Am răspuns la întrebările puse de domnul Iulian Talianu, directorul revistei „Tomisul cultural”, din Constanța. Fiind de actualitate, reiau răspunsurile la o parte dintre ele.
Iulian Talianu:Vă invit, domnule Andrei Marga, fost ministru al educației naționale și ministru al afacerilor externe al României, să intrăm direct în subiect. Cum bate vântul politicii în Uniunea Europeană?
Andrei Marga: După startul bun și progresele Uniunii Europene până la mandatele lui Jacques Delors și Romano Prodi, au urmat sărăcirea ideilor și birocratizarea, căreia nu i se dă de capăt. Deja Helmut Schmidt atrăgea atenția că este neprecaută și riscantă extinderea cu orice preț a Uniunii, în locul integrării bine gândite. O spun astăzi reprezentanții multor țări și cei mai importanți intelectuali publici europeni de azi – de la Habermas și Piketty, la Bootle sau Wirsching.
Politica la nivelul Uniunii Europene are acum cel puțin încă trei probleme. Prima este aceea că trebuie revenit la tratatele de aderare, care și-au asumat că parlamentele și guvernele statelor naționale își păstrează autoritatea. Unificarea europeană are de progresat, dar în clipa de față este, din nefericire, prea puțin pregătită. Deși în țările comunitare există centre capabile să dea soluții, se trece peste vocea lor.
A doua problemă, cum se observă în argumentele ce vin abundent din Franța, Irlanda, Polonia, Cehia, Ungaria și din alte țări, este reforma instituțională a Uniunii Europene. Este nevoie de o reformă care să înlăture decorativitatea parlamentulului european, să aducă Comisia Europeană sub control democratic și să lămurească ce este cu Consiliul, care nu are legitimitate să decidă. Reforma va trebui să democratizeze funcționarea Uniunii Europene și să facă loc creativității istorice.
A treia problemă este scăderea calității deciziilor. De pildă, simple sancțiuni nu sunt politică. A avea politică presupune viziuni asupra viitorului – științifico-tehnologice, sociale, juridice, culturale – și a pune în mișcare forțe capabile. Lumea devine acum scena competiției – să sperăm nu și a confruntării – supraputerilor, dar, în optică europeană firească, istoria nu se reduce la interacțiunea acestora. Aria culturală europeană ar avea ceva propriu de spus.
2. Aveți o experiență apreciată de colegii dvs., așa că este firesc, să vă întreb: Cum trebuie să fie o universitate ca să fie performantă?
A. M.: Se pot spune multe – am și publicat o carte pe acest subiect (Universitatea veritabilă, Editura Academiei Române, București, 2016). Rezum opinia mea spunând că ceea ce numim universitate performantă are trei componente: cadre didactice de nivel respectabil, selectate meritocratic; administrație academică inovativă, capabilă să pună în relief una sau mai multe realizări aparte ale acelei universități; stimularea creativilor. Vă dau doar câteva exemple.
Am cunoscut cele mai bune universități din lume și am cooperat îndeaproape cu zeci de lideri academici. Nu am auzit pe vreunul să se ocupe de posturile copiilor, ginerilor, rudelor etc. în universitatea pe care o reprezentau. Aceștia puteau concura, firește, dar în alte locuri.
Apoi, concursurile trebuie să fie cât mai largi ca suprafață de recrutare. Nu există în lumea de referință ocupare de posturi universitare prin avansare sau prin regionalizare. Plagiatul este socotit, pe bună dreptate, furt și îl scoate definitiv din cursă pe orice făptuitor.
Parohialismul este contraproductiv. O administrație universitară trebuie să privească spre vârfuri! Se pot înșela, desigur, și unii dintre cei socotiți mari. De exemplu, un președinte de la Harvard a trebuit să recunoască la urmă că, prin măsurile sale, doar a sprijinit o nefastă segregare socială a tinerilor. Și a regretat. Oricum, nu optica neinformată sociologic, ideologia și scientismul mărunt fac orizontul, ci cultura instituțională.
