Greaca în care a fost tradus îndemnul Botezătorului spune „metanoia” pentru ceea ce în românește a devenit „pocăiți-vă”. Verbul grecesc vorbește despre trecerea dincolo de minte, nu despre căință. Tocmai fiindcă nu e ușor de înțeles ce ar putea fi dincolo de minte, traducerile au folosit verbe ale lui dincoace: obișnuințele gândirii, între care căința era una dintre cele mai recomandate de tradiția vechi-testamentară.
Medievalii scolastici au încercat să înțeleagă metanoia ca „jertfă a intelectului”, dar nu au putut să explice ce urmează după această jertfă. La noi, azi, cele mai interesante mărturii despre imposibilitatea personală de a jertfi intelectul le scrie Gabriel Liiceanu. Dar textele sale nu reușesc să identifice momentele glorioase de jertfire a intelectului.
Unul a fost acela în care Newton a intuit că aceeași forță lucrează și în relația Lună-Pământ, și în relația măr-Pământ. Altul a fost atunci când Einstein a „văzut” cu intuiția că nu poate exista simultaneitate într-o lume fără repere fizice fixe. Altul a fost atunci când Niels Bohr a înțeles că lumea particulelor elementare are și existență ondulatorie (imaterială), și existență corpusculară (materială).
Newton jertfea „dogma” intelectuală antică prin care se susținea că ceea ce este sublunar nu are asemănare cu ceea ce este supralunar. Einstein jertfea „dogma” intelectului newtonian care credea că timpul ar fi un fel de ocean în care peștii suntem noi, oamenii. Iar Bohr jertfea exclusivitatea logicii ori-ori și punea în joc, de asemenea, logica și-și.
Culmea este că metanoia din vorbele Botezătorului anunța ceva similar logicii și-și: schimbați-vă mintea, vine vremea când veți avea de înțeles că cineva poate fi și om, și Dumnezeu.
De ce nu au reușit scolasticii să explice cum funcționează jertfa intelectului? Pentru că nu înțeleseseră că, după jertfă, intelectul are o nouă sarcină: să traducă în gânduri omenești ceea ce a fost găsit fără gânduri. Intuiția lui Einstein că nu există simultaneitate n-a fost un gând, ci o revelație. Traducerea acestei revelații în concepte ale fizicii a fost apoi un efort al gândirii care a durat ani de zile.
Neștiind să identifice aceste evenimente de jertfă a intelectului, Liiceanu are tendința de a considera că dincolo de minte ar fi ceva mistic, nebulos, fără contur. Poate că așa e, dar esențialul constă în revenirea intelectului asupra acelui fapt mistic întru a-l traduce pentru a-l face asimilabil în contururile rațiunii.
Neștiind să identifice jertfele intelectului urmate de efort intelectual, Liiceanu nu are nicio șansă de a înțelege o operă de gândire care, într-o serie editorială ce depășește 300 de volume, a explicat și căile către jertfă, și căile către traducerea intelectuală a evenimentelor din episodul jertfei.
Cu toate acestea, scrierile sale reprezintă, la noi, cea mai interesantă epopee cu privire la voința de a trece dincolo de intelect și neputința de a o face. Cazul Liiceanu nu e singular, desigur, dar e reprezentativ prin talentul autorului de a-și povesti „eul”. Văzut dinspre cele 350 de volume ale seriei editoriale Rudolf Steiner, avem a constata că voința cu care lucrează Liiceanu este ea însăși de natură intelectuală, nu e una de dincolo de gândire, nu e metanoică, așadar nu e autentică, pentru că intelectul său încă nu și-a „văzut” izvoarele spirituale, necum să încerce a le „povesti” în limbajul rațiunii. Greșeala sa de abordare locuiește în credința că pe domeniul filosofiei ori al teologiei ar fi cu putință metanoia, când, în fapt, de câte ori a fost posibilă fără inițieri speciale, ea a fost posibilă în domeniul științelor naturii. Ar fi suficient să înțelegi că neviul se trage din viu (nu viceversa) spre a putea întoarce pe dos evoluționismul materialist. Vei găsi unul care, simultan, e și spiritualist, și materialist. Aici, simultaneitatea nu vine din domeniul lumii fizice, ci din lumea veșniciilor.
Intelectul nejertfelnic oscilează între aroganță și aparențele smereniei. Voința de a trece dincolo de minte îl face modest. Neputința trecerii îl face arogant. Adevărata smerenie vine abia după trecere. Aroganța lui Liiceanu în privința lumii divine l-a determinat pe Andrei Pleșu, în ultima sa epistolă din volumul Despre destin (Humanitas, 2020), să declare că s-a săturat de cei care vorbesc de parcă ar fi prietenii lui Dumnezeu. Ceea ce nu înseamnă că Andrei Pleșu nu știe că această categorie a fost posibilă și a trăit în smerenia anonimatului. A fost instituită prin voința Fiului Întrupat.
