EFECTUL P (14)

În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Efectul P, apărută la Editura Eminescu în 1983 și republicată în 2010 la Eagle Publishing House.

Abia sâmbăta următoare şi-au dat seama mai clar cât de puţini au rămas: deşi în săptămâna aceea n-a mai fost exclus niciunul dintre ei, la restaurant n-au mai venit nici jumătate din câţi au fost în săptămâna trecută. Se constată că dintre ultimii cinci candidaţi bătrânul era văduv, unul era celibatar, la fel ca şi femeia, unul era divorţat, doar unul căsătorit. În afară de soţia acestuia se mai aflau de faţă doi supraveghetori alţii ca cei din săptămâna trecută şi o tânără fată care le fu prezentată ca logodnica unuia dintre ei. În total nouă persoane. Faţă de primele întruniri pe care le organizaseră în restaurant, întruniri la care abia încăpuseră în local, acum se pierdeau printre ceilalţi consumatori şi atunci când săptămâna următoare au rămas doar patru candidaţi, iar logodnica nu putu veni, se pomeniră înghesuiţi într-un colţ, după un stâlp, restaurantul putând fi închiriat din nou pentru tot felul de ocazii şi o nuntă, care se sărbătorea în seara aceea, ocupa tot centrul încăperii.

— În curând vom avea loc la o masă obişnuită de patru persoane, spuse cineva.

— O singură dată, preciza bătrânul cel distins, o singură dată, pentru că asta se va întâmpla doar atunci când vor fi rămas doar cei doi reuşiţi împreună cu ultimii doi supraveghetori. În cazul când se va mai sărbători şi atunci aşa ceva…

Candidaţii se priviră în linişte: nu mai aveau de mult obiceiul de a se simţi rivali, iar formal acest lucru a fost înlăturat cu totul de câteva zile, de când au rămas doar patru: li s-a spus că doi vor reuşi să ocupe în final locurile râvnite, dar că ceilalţi doi vor fi socotiţi rezerve, aşa că din ziua aceea au început să primească toţi patru salariile care au fost anunţate în ziar cu peste un an în urmă, atunci când s-au publicat posturile. Totodată au fost anunţaţi că imediat ce primii doi îşi vor lua în primire slujbele, ceilalţi doi continuând să fie socotiţi rezerve, se va deschide un nou concurs pentru alte două posturi. Asta în eventualitatea că va veni o zi în care nici titularii şi nici rezervele lor nu vor mai fi apte să-şi satisfacă serviciul.

Cei patru se priveau deci împăcaţi şi liniştiţi: grupul se cimentase prin condensare, iar apartenenţa la el se înjghebase într-o forţă atât de puternică încât începură să se considere fiecare drept un membru distinct al unui corp comun.

— Parcă am fi cele patru membre ale aceluiaşi om, spuse odată unul dintre ei.

Şi, vulgarizând, nu s-a întâmplat încă niciodată ca o mână să se certe cu un picior.

Se priviră: dintre ei, trei proveneau din lotul iniţial, cel de-al patrulea venise împreună cu grupul care fusese testat în zilele impare ; unul dintre ei era divorţat, al doilea văduv, al treilea cu soţia alături în restaurant, cel de-al patrulea − cea de a patra − era o femeie. Ea nu era măritată. Unul dintre ei fusese funcţionar, al doilea ziarist şi scriitor, al treilea şofer de cursă lungă, femeia soră într-un mare spital. Cu excepţia bătrânului, ceilalţi erau sub treizeci şi cinci de ani, funcţionarul sub treizeci. Bătrânul obişnuia să ia câte două pastile diferite după fiecare masă, ceilalţi păreau să fie sănătoşi. Funcţionarul purta ochelari.

Proveneau din mediii sociale diferite şi erau oameni de diferite culturi: bătrânul absolvise studii superioare, femeia o şcoală postliceală, funcţionarul avea bacalaureatul, şoferul zece clase. Înainte, după cum afirmaseră în chestionare, obişnuiseră să-şi petreacă timpul în mod cu totul diferit, funcţionarul fiind un mare amator de fotbal, dar nemergând niciodată la un concert, bătrânul şi şoferul nefiind interesaţi de sport, femeia fiind ahtiată după dans. Şi şoferului îi plăcea să danseze. O trăsătură de unire o constituia faptul că toţi patru erau fumători.

După ce: au rămas numai ei patru, într-o zi, li s-au arătat întrebările la care au răspuns cu luni în urmă, fiecare putând să răsfoiască şi foile completate de ceilalţi. Experienţa aceasta îi năuci: Au avut dintr-odată impresia că erau firi cu totul şi cu totul diferite, că nu aveau aproape nicio trăsătură comună sau în orice caz niciuna esenţială, că acolo unde era totuşi un fir de unire, el nu-i lega decât cel mult pe trei şi că până la urmă începea să fie cu totul improbabil că măcar unul dintre ei ar fi în stare să desluşească criteriile după care au fost ei selecţionaţi dintre atâţia alţii care, ziceau ei, ar fi putut forma între ei sau împreună cu unul sau doi dintre cei aleşi microgrupuri mult mai omogene decât cel rămas. Câteva zile trăiră cu impresia că nu aveau nicio calitate în plus faţă de cei eliminaţi, că toată joaca aceasta îndelungată de-a testele nu a fost decât un capriciu şi că ar fi fost mult mai simplu ca din primele zile să fi fost traşi la sorţi dintr-o căciulă, cei doi reuşiţi şi cele două rezerve. Starea aceasta de depresie le fu comună la.toţi patru.

— Nu înţeleg de ce suferiţi aşa, le-a spus în particular unul dintre supraveghetori. În fond, cel care câştigă lozul cel mare la loterie nu se poate lăuda nici el cu calităţi excepţionale care să-l fi ajutat la realizarea succesului. Şi totuşi n-am văzut încă pe nimeni care să fi câştigat la loterie şi care să fie disperat şi să facă asemenea crize de existenţă.

Dar asta nu i-a consolat. Dealtfel, supraveghetorul şi-a retras de mult remarca pentru ca cei patru să nu-şi închipuie cumva că el ar fi avut calitatea oficială de a le împărtăşi că selecţionarea lor ar fi fost cu adevărat rodul unei trieri aleatorii.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.