O administrație universitară trebuie să fie capabilă să inițieze și să scoată în față realizări aparte. Mărturisesc că în cei nouăsprezece ani în care am condus Universitatea Babeș-Bolyai am căutat, împreună cu colegii mei, să o profilăm în context național, european și mondial consolidând o tradiție de cercetări experimentale în științele naturii și de studii factuale în științele sociale, lansând formula organizării multiculturale cu bază linguală, structurând studiile teologice conform premiselor din Transilvania, dezvoltând un angajament fără precedent în învățarea limbilor și atrăgând vârfuri intelectuale de nivel european și mondial în activitățile ei. Ce s-a realizat este consemnat în publicații din diferite țări și, firește, în istorii (vezi, de pildă, Ovidiu Ghitta, coord., Istoria Universității Babeș-Bolyai, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013) și alte cărți din țară.
Trebuie asumată continuu misiunea universității. Încă Humboldt accentua acest aspect. Azi este de insistat că universitatea nu este unitate comercială, nici asociație civică, nici întreprindere, ci o unitate dedicată cunoașterii avansate și formării de creatori. Iar studenții nu sunt nici obiect al educației, nici clienți, cum se crede, ci parteneri. „World class university” – care a devenit deviză de când China s-a relansat – nu este posibilă fără ancorarea universității în nevoile propriei societăți.
3.Ca ministru al educației naționale, ați pus bazele unor reforme în învățământ. Mulți povestesc și astăzi despre ele. De ce s-a deteriorat starea învățământului în ultimii ani?
A. M.: Era o reformă concepută la nivelul Poloniei, Ungariei și Cehiei de atunci și aducea învățământul românesc la nivelul foarte bun de la acea oră. În 1999, am și deschis, la Washington DC, ca invitat, desigur, împreună cu ministrul Braziliei, Conferința Mondială a Educației, organizată de Banca Mondială, fiind considerați exponenți ai celor mai dinamice țări în reforme. Se refăcuse încrederea concetățenilor în învățământul din țară. Însă, după 2001, s-a părăsit reforma, din cauza nepriceperii decidenților. Au venit miniștri fără pregătire managerială sau fără experiență în învățământ sau incapabili de decizii de talie națională. După 2001, încrederea concetățenilor în învățământul din țară s-a redus progresiv. Acum se trăiește, ca fenomen nou, fuga tinerilor de acest învățământ. Mai salvează situația învățământul preuniversitar privat, din unele localități, dar este prea puțin și cam târziu. Acum, decidenții nu știu face reformă și nici nu fac. Presa a susținut în 1997-2000 reforma. Acum, debusolarea este generală. Măsuri mărunte, fără orizont!
4.De ce se înregistrează (în România) cel mai mare abandon școlar din Europa?
A. M.: În 2000, ca ministru al educației naționale, împreună cu colegii din județe și din minister, redusesem abandonul școlar la aproximativ 2%. S-au luat atunci multe măsuri (vezi A. Marga, Anii reformei 1997-2000, Efes, Cluj-Napoca, 2006). Acum, așa cum se declară, abandonul școlar trece de 12%! Cauzele sunt multe. Le enumăr, doar.
Dezinteresul și amatorismul autorităților sunt cauza principală. Desființarea de școli în 2010-2014 în sate și periferii cu puțini elevi a fost o mare eroare.
Ca ministru, am dat atenție specială comunităților romilor sub aspectul condițiilor de școlarizare. Cu o organizare adecvată, romii au venit la școală. Acum, tot mai mulți copii de romi cerșesc la supermarketuri.
Suprema cauză a abandonului școlar este însă deteriorarea tot mai gravă a condiției materiale a familiilor. S-a ajuns, din nou, la nefastele recorduri interbelice: copilul nu e lăsat la școală căci trebuie să agonisească hrana familiei păzind oi, lucrând la fân, sau chiar cerșind. Nu mai vorbesc de revenirea slugăritului. Nesfârșit de trist în Europa secolului al 21-lea!
5.De ce înregistrăm cel mai mic consum de carte pe locuitor? Au pierdut românii plăcerea lecturii?
