ne strecoare în case duhoarea pestilenţială a unui cadavru politic, pe numele lui odios Băsescu Traian, justiţia română, atinsă de o cecitate premeditată, altminteri capabilă să schilodească suflete, vieţi, cariere, pentru vini inventate cu probe false, nu-l bagă deloc în seamă, de parcă nici n-ar exista, cu trecutul său infracțional cu tot. De ochii lumii, i s-au deschis zeci de dosare penale, dar slugi și complici din Parchete le-au închis cu iuțeala cu care individul a agresat fie un copil, fie un comerciant arab.
E drept, în două mandate de păguboasă încotrocenire, marcate de rușinea a două suspendări succesive, Băsescu a dat destule capete în gură și Constituției, și adversarilor politici și-n general, oricărui opozant incomod, critic observator al abuzurilor și arbitrariului instaurat de el ori a ticăloșiilor și matrapazlîcurilor sale, parte din raptul economic al ultimelor trei decenii.
Felul în care justiția a evitat și evită încă să dea, oricît de greu, un examen firesc, onest și necesar, cu cariera infracțională a politrucului Băsescu, intrat prin efracție în viața publică a țării și-a cetățenilor săi, demonstrează cît se poate de clar că prezența și ascensiunea sa în cele mai înalte dregătorii ale țării se datorează structurilor vechii securități care, aflăm tîrziu, nu s-a lăsat dusă de la butoane și năravuri nicio clipă în ultimii 28 de ani, așa cum ne-a plăcut să credem, iluzionîndu-ne. E mai presus de orice îndoială că, venit din lumpen-proletariatul anilor ’60 ai secolului trecut, punîndu-și caracterul și tentația parvenirii în slujba brațului securist al național-comunismului, Băsescu a fost și a rămas Calul Troian ori chiar Calul Traian al securismului nărăvit la afaceri oneroase și beneficii oculte, într-o democrație postdecembristă „originală“, bolnavă, mereu suferindă.
Ridicat de mișcarea sindicală cu strigături la rangul de javră ordinară și beneficiar al unei impunități din umbră, arbitrare, Băsescu e liber, liber să bată cîmpii și televiziunile, acolo unde se agață de visul unionist din care ar fi capabil să facă un coșmar, unde își deversează veninul și frustrările și unde, în locul căinței, își rîde în barbă de noi, ca în fața unui popor de fraieri, țepuit, dar îndurător. Se întîmplă asta deoarece uitarea și indiferența, aceste vicii omenești, cărora li se adaugă schimbul de generații, puțin informate și prea puțin aplecate spre cunoașterea trecutul nu prea îndepărtat, îi vin de minune, ca o mănușă, lui Băsescu. Așa s-ar explica de ce nu auzim nici un strigăt al străzii isterizate de multe ori pentru cauze îndoielnice, „subțiri“, nici un protest care să incrimineze ingineriile lui financiare, în urma cărora Flota comercială a României, a șasea flotă a lumii, a dispărut din avuția națională, asemenea experimentului Philadelphia, pentru a apărea pe alte meleaguri sub alte pavilioane. Nimeni nu mai scoate o vorbă despre afacerile imobiliare cu Cășuneanu, Costanda și Popoviciu, despre parandărătul transportatorilor și asfaltangiilor, omenoși și recunoscători, despre casele luate cu japca ori provenite din „vînzări anterioare“ (sic!). Nimeni nu mai spune nimic despre spălarea de bani, despre legăturile lui Băsescu și ale familiei sale cu oligarhia rusă din filiera Lukoil-Niș Petrol, nici despre Nana, nici despre megaafacerea ALRO și mita de milioane de euro, probate de casete dispărute din dosar, puse sub obroc de complicii din servicii.
