Soldatul împușcat pentru că a rostit „Glorie Ucrainei” era originar din Republica Moldova, scrie cotidianul.md.
Alexandr Mațievskii, devenit un simbol ale eroismului ucrainean, este originar din Republica Moldova. Execuția sa a apărut într-o înregistrare video distribuită pe rețelele de socializare. Ultima imagine cu el în viață, trăgând liniștit dintr-o țigară și strigând „Slava Ukraini!” („Glorie Ucrainei”) înainte de a fi împușcat, s-a viralizat. Anterior, Ministerul ucrainean al Apărării a a anunțat că numele soldatului împușcat este Timofei Șadura.
Presa ucraineană scrie că Alexandr Mațievskii s-a născut la 10 mai 1980, în orașul Chișinău, Republica Moldova, iar în 2008 s-a mutat cu familia în orașul Nejin, Ucraina, unde locuiește mama sa. Nu avea experiență militară înainte, dar imediat după începutul invaziei ruse din 24 februarie, s-a oferit voluntar să se alăture Batalionului 163 al brigăzii 119, care apăra regiunea Cernihiv.
„Era un om cu un caracter foarte dur, dar într-o situație de luptă, atât camarazii, cât și comandantul se puteau baza mereu pe el. De încredere și pretențios față de toată lumea, dar în primul rând față de el însuși”, notează presa din Ucraina în descrierea despre Alexandr Mațievskii. El are un fiu în vârstă de 19 ani.
„Comportamentul eroului, capturat în timpul bătăliei, care a îndeplinit sarcina într-un mediu foarte dificil, depășește cu mult cerințele obișnuite pentru îndeplinirea sarcinii militare. Rușii care au postat videoclipul au încercat să-i umilească memoria”, notează sursa.
Înregistrarea video de 12 secunde, care s-a viralizat rapid pe rețelele sociale, arată aparent un bărbat neînarmat în uniformă ucraineană, stând în picioare într-o groapă în pădure şi fumând o ţigară.
Bărbatul exclamă „Slava Ukraini!” („Glorie Ucrainei”) cu o privire calmă, după care este ciuruit de gloanţele trase de mai mulţi trăgători, care nu se văd în imagine. El se prăbuşeşte la pământ, în timp ce gloanţele par să-i lovească corpul. Pe final se aude o voce care spune „Mori, javră!” în limba rusă.
” Eroismul” soroshizdo-clownian ( schizofrenia ) se plătește ( daca nu este vreo înscenare urkaca ) și în fanatismul lui a ajuns in ” rai ” la cele 72 fecioare urkace ca și cei peste 200.000 „eroi” urkaci ( adică morți ; a se vedea alte surse ) ! Oricum emoțiile nu schimbă traiectoria Kinjal sau Zircon și nici soarta pecetluită a ucRUINEI !!!
Fără părtinire ,doar spălații pe creier visează cu ochii larg deschiși că Russia ar putea fi învinsă vreodată ( doar murind cu ea odata )!!
Din raportul contraamiralului V.L. Bogdenko şi a consilierului politic S.A. Dangulov reies următoarele: „La începutul lunii februarie 1945, în oraşul Sighet s-a deplasat delegatul Radei Poporului din Ucraina Subcarpatică pentru a participa la pregătirea Congresului reprezentanţilor poporului, care trebuiau să decidă cu privire la aderarea judeţului Maramureş la Ucraina Subcarpatică. Congresul, care a avut loc la data de 04.02.1945, a adoptat manifestul de aderare. Deplasarea reprezentanţilor Radei Poporului, ca şi organizarea congresului, au fost autorizate de CC al PC din Ucraina şi Departamentul Politic al Frontului al 4-lea Ucrainean. După aderarea judeţului Maramureş la Ucraina Subcarpatică şi crearea organelor administrative, conducerea Comitetului de delegaţi populari s-a făcut de la Ujgorod. Acţiunile au fost aprobate de N.Hruşciov”.
În raport se menţionează componenţa etnică a judeţului (74% români, 18% ucraineni, 7% maghiari, 1% alte naţionalităţi) şi a oraşului Sighet (55% români, 32% maghiari, 10% ucraineni, 3% alte naţionalităţi)
@DESTEPT care raspunde prostului din mine….
Pai, mai, istoric destept,fara de buna crestere, dupa logica ta, Stalin era gruzin, Ana Pauker era evreica, Dej era moldovean, un englez ne-a vandut pe un servetel, asa ca, hai, sa-i ia dreaq si pe evrei, moldoveni si englezi, nu?
