37. De ce se spânzură oamenii?
Robert von Schaumberg a cinat la ROYAL: un aperitiv pe bază de icre negre şi ficat de gâscă, apoi un păstrăv cu trufe în sos tartar á la Rovigniac, precum şi un desert opulent din clătite rococo flambate. Nici băutura nu era de ici, de acolo: coniac de şapte stele şi merlot vechi de doisprezece ani. Apoi, s-a dus acasă şi s-a spânzurat.
Luis Dumbert a petrecut toată noaptea la BLACK AND WHITE, iar martorii au declarat că a cam întrecut măsura cu Mitzi. A plecat acasă spre dimineaţă, iar soţia l-a găsit spânzurat în baie.
Vernon Avakian s-a spânzurat abia după ce i-a curăţat pe toţi prietenii săi la poker. (Dar, în cazul lui, poliţia nu este nici astăzi chiar sigură dacă a fost sinucidere sau crimă).
Monica Stark s-a spânzurat în apartamentul cumnatei, unde, cică, a venit să-şi petreacă săptămâna de concediu. („Să comiţi aşa ceva în locuinţa cuiva care te-a primit cu atâta bunăvoinţă nu se face!“, au spus, pe bună dreptate, vecinii dezolaţi).
Toate astea s-au întâmplat în săptămâna 2 – 9 septembrie. Dr. Julius Zimberlan, psihologul poliţiei, a prezentat comisarului Sohn un raport amănunţit. Astfel, Zimberlan a specificat că proporţia statistică oficială de trei la unu de sinucideri a bărbaţilor faţă de femei a fost respectată, că în toate cele patru cazuri subiecţii se aflau după momente de mare satisfacţie şi că evenimentele s-au petrecut toate dimineaţa – conform raportului medicului legist – între orele şase şi opt. (Ceea ce, de asemenea se încadrează în statistici.)
– Dar de ce şi-au luat viaţa acei oameni? s-a întrebat comisarul Sohn, căutând în dosarul conştiincios alcătuit de către psihologul dr. Julius Zimberlan. Deocamdată, acesta se ocupă doar de partea statistică. (Mai ales că în săptămâna următoare, 10 – 17 septembrie, următorii sinucigaşi nu au mai respectat câtuşi de puţin proporţia oficială de trei la unu bărbaţi faţă de femei. Ciudat! Iată o realitate care naşte încă o enigmă ce trebuie analizată ştiinţific!).
38. Ştirile bune
Primarul la Matta l-a chemat la dânsul pe redactorul şef al ziarului PANORAMA şi i-a pus în vedere că ştirile preponderent negative pe care le răspândeşte „fiţuica“ nu fac decât să scadă semnificativ moralul cetăţenilor oraşului.
– Suntem un ziar independent! S-a opus redactorul-şef, şi nu văd cine m-ar putea obliga la o anumită politică editorială pe care să n-o accept!
La care primarul la Matta i-a adus aminte lui Guby – aşa era cunoscut ziaristul de către toată lumea – că există multe, foarte multe bucurii pe care le poate trăi un jurnalist (şi, desigur, familia sa), la fel cum se pot întâmpla şi numeroase necazuri, peste care cu greu poţi trece. Depinde doar de poziţia PANORAMEI dacă vor urma bucuriile ori necazurile. Şi, ca să fie mai explicit, domnul primar, fin politician, i-a înşiruit lui Guby o listă cât se poate de concretă de eventuale bucurii şi de eventuale necazuri.
Dar te pui cu Guby? Acesta a reprodus convorbirea din cabinetul oficialului şi a început să publice doar „ştiri pozitive“, de genul, „Astăzi turnul bisericii nu s-a prăbuşit“ sau „Anunţăm, în exclusivitate, onoraţii noştri cititori, că pe strada Mozart, ieri, între orele 14 şi 18, n-a avut loc nici un accident de circulaţie“. (Despre cumplita ciocnire între un autobuz şi o căruţă cu caii speriaţi, petrecută după ora 18, PANORAMA n-a pomenit nimic,) Nici editorialul n-a făcut excepţie: „O zi glorioasă. Ieri soarele a răsărit la 6,48 şi a apus la 19, 53. Totul fără nici un incident major“.
Lumea s-a distrat copios, iar Guby l-a întrebat telefonic pe primar dacă noua orientare a ziarului îi place. La Matta a spus că da.
După o săptămână de asemenea „ştiri“, lumea s-a plictisit şi n-a mai cumpărat PANORAMA. Care, înainte de a se închide, a încercat degeaba să mai aducă informaţii negative. Oamenii priveau cu bunăvoinţă teancurile de ziare nevândute, zâmbeau, însă nu le mai luau în mână.
39. Absolut normal
– Mă doare capul, s-a văitat Julius Zimberlan Senior, bunicul lui Julius Zimberlan Junior. Era internat în spital doar de o zi.
– E absolut normal, l-a liniştit medicul. Medicamentele astea dau şi asemenea reacţii neplăcute.
– Acum mă dor şi picioarele, s-a plâns Julius Zimberlan Senior, a doua zi.
– Şi asta este absolut normal, a spus medicul: la acest tratament se întâmplă să doară membrele.
A treia zi, doctorul a rămas uimit că pacientul nu se mai plângea de nimic.
– Chiar nu vă mai necăjeşte nimic?
– Nu, mulţumesc lui Dumnezeu!
Medicul îl privi îngrijorat, îl consultă amănunţit şi ceru să i se facă numeroase analize.
Pe Julius Zimberlan nu-l mai durea nimic. Zâmbea, mai nou, tot timpul, ba a început să se şi dea jos din pat. Aşa că doctorul îi invită soţia (bunica lui Julius Zimberlan Junior) şi o anunţă că, din păcate, prognosticul nu mai e atât de optimist, ba, am putea spune că va trebui chiar să ne pregătim pentru ceea ce este mai grav.
– Dar pare alt om: are din nou culoare în obraji, e vesel, mănâncă bine…
– Da, dar nu mai reacţionează la medicamente, i-a tăiat elanul medicul.
– Totuşi, nu-l mai doare nimic, insistă femeia.
– Păi, numai pe morţi nu-i doar nimic.
Julius Zimberlan Senior părea că se întremează văzând cu ochii. Ba, a început să se plictisească în spital şi a organizat o asociaţiei a pacienţilor voluntari care să ajute la curăţenie, la bucătărie şi oriunde mai era nevoie.
În timpul vizitelor zilnice, medicul îl privea cu tot mai multă dojană, de parcă ar fi spus că bolnavul acesta îi contaminează şi pe ceilalţi internaţi. Şi, într-adevăr, în spital atmosfera era tot mai veselă.
Julius Zimberlan senior a murit patru ani mai târziu. Soţia i-a spus printre lacrimi medicului că soţul ei, de când a ieşit din spital, nu s-a mai plâns de nimic.
– Şi, atunci, vă miră că a murit? E absolut normal. V-am spus că doar pe morţi nu-i doare nimic. (Ceea ce, în treacăt fie vorba – enigmă veşnică! -, n-a fost niciodată demonstrat).
Neacuzând nici o durere, printre noi se plimbă nenumăraţi morţi?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.