În continuarea dezvăluirilor privind seria abuzurilor din staţiunea Herculane, vom vorbi despre cum Teleagă Vasile a reușit să devină proprietar al unei părți a Parcului Vicol din centrul stațiunii Băile Herculane, printr-un artificiu juridic, numit uzucapiune şi cu concursul larg al unor magistraţi care nu răspund pentru soluţiile pronunţate „graţie” neputinţei şi ignoranţei clasei politice.
În anul 2007, Teleagă Vasile formulează o acțiune împotriva numitului Lupu Vasile, pentru stabilirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă asupra terenului din parcul Vicol teren, evidențiată în Cartea Funciară număr 21/331 a localității Pecinișca, județul Caraș-Severin, cu numărul topo 59, compus din fânețe, situat în locul numit Lunca de Sus, în intravilanul localității Băile Herculane. Această acțiune a fost înregistrată sub numărul 2420/208/2007, iar în motivarea acțiunii se arată că terenul respectiv ca și cele învecinate lui, au fost folosite inițial de către tatăl său, iar mai târziu, reclamantul a cumpărat terenurile înscrise cu nr. Cad. 58,60,61.
De la început trebuie să înțelegem ce înseamnă această prescripție achizitivă, adică uzucapiune.
Uzucapiunea, mod de dobândire a dreptului la proprietate și a altor drepturi reale, usufruct, uz, abitație, servitute, superficie, prin exercitarea posesiunii asupra unui bun imobil o perioada prevăzută de lege. Nu se pot dobândi prin prescriptie achizitivă bunurile care se afla în proprietate obștească, iar în ceea ce privește bunurile aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice uzucapiunea se aplică numai construcțiilor. Poate duce la prescripție achizitivă numai posesia utilă, neviciată, adică posesia care este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de propietar. Timpul cât trebuie să dureze posesiunea unui imobil pentru a atrage prescripție achizitivă este de 30 de ani sau de 10-20 de ani. Prescripția achizitivă de 30 de ani se aplică în cazul în care posesorul nu posedă imobilul în temeiul unui just titlu, ceea ce înseamnă că posesorul nu are un act translativ de proprietate, dar nici nu este legat prin vreun raport de obligație față de adevăratul proprietar, în virtutea căruia ar avea abligația de restituire. Prescripția achizitivă de 10-20 de ani se aplică atunci când posesorul posedă imobilul în temeiul unui just titlu și este de bună-credință. Termenul este de 10 ani atunci când adevăratul proprietar are domiciliul în circumscripția tribunalului județean în care se află imobilul și de 20 de ani, în cazul în care nu este împlinită această condiție. Prescripția achizitiva cu privire la imobilele supuse regimului de carte funciara operează în mod excepțional, deoarece potrivit acestui sistem, dreptul de proprietate se dobândește prin înscrierea în cartea funciară, intabulare, a constituirii sau strămutarii dreptului real, nefiind suficientă posesiunea utilă și de lungă durată. Prescripția achizitivă se admite în acest sistem în următoarele două cazuri: când dreptul real s-a intabulat în temeiul unui act juridic nevalabil, iar titularul l-a posedat cu bună-credință timp de 10 ani și când o persoană a posedat imobilul timp de 20 de ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară.
În motivarea acestei acțiuni se precizează că, întrucât numitul Lupu Vasile, împotriva căruia s-a formulat acțiunea, este o persoană cu domiciliul necunoscut, citarea acestuia s-a făcut prin publicitate.
Martorii audiați, Sârbu Grigore și Lalescu Constantin, au arătat că terenul cu nr. Topo 59 a fost folosit timp de aproximativ 40 de ani de către tatăl reclamantului și, ulterior, de către acesta. După foarte multe discuții, cu foarte multe persoane din Herculane nu am putut să aflu nici măcar cum arată tatăl acestui Teleagă Vasilică.
Judecătoria Caransebeş a respins acțiunea pentru faptul că nu există niciun element de identificare al proprietarului tabular și, eventul, date despre decesul acestuia, astfel încât să devină aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr. 115/1938.
Împotriva acestei sentinţe, Teleagă Vasile a formulat un apel la Tribunalul Caraș Severin, iar acestă instanță conform deciziei civile nr.104 din 30 iunie 2008 a admis apelul.
Instanţa de control judiciar, în baza unei sentinţe lapidar motivate, într-o exprimare echivocă, menționează: „În apel s-au administrat probe noi”, adică „noi martori”. Iată cum un parc public din centrul unui oraş poate deveni proprietatea oricărui cetăţean care promovează o acţiune împotriva unui cetăţean cu domiciliu necunoscut şi pe baza declaraţilor a „doi martori”…………
Așadar, trăiască justiţia independentă şi statul de drept alături de o clasă politică neputincioasă sau șantajabilă.
Va urma.
Din pacate statiunea Herculane a devenit o zona care seamana cu un cartier insalubru unde s-a construit haotic cu drumuri de acces neamenajate, fara trotuare pentru pietoni, inguste si fara canalizare pentru preluarea apelor pluviale. Singurul drum de acces care traverseaza statiunea este o sosea de o singura banda pe sens plin de gropi. Acesata fosta statiune n-o sa mai poata deveni in viitorul apropiat o statiune de interes national decat pentru posesorii de bilete de tratament de la Casa de Pensii. In ziua de azi, o statiune chiar si de tratament inseamna mult mai mult decat o camera de hotel si o piscina aglomerata cu ape termale iar la Herculane nu exista si altceva.
Daca este adevarat înseamnă că stațiunea Herculane este pierdută.