Eu ma refeream la un sistem intreg, manca-te-ar buba neagra de ‘telectual… dar mai ales ca noi traim in secolul XXI, anul 2023.
Intoarce clepsidra din grota in care traiesti si fa-ti un ceai de tei sa te mai linisteti un pic.
Din raportul contra-amiralului Bogdenko rezultă că, la sfârşitul lui martie 1945, a sosit delegatul CC al PCR pentru Transilvania de Nord, Golberger, ce urmărea instaurarea administraţiei române. Acesta, neîndrăznind să-şi asume responsabilitatea pentru introducerea administraţiei româneşti în Maramureş, preciza raportul, a apelat la Vasile Luca.
Negocierile dintre organele administrative impuse de Ucraina cu Vasile Luca nu au avut succes. Raportul menţiona formarea unei structuri locale de către Consiliul FND (32 delegaţi) cu prilejul unei şedinţe la care a participat şi Vasile Luca. În satele cu populaţie ucraineană au continuat sa-şi exercite puterea Comitetele Populare alese anterior. Se pare că această acţiune de aderare a Maramureşului la Ucraina, dispusă de N. Hruşciov, nu a fost aprobată de Stalin, integrarea judeţului în România făcându-se abia la data de 9 aprilie 1945.
Din raportul contraamiralului V.L. Bogdenko şi a consilierului politic S.A. Dangulov reies următoarele: „La începutul lunii februarie 1945, în oraşul Sighet s-a deplasat delegatul Radei Poporului din Ucraina Subcarpatică pentru a participa la pregătirea Congresului reprezentanţilor poporului, care trebuiau să decidă cu privire la aderarea judeţului Maramureş la Ucraina Subcarpatică. Congresul, care a avut loc la data de 04.02.1945, a adoptat manifestul de aderare. Deplasarea reprezentanţilor Radei Poporului, ca şi organizarea congresului, au fost autorizate de CC al PC din Ucraina şi Departamentul Politic al Frontului al 4-lea Ucrainean. După aderarea judeţului Maramureş la Ucraina Subcarpatică şi crearea organelor administrative, conducerea Comitetului de delegaţi populari s-a făcut de la Ujgorod. Acţiunile au fost aprobate de N.Hruşciov”.
În raport se menţionează componenţa etnică a judeţului (74% români, 18% ucraineni, 7% maghiari, 1% alte naţionalităţi) şi a oraşului Sighet (55% români, 32% maghiari, 10% ucraineni, 3% alte naţionalităţi) (13).
La data de 8 noiembrie 1944, Înaltul Comandament Sovietic a dat ordin ca trupele române şi jandarmeria să se retragă din judeţul Maramureş. În aceste condiţii, minorităţile maghiară, rutenă şi evreiască au adus în fruntea judeţului un ucrainean, Ion Odovichiuk. S-au format comitete populare locale, cele mai multe conduse de ucraineni şi unguri, şi un Comitet Judeţean al Poporului. Prefectul român este silit să demisioneze. La data de 20.01.1945 se organizează un miting la Sighet, susţinut doar de minorităţi, prilej cu care Maramureşul este declarat parte a URSS. Majoritatea funcţionarilor români au fost înlăturaţi şi au fost constituite organe administrative şi de ordine, formate numai din ucraineni, maghiari şi evrei.
Populaţia română s-a mobilizat, adunând 70.000 de semnături în vederea realipirii Maramureşului la România. Rămaşi fără răspuns, în jur de 30.000 români de pe văile Izei, Vişeului, Tisei şi Valea Mare au pornit spre Sighet pentru a instala o administraţie românească. Trupele sovietice au tras focuri de avertisment, în schimb miliţiile ucrainene au tras în oameni. Românii au ripostat şi au căzut morţi şi răniţi. Aceste evenimente au fost relatate şi de partea sovietică.
Mercenarii nu beneficiaza de drepturile soldatilor obisnuiti atunci cand cad prizonieri. Mercenarii pot fi impuscati!
@@Anonim:după 23 august ’44,cea mai mare parte a unităților Armatei Române au fost puse sub comanda Frontului 2 Ucrainian;comandanții acestuia au dat ordinul de atac frontal la Oarba de Mureș(respingând propunerile comandanților români)soldat cu hecatomba celor 11 mii de ostași români jertfiți