A. M.: Discuția ar trebui dusă până la detalii tehnice. Trec în revistă rapid doar câteva cauze.
Este vorba de prăbușirea bibliotecilor publice din România. S-a încercat timid și sporadic învierea lor, dar, să fim onești, este doar pentru raportare! Dacă tot se discută de PNRR, ar trebui văzut cât s-a prevăzut pentru reabilitarea bibliotecilor publice. Nesemnificativ!
A scăzut lectura la profesori și la formatorii de opinie. Nu se mai traduc scrieri de referință din ceea ce se publică pe plan internațional, ci mai mult cărți de manipulare. S-a destrămat rețeaua națională de distribuție a cărților și presei, despre care va trebui discutat ca subiect dramatic pentru România actuală.
Este prea slabă dezbaterea publică în societatea noastră. În unele țări se citește oriunde – în tren, în avion, așteptând la un rând etc.. La noi, dezbaterea fiind redusă, nu se stârnește suficient un interes pentru carte.
Trebuie gândită refacerea interesului pentru lectură în cadrul unei regândiri a competitivității produselor României, a unei reforme chibzuite a educației și a unei refaceri a vieții publice din țară! Așa cum funcționează acum viața publică din România – cu numeroși căpătuiți, nepricepuți și amatori la decizii – nu se poate da soluție nici la asemenea chestiuni.
6.De ce este în scădere nivelul profesional?
A. M.: Și aici este un subiect cu multe dependențe. Enumăr, doar, câteva cauze.
Emigrația a scos din țară oameni mai calificați și mai motivați să muncească. Apoi, în societate se fac cariere fără merite (politruci, pile, nepotism, favoritisme sunt cât vrei!), de sus până jos. Iar sistemul de „desemnare personală” în funcții – care, în treacăt fie zis, încalcă Constituția – este fără analog în Europa actuală! S-a pierdut, în orice caz, motivația legată de mobilitatea socială ascendentă, încât mulți tineri nu se mai simt încurajați și nu se mai ostenesc să se pregătească. Mai departe, descurajarea întreprinzătorului autohton are și efecte în profesionalizare. În sfârșit, s-a distrus curriculumul național în învățământ, încât pregătirea școlară, liceală, profesională și universitară este fără orizont profesional clar.
Odată cu înviorarea inițiativei private locale, crește nivelul profesional. În agricultură avem probe. Dar refacerea acestuia durează.
7.Cum trebuie să fie infrastructura unei universități pentru ca ea să fie competitivă?
A. M.: Infrastructura universităților trebuie să fie normalizată sub aspectele: spații didactice, cămine pentru studenți, echipare electronică, dotarea laboratoarelor. Dar să rămânem realiști – doar cu infrastructură bună nu iese mare lucru. Îmi vin în minte acum trei experiențe.
În cele cinci mandate la conducerea Universității „Babeș-Bolyai”, am adăugat vreo douăzecișicinci de clădiri la patrimoniul instituției și am realizat cea mai mare dezvoltare a universității clujene din istoria ei. Cu cincizecișicinci de mii de studenți, s-a atins, în 2009, maximumul într-o universitate publică din țară. În 2011, de la Shanghai s-a anunțat că universitatea este vizată pentru a intra în lista primelor cincisute de universități din lume, în cel mai exigent clasament existent.
Apoi, totul a slăbit. După plecarea mea, în 2012, a scăzut cu o treime efectivul de studenți, dar, paradoxal … se cumpără clădiri, evident din alte interese. A scăzut și restul.
Am lansat, de exemplu, construcția Facultății de Științe Economice, cu finanțare de la guvern și din resurse proprii. Nivelul de echipare era atât de ridicat și de strălucitor încât rectorul universității din Viena, care mi-era oaspete, m-a întrebat: „spune-mi Andrei, aici se și lucrează?”. Am răspuns că „nu este expoziție!”. Doar că, după ani, acel rector, un eminent economist, a avut dreptate. Dintr-o investiție la vârf, nu a ieșit mare lucru, nivelul facultății, în context mai larg, fiind acum banal.
