Europa de Est, într-o criză a rușinii

”În timp ce mii de refugiați intră în Europa pentru a scăpa de ororile războiului, iar mulți mor pe drum, în multe dintre noile state membre al Uniunii Europene se remarcă un nou tip de tragedie. Statele cunoscute drept ”Europa de Est”, inclusiv Polonia mea natală, s-au arătat intolerante, neliberale, xenofobe și incapabile să-și aminteasca spiritul de solidaritate care le-a dus către libertate cu un sfert de secol în urmă”, scrie pentru Project Syndicate Jan T. Gross, profesor de istorie la Universitatea Princeton.

”Sunt aceleași societăți care au vorbit mult înainte și după căderea comunismului despre o ”reîntoarcere la Europa”, proclamând cu mândrie că împărtășesc aceleași valori. Dar cum văd ei Europa? Începând din 1989 – în special după 2004, când au aderat la UE – aceste țări au beneficiat de transferuri financiare masive din fondurile structurale și de coeziune. Astăzi, ele nu vor să contibuie cu nimic pentru a rezolva cea mai gravă criză a refugiaților din Europa de după al Doilea Război Mondial.

În fața întregii lumi, guvernul Ungariei, un stat membru UE, a aplicat rele tratamente miilor de refugiați. Premierul Viktor Orban consideră că nu trebuie să se comporte altfel: el insistă că refugiații nu sunt problema Europei; ei sunt o problemă germană.

Orban nu este singurul care gândește asa. Chiar și episcopii catolici din Ungaria urmează linia lui Orban, Laszlo Kiss-Rigo, episcopul de Szeged-Csanad a spus că imigranții musulmani ”vor să cucerească” și că papa, care a cerut fiecărei parohii catolice să primească câte o familie de refugiați, ”nu știe care este situația”.

În Polonia, o țară cu 40 de milioane de locuitori, guvernul și-a exprimat inițial disponibilitatea de a primi 2.000 de refugiați – însă doar creștini (Slovacia a propus același lucru). Refugiații nu sunt o problemă est-europeană, a spus un jurnalist polonez la National Public Radio din Statele Unite, pentru că aceste țări nu au participat la decizia de a bombarda Libia (nici Germania nu a făcut-o).

Oare est-europenii nu au simțul rușinii? Timp de secole, strămoșii lor au emigrat în număr mare căutând să-și ușureze greutățile materiale și să scape de persecuția politică. Iar astăzi comportamentul lipsit de suflet și cu o retorică dură caută coarda sensibilă a populației. Versiunea electronică a celui mai mare ziar din Polonia, Gazeta Wyborcza, publică acum la finalul fiecărui articol despre imigranți o notă năucitoare: ”Din cauza conținutului extrem de agresiv, cu remarci care incită la violență, contrar legilor și făcând apel la ură pe motive de rasă, etnie si religie, nu vom permite cititorilor să publice comentarii”.

Nu cu mult timp în urma, imediat după război, supraviețuitorii Holocaustului care proveneau din Europa de Est au fugit de anti-semitismul criminal al vecinilor lor polonezi, unguri, slovaci sau români în taberele sigure pentru imigranți din Germania. ”Sigur printre germani” este titlul unei importante lucrări a istoricului Ruth Gay, care a scris despre acești 25.000 de supraviețuitori. Acum, refugiații musulmani și supraviețuitorii altor războaie, după ce nu au găsit refugiu în Europa de Est, se îndreaptă către siguranța printre germani.

În acest caz istoria nu este o metaforă. Dimpotrivă, cauza profundă a atitudinilor est-europene este de căutat în Al Doilea Război Mondial și în perioada ce a urmat.

Să ne gândim la polonezi, care, pe bună dreptate mândri de rezistența anti-nazistă a societății lor, au ucis mai mulți evrei decât au făcut-o germanii în timpul războiului. Deși catolicii polonezi au fost crunt persecutați în timpul ocupației naziste, ei nu au avut prea mare compasiune pentru soarta celor care au fost principalele victime ale nazismului. Iosef Mackiewicz, un scriitor conservator și anticomunist cu un sentimen patriotic de necontestat a spus: ”În timpul ocupației nu a existat nici măcar o persoană care să nu fi auzit – ’Un lucru bun pe care îl face Hitler este că șterge evreii de pe fața pământului’. Însă nu ar trebui să vorbim deschis despre asta”.

Desiguri, au fost polonezi care i-au ajutat pe evrei în timpul războiului. Într-adevar, numărul polonezilor ”drepți între popoare” recunoscuți de Yad Vashem pentru eroismul lor este cel mai mare dintre națiunile europene (însă nu este suprinzător, având în vedere că Polonia avea cea mai numeroasă populație evreiască). Însă acești oameni remarcabili au acționat pe cont propriu, împotriva normelor sociale dominante. Au fost inadaptați care, mult timp de la terminarea războiului, continuau să păstreze secret eroismul lor, se pare că de teama ca propriii lor comuniști să nu-i amenințe și să nu-i ostracizeze.

Toate societățile ocupate au fost într-o oarecare măsură complice cu naziștii pentru distrugerea evreilor. Fiecare a avut contribuția ei, în funcție de condițiile specifice fiecărei țări și de condițiile ocupației germane. Însă Holocaustul a fost cel mai înfiorător în Europa deEst, din cauza numărului mare de evrei din regiune și a nemiloaselor regimuri de ocupație.

Când s-a încheiat războiul, Germania, datorită politicilor de denazificare ale învingătorilor și a responsabilității ce o avea pentru instigarea Holocaustului, nu a avut de ales decât să își rezolve problema trecutului criminal. A fost un proces lung și dificil. Dar societatea germană, atentă la greșelile sale istorice, a devenit capabilă să facă față unor provocări morale de același tip cu cele puse de influxul de imigranți de acum. Și cancelarul Angela Merkel a dat un exemplu în privința imigrantilor care îi face de rușine pe liderii est-europeni.

Pe de altă parte, Europa de Est mai are până să se împace cu trecutul sângeros. Doar când vor reuși acest lucru est-europenii își vor recunoaște obligația de a-i slava pe cei care fug din calea răului.”

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.