Germania se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama. Îi ies pe nas toate istoriile ticăloase pe care le-a pus la cale de-a lungul timpului! Lagărele de concentrare, războaiele distrugătoare, aroganța Kaiserului și demența lui Hitler! Dar albastrul românesc de unde vine, mă întreb. Și albastrul de unde vine, întrebă Progrorie încercând să strunească armăsarul trăgându-l zdravăn de dârlogi. Dar galbenul de unde vine? Dar roșul? Bine, bine, hai că roșul îmi spune mie el ceva. Dar de ce trebuie să se spânzure tocmai albastrul nemărginirii de catarg? Și de ce sunt egale? Să-mi zici numaidecât! Și de ce sunt verticale! Și de ce au pierdut alegerile liberalii? 11 decembrie e de pomină! Flacăra violet le-a făcut de petrecanie? Și flacăra violet mă duce la ideea asta. E tot timpul ceva care îmi scapă. Parcă aș fi un prost. Aș vrea de pildă să știu ce fac savanții cu acceleratorul acela de particule de la Milano. Ce e un accelerator de particule? Ți-am spus că mă uitam așa, la el, cum fâlfâia în bătaia vântului și că m-am trezit că-mi umblă prin minte cuvinte pe care nu le-am mai auzit până acum. Bozoni, am zis bozoni cumva? Tipii ăștia de la PSD știu ce-s ăia bozoni? Îți spune e ceva cuvântul ăsta? Eu îngrijesc de cai de-o viață. Ce am eu în comun cu cosmosul, poți să-mi spui? Habar n-am. Și nici nu mă interesează ce, care grupări oculte pun la cale lovituri de stat, revoluții, crize financiare. Și asta e. Poate că e de la lumina aia care a coborât din cer acum un an? spuse Elvira încercând și ea să domolească armăsarul care fornăia din ce în ce mai nervos. Cine știe? Dar trebuie să fie carnaval! Uită-te la politicienii ăștia din Dobrogea sau din Maramureș. Seamănă lei cu ăia din Muntenia, din Moldova, din Banat. Bucățică ruptă, vezi?. Clone, nu altceva! Multiplicați! S-a văzut clar pe 11 decembrie! Carnaval! Carnavalul Politichiei? întrebă Elvira, începând și ea să vorbească foarte ciudat. Mda. Asta trebuie să fie, un carnaval magnetico-politicianisto-astrofizicalistic! Acum cinci ceasuri am ajuns în sfârşit la New York după o serie de peripeţii care mai de care mai haioase. Dimineaţă am coborât în port. Mi-a spus cineva că o să găsesc termite gustoase la restaurantele apolodoriene din New York. Le-am căutat, le-am găsit. Termitele prăjite în New York sunt ceva mai crocante decât cele pe care le-am înfulecat la Moscova anul trecut. Chelnerul era un soi de ucrainian turcit care o stâlcea binişor pe româneşte. S-a aplecat încet la urechea mea şi mi-a şoptit, mister, sunteţi urmărit, aveţi grijă. Am privit uşor peste umărul lui. Salonul era impecabil. Frumos decorat cu termite din sticlă ce scoteau sunete melodioase. Undeva, printre palmierii de porţelan, o tipă bine se binocla la mine. L-am întrebat pe chelner dacă nu cumva tipa e de la FBI. El a negat. Mi-a şoptit, e şi mai şi. M-a pufnit râsul. S-o fi trimis Bush special să mă urmărească? Nu putea să mi se tragă de la aventurile mele pe Facebook! Nimeni nu ştie cine se ascunde sub numele cu care semnez acolo/aici, Ovidiu Bufnilă. E un nume banal, comun chiar. Multe lucruri din Waved Wonderful World le-am inventat. În sfârşit, mă aflu în New York cu nişte bisnisuri. Mâine dimineaţă o şterg spre Lima. Trebuie să mă întâlnesc cu Pitoşkin. Pitoşkin ăsta e un ageamiu dar are nişte legături utile în Peru. Mexiko City îmi rezervă o surpriză! Să vezi şi să nu crezi. Eduardo Pascalero s-a înclinat în faţa mea acum cinci minute şi m-a poftit politicos să-l urmez la Komenduirea Mehicana del Sole. Tocmai am reuşit să scap teafăr din New York. Termitele mi-au căzut greu la stomac, FBI-ul m-a confundat cu un cecen supărat pe americani, gherilele ruse din Los Angeles s-au luat de mine pentru nu ştiu ce pricini legate de Insula Şerpilor, un cubanez, văr cu Fidel Castro, a vrut să mă împuşte, hahalera, bla, bla, bla. Am bănuit că-l trimisese Obin Oba şucărit pe mine pentru că-l încondeiasem la Bucureşti, la Primul Ministru Belizarie. Belizarie îmi era dator cumva dar, mai mult decât