Am investit mult ca rector în echiparea la nivel internațional a laboratoarelor de fizică, chimie etc. De pildă, la un moment dat, se opera în universitate cu patru aparate electronice cumpărate, în vreme ce universități vestite din Europa închiriau unu. L-am invitat în vizită profesională pe consilierul președintelui american pentru relația universități – cercetare – industrie. A venit, a văzut laboratoarele și a spus public: „sunteți supraechipați (overendowed), dar vă mai trebuie idei în cercetare și o politică a cercetării științifice și tehnologice”.
8.Cum ar trebui făcută selecția valorilor?
A. M.: Subiectul meritocrație ar trebui adus în miezul dezbaterii publice din țară. Ar trebui, totodată, învățat din ceea ce fac pentru meritocrație alte țări. România și-a distrus, din nefericire, în ultimul mai bine de un deceniu, și meritocrația pe care o agonisise.
În orice caz, este nevoie de competiții pentru posturi cu criterii bine formulate, legate de miza postului, de pildă. De criterii care se referă la ceea ce poate face un candidat cu mintea și brațele lui. Este nevoie de competiții curate, nu de cele viciate.
În competiții, este vitală depolitizarea. Îmi amintesc un caz din istorie. Virgil Bărbat, în prima parte secolului trecut, era un tânăr cultivat și excelent pregătit în Elveția, Germania, SUA. Revenit în țară și fiind profesor de limbi la Sf. Sava, a intrat în cercul lui A.C. Popovici și l-a criticat în manifestări publice pe Nicolae Iorga. Marele istoric și-a dat însă seama de valoarea tânărului, l-a chemat la el și l-a întrebat dacă nu ar fi de acord să preia catedra de sociologie, etică și estetică la Universitatea românească din Cluj, după Marea Unire. După cum se știe, a și preluat-o. Cât de repetat este un gest ca cel al lui Nicolae Iorga?
9.Dumnezeu a creat lumea, dar a lăsat și oamenilor de lucru. Ce le-a lăsat să lucreze?
A. M.: În tradiția de la noi se spune simplu „Dumnezeu ajută, dar nu bagă în traistă”. Îl ajută, așadar, pe cel care și face ceva să se ajute! Folosesc în analizele mele argumentul că în Facerea, prima carte a Bibliei, Dumnezeu creează lumea, o diriguiește, o izbăvește, dar le spune oamenilor că le-a rămas de lucru pentru a face lumea cum vor. Vor o lume fără privațiuni, cu bogăție de bunuri? Una cu valori? Cu dreptate și iubirea aproapelui? Cu frumos și alte valori? Le vor avea, dacă lucrează pentru ele. Altfel, vor avea mai puțin. Așadar, ca să rezum sub cât mai puține cuvinte, ce le-a lăsat Dumnezeu oamenilor să lucreze, acestora, deci oamenilor, le revine producerea de bunuri, democratizarea, dreptatea și morala iubirii aproapelui.
Personal, împărtășesc teodiceea ce reafirmă că Dumnezeu îi pune pe oameni în fața lucrării proprii pentru ceea ce vor să trăiască, dar îi și trage la răspundere în raport cu poruncile sale. Este și singura teodicee realistă. Ea precedă separarea iudaism-creștinism și denominațiunile creștinismului, care sunt o altă discuție.
10.Ce ar trebui să facem pentru promovarea culturii naționale?
A. M.: Am expus multe considerente, ca președinte al I.C.R., în alt loc (A.Marga, Sincronizarea culturii române. Un proiect, 2014). Nu este aici spațiu pentru discuție extinsă. Subliniez însă câteva aspecte.
Când am predat la universitatea din Viena, am intrat în contact cu principalii istorici ai Europei de Sud-Est. Mare mi-a fost mirarea să constat că cel mai bun istoric român al zonei, din deceniile recente, David Prodan, nu era cunoscut de specialiști. Iar dacă David Prodan, cu scrierile sale monumentale, nu era cunoscut, ne dăm seama cum erau alții!
Acum, rămân uimit că nu prinde și la noi o tradiție de importanță capitală în alte culturi – cea a monografierii marilor creatori și inventatori. Câte monografii complet documentate sunt elaborate în țară? Prea puține! Observăm că nu s-a scris nici la Centenar o istorie a ultimului secol al României prin exploatarea completă a arhivelor.