Astăzi, după cît rău a făcut țării, instituțiilor și relațiilor interumane, motiv să-și fi turnat cenușă în cap, cu găleata, Băsescu ține morțiș să ne arate că nu se dezminte: a rămas aceeași canalie, același mitocan grobian gata să sară la gîtul oricui devoalează calitatea lui de tătuc al statului paralel, mafiot.
Nu e destul să spunem că, de-acum, Băsescu este istorie, istorie rea, neagră, ultragiată, conflictuală, cîtă vreme urmele trecerii sale, dureroase încă, sînt vizibile pe corpusul social, în degringolada ontologică din zilele noastre și în predispoziția malefică de a face prozeliți.
Nu e destul și pentru că cel puțin 7,4 milioane de români mai așteaptă dreptatea pămînteană a justiției, nu doar pe aceea a proniei cerești!
Nu e destul, fiindcă cel puțin 7,4 milioane de români se încăpățînează să creadă că poate, poate, vor apuca ziua în care îl vor vedea pe Băsescu ajuns președinte de celulă, lingînd clanța și gratiile „mititicăi“!
Felicitari pentru obiectivitatea şi profunzimea celor scrise! Din pacate am ramas un neam de slugi care ne meritam soarta!! Romanul nu poate sa apara decat in doua ipostaze:ori sluga, ori catana, din pacate pe cea de a doua am ratat o!!!
Din pacate, individul are date compromitatoare despre multe personaje importante, asa ca linistit, continua sa-si faca numarul.
Perfect portretul „javrei ordinare”! Felicitari pnetru articol D-le Vistea!
Domnule Ioan Vistea, din respect pentru memoria mamei acestei canalii nu am sa evoc un episod halucinant, mizerabil si degradant intamplat cu ocazia festivitatilor desfasurate la Alba Iulia la 1 Decembrie 1993 de Ziua Nationala a Romaniei, cand beat crita fiind si in public, nu reusea sa-si deschida si inchida prohabul de la pantaloni pentru a urina. Am martori care oripilati de ce vedeau vroiau sa-l spanzure pe derbedeu cu fularul lung cei atarna de gat. Alo,Petre Roman, iti mai amintesti ! Dar de refuzul „delegatiei politice” a FSN-PD, de a sta la Tribuna Oficiala ! Voi ati adus intoleranta, fascismul, nazismul, ura si dusmania intre romani in viata politica si sociala din Romania.
Excelent articol!
Dle Vistea, recunosc ca am fost minunat impresionat de finetea observatiilor,profunzimea logica si taria argumentelor.
Sunteti primul jurnalist de marca pe care il vad capabil sa faca o disectie atat de precisa a cadavrului.. Securitatii
ceausist-basist-ioha-niste care-si face in continuare mendrele si dupa plecarea Tartorului intrat in putrefactie!!!
Kgb-istii lui Ilici Iliescu nu puteau conduce Romania fara Securitate, pe care de altfel a protejat-o special, dupa
prima faza antisecurista, incadrand-o in Armata. Securistii au devenit conserve, reactivate in etape inainte si dupa
2004, anul RESTAURATIEI OFICIALE!!!
O analiza superba!
Nu l-am ales eu, si nici nu l-am sustinut în functie. De unde „cadavru”, „duhoare”, si-altele de astea-ntr-un articol din presa româna, si repet, româna, când individul era de departe favoritul SUA – Comisia Europeana (madam Reding, Liliane Reding, ori ati uitat de suspendare si demitere) din motive geo-strategice, de „stabilitate” (când individul a distrus tara, a pradat-o si-nstrainat-o mai rau decât în codru), adica de rusofobie? De ce n-ati scris articolul de azi despre el când era presedinte si-avea sustinere internationala?
…Prin foc si sabie !
D-le mi s-a facut frica citind articolul.Cum puteti avea curajul de a ataca in asemenea hal un exponent de baza al Statului Paralel.Exact basaul v-a spus ca statul roman e un stat mafiot,iar astia se razbuna, ca ei au insusite legile mafiote.