atât, era sub controlul meu prin purtătorul lui de cuvânt, agent dovedit al maghiarilor, dar eu sunt prieten cu ei! Ce credeați? Istoria are umbre și penumbre! Komenduirea nu arată rău. Pute un pic a bălegar, a sudoare de soldăţoi nespălat de toate războaiele lumii, a poponeaţă de gagici înfierbântate, bla, bla, bla. La un casetofon rablagit şi unsuros, Elvis urlă în draci, burduşit bine de marijuana. Un maior mehicaneros se zgâieşte la mine. Îmi întinde un trabuc şi mă roagă frumos, culmea, mă roagă frumos, să le povestesc despre Bucureşti. Au auzit cu toţii că în Bucureşti sunt femei mişto. Mişto zice, pe româneşte. Eu le zic tuturor nişte dumnezeiimamiivoastre de marocani de căcat, ei neagă, zic că-s mehicaneros. Ne facem criţă. Bem tequila. Halim virmişorii albăstrui din tequila. Ne pupăm. Ne strângem în braţe. Vizitatores, aha, zic maiorii mehicani holbându-se prin hârtiile mele. Şi ei sunt convinşi că-n 2055 o să fie mişcări de trupe. Mă duceţi la Lima? Ne dai secretele de la Bucureşti? Mă învoiesc. Le dau nişte emailuri de curveturi de prin Bucureşti de pe vremea când eram student la arte plastice. Chiar le fac portretu în cărbune să mă ţină minte. N-au auzit de Pitoşkin. Dar au ei nişte legături la serviciile los secretos care sunt pe jumătate americane, pe jumătate ruse. Asta-i treaba. Mă opresc în Havana. Nu ştiu dacă Fidel Castro e pe-acasă dar nu cred că ar fi bucuros să mă vadă. Pe vremuri a trimis o beizadea să mă caute dar atunci eram eu plecat într-o misiune în Tunguska, la vreme de iarnă. În Havana e o căldură insuportabilă. Mehicaneros m-au lăsat undeva pe coastă şi-apoi au turat elicopteru’ tulind-o într-un nor de benzen din ăla puturos sau matrafox aviatic, mama lor de bazbuzuci. În şlapi sunt, pe o plajă din Havana, scărpinându-mă în cot. Uite, se apropie o planturoasă de mine. Nu, nu e o midinetă de plajă nici animatoare la Cordillios, cafe baru ăla rău famat. Nu. Vai de capul meu. Tre să fie o NKDV-istă din aia fără inimă care mănâncă sufletu din om cu tot cu ideologie, naţionalitate, patriotism şi alte cucuri din astea sălcii. Soarele e de trei suliţe peste Havana. Mă bronzez binişor. Când NKD-ista ajunge în dreptul meu, îmi trimite o bezea. Apoi îmi face semn s-o urmez la Komenduirea Cubanero. Asta e, planeta asta, şi am văzut-o cu ochii mei, e plină de komenduiri din astea unde te servesc cu ţigarete mişto şi te iau la întrebări, la şuturi sau la buleală din aia nasoală, cu sânge, oase rupte şi tot felul de crime pe care de altfel nu le-ai făcut, nu le-ai plănuit şi nu le-ai gândit vreodată. Am fugit de Bucureşti, am fugit din Bucureşti. Nu pentru că m-ar fi urmărit careva. Prim Ministrul Belizarie tre’ să fie fericit că a scăpat de mine. Cui i-ar plăcea să se ştie în curu’ gol în faţa altuia. Belizarie ştie că ştiu toate secretele lui dar neavând controlul total asupra Serviciilor Speciale n-a reuşit să pună la cale un şantaj, o ambuscadă sau mai rău. Că un Prim Ministru ca el e omul Moscovei ce importanţă are? Iau masa cu Bobolina în Hawai! Cam într-un ceas. Un telefon misterios m-a scăpat de nebuna de NKVD-istă din Hawana şi m-a pus pe direcţie, direct spre Hawai. Când să cobor din aeroport, dau nas în nas cu Bobolina. O întreb ce mai e prin România. Toate bune zice Bobolina, şi ea incognito prin Hawai să se bronzeze un pic. Păi să luăm masa la Los Cambos Cha Cha, zic eu, că e cel mai vestit restaurant din Americile de mijloc. Bobolina râde de mine, Los Cambos Cha Cha e taman dincolo de ocean, la Casablanca. În fine, zic, ajung eu şi la Casablanca. Vrei să luăm masa împreună, Bobolina?! Da, zice ea, bucuroasă că e pe poziţie aproximativ de pe vremea Războiului din Afganistan. Dar Germania? Germania se prăbușește în valurile pe care le-a făcut fără să-și dea seama. Îi ies pe nas toate istoriile ticăloase pe care le-a pus la cale de-a lungul timpului! Lagărele de concentrare, războaiele distrugătoare, aroganța Kaiserului și demența lui Hitler!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.