Nu vad de ce acești ” intelectuali” deveniți vedete după 1990 trebuie sa fie așa de mult arătați publicului… Suntem sătui de astfel de îmbuibați ai tuturor regimurilor politice de n ultimii 32 de ani…
Niste sicofanți ordinari ( obișnuiți) cu linsul clanțelor puterii…
Hoooo bre.. De tăceai filozof rămâneai. De ce crezi că ai avut ceva de jertfit ?? De ce crezi că ai inteligență românească,..jertfită ? Ai exemple multe in istorie, nu e doar recentă soarta românului. Vezi cum mereu erau loaze și castraveți, de jertfit. Cei mai răsăriți și de pomenit nu prea erau români,.Plus Biblia,.Vechiul testament,..a fost scrisă in limba greacă,.. nu tradusă in greacă..
Excelent! L-am subestimat pe autor până acum dar acest editorial-eseu e o revelatie
@ Marele Urs -pripasit pe melegurile astea nu intelegi ce inseamna jertfa . Jertfa care nu iseamna sacrificarea unui animal sau uciderea unor oameni . Jertfa pentru cei ce au trait pe aceste locuri ,insemna a merge la moarte in numele credintei cu zimbetul pe buze . Marele Herodot ne descrie stramosii si felul lor de a fi . Si da ,mai exista jertfa catre Zamolxis -Gebeleizis pe care o faceau deceneii ( in romana arhaica exista dece nu -echivalentul a zece nu care duce catre cele 10 porunci ) , acestia alegind cel mai frumos la trup si la minte dinte tineri si nepatat (fara pacate ) ,pentru ai transmite doleantele poporului . In crestinism martirii cei care se jertfeau ,urmind caile lui Iisus Hristos nu au fost oameni simpli ci oameni invatati . Au suferit martiriul fara a cere ceva pentru ei ,ci rugindu-se pentru cei ce ii martirizau . Nu au fost facuti sfinti pentru ca au imbratisat si impus poporului lor o credinta -vezi Szent Istva al vostru si Ladislau .Aici nu-i vorba de inteligenta romaneasca ,maghiara sau aia de pe mapamond . Deci usor cu pianul ,planta deontoloaga si rasista . Respecta sa fii respectat „filozofule ” .Iti sta romanul intre „coaste ” ? Cauta-ti un alt loc unde sa te simti bine .Poate in patria de bastina la poalele Altailor ,in stepele calmuce ! Daca esti mai bine informat ,adu argumente nu jigniri .
ARTICOLUL D.LUI Buduca este un eveniment filozofic in sine , care imbogateste acest site ! Este o raritate pretioasa ! Trebuie salutat deci !
Domnu` Buduca, te rog nu-i mai pune mutra astuia ca visez urat la noapte!
Religia ucide ! Au cazut ucishi de creshtini ateii: John Lennon, Jo Cox, Olof Palme, Anna Lindh shi multzi altzii. Daca ai intrat chiar shi o data intr-o biserica eshti shi tu complice cu assasinul lui Lennon. Inevitabil itzi va veni shi tzie randul sa fi ars pe rug pentru ca preotul pe care nu l-ai ucis te ucide el pe tine. Preotul spune: E eretic ! shi multzimea de creshtini spalatzi pe creier de preot il prinde pe nefericit shi il arde pe rug acolo pe loc.
Vomit cand vad poze cu basisti slugoi.
Liiceanu, spre deosebire de Pleșu, care n-are umor dialectic, nici aplecare spre antroposofie, a înțeles în peratologia sa postmodernă că principiul antropic permite totuși o simultaneitate a lui Newton cu Bohr.
@ Marele Urs globalist….
Inspiri doar mila….sper ca esti fericit, pentru ca sta scris: ” Fericiti cei saraci cu duhul.”
Dl. Buduca dadea semne ca si-a revenit din adulatia irationala aratata grupului de intelectuali care a confuzionat lucrativ cultura romana dupa ’89. Se vede insa ca nu e complet vindecat, din pacate. Just in case.
Liiceanu Plesu sunt două vietati formate doar din Tub digestiv și aparat excretor.
Newton, Bohr, mai putin Einstein au creat ceva monumental pentru omenire.
Licheleanu a cosumat vaselina, Plesu eclere si n-au produs decit „brosuri subtiri cit lama de ras” (Vadim).
N-ai cum sa-i compari pe savantii din prima fraza cu plescarii din a 2-a care sugeau tot ce puteau de la Noica la Paltinis.
Si mie nu imi prea placea de Horia-Roman Patapievici . Dar dupa „Structura cosmologiei lui Dante. Modul de construcție” aparuta in Editura Humanitas (2015) … si cartea lui Galileo Galilei „Doua lectii despre Infernul lui Dante” aparuta la Editura Humanitas (2021) mi-am cam schimbat parerea …
Si mie nu imi prea placea de Gabriel Liiceanu . Dar dupa aparitia la Editura Humanitas a traducerii operei lui Giordano Bruno (anii 2007+) mi-am cam schimbat parerea …
Metanoia ca „jertfă a intelectului” … pe ALTARUL … FILOZOFIEI ( Giordano Bruno) si a STIINTEI (Galileo Galilei) !!!
Sau altfel spus … JERTFA filozofilor si oamenilor de stiinta. … PE ALTARUL INTELECTULUI ( a cunoasterii umane) care RAZBATE si pana la NOI ! In parte, si datorita Editurii Humanitas.