Trebuie recunoscut că prestigiul culturii române nu a sporit în ultimele decenii, deși s-a cheltuit mult pentru aceasta. Cum am spus și altădată, decât actualul sistem mercantil și aranjist de promovare în exterior a culturii, mai bine s-ar investi în câteva librării cu cărți românești și în săli de expoziții în Paris, Berlin, Londra, New York, Beijing, Budapesta, Viena. Nu costă mai mult și este incomparabil mai eficace!
Ar trebui înțeles că o cultură națională convinge dacă este luată în întregime. Adică nu este redusă la literatură, ci include, de asemenea, descoperiri și inovații în științe, tehnologii etc. și opere ale reflecției filosofice și teologice. Literatura de bună factură, ce captează condiția umană pe lume, nu poate fi decât la inima omului care suntem fiecare, dar înțelegerea culturii trebuie lărgită. Este o condiție de relevanță!
Mai trebuie înțeles că promovarea externă a culturii naționale nu dă rezultate dacă nu este și o promovare internă corespunzătoare. De aceea, am și pus la momentul potrivit problema acțiunilor, să zic așa, „descentralizate” de promovare adecvată a lui Constantin Brâncuși, George Enescu, Liviu Rebreanu, Herman Oberth și a altor creatori sau inventatori. S-a făcut prea puțin pentru profilarea lor pentru publicul larg, din țară și din afară, în locurile din care provin.
Ar trebui făcută, de asemenea, distincție între opere culturale și oportunisme propagandistice. Orice țară matură face clar această distincție. Scrieri de conjunctură propagandistică sunt oriunde, dar ele nu dispensează de opere durabile.
11.Cum arată, în opinia dvs., arhitectura de securitate europeană?
A. M.:După Al Doilea Război Mondial, securitatea a fost asigurată în Europa prin înțelegeri internaționale de anvergură. Acordul Nixon-Mao Zedong – Zhu Enlai din 1972, acordurile de la Helsinki din 1975, înțelegerile Reagan – Gorbaciov de la Geneva și Reykjavik, înțelegerile Bush-Kohl-Gorbaciov au pus și Europa pe calea asigurării securității propriului stat, împreună cu securitatea celuilalt. Tratatele integrării europene au reafirmat principiul securității împreună cu vecinul. La rândul meu, consider că securitatea europeană presupune suveranitate națională adusă la datele istoriei – o suveranitate ce încorporează securitatea proprie și securitatea vecinului.
Desigur, nu s-a rezolvat totul cu aceste aranjamente. Vedem prea bine că nu s-a respectat principiul și a izbucnit războiul de azi.
În plus, ne dăm seama că au rămas chestiuni rezolvate doar contextual. Unele țări așteaptă și azi discuția finală de încheiere a războiului mondial – după cum au și scris în tratate. După 1991, s-au decis frontiere în fosta sferă sovietică.
Este probabil ca supraputerile să deschidă în lunile și anii ce vin discuția pe chestiunile securității în Europa. Securitate, la propriu, este doar cu soluții temeinice. În orice caz, cum am mai spus, în opinia mea România nu are ce căuta în războiul de azi. Cu decidenți pregătiți, ar putea discuta calm și argumentat, într-un cadru internațional și riguros rațional, dosarul Bucovinei.
Mai este de observat că securitatea unui stat nu derivă doar din premise militare. Soliditatea economică și socială, democrația și perspicacitatea decidenților fac un stat sigur de sine, practic imbatabil. (Fragment din interviul realizat de Iulian Talianu, Directorul revistei „Tomis cultural”, Constanța)
UE este un colhoz. Si colhozul inseamna punerea la comun de propietati, bani si decizii legate de viitorul colhozului de care in final dispune seful puternic de la centru. Niciun taran nu vroia sa fie in colhoz asa cum nucio familie normala la cap nu vrea sa puna fonduri si decizii ale familiei la comun cu alte familii iar familia cea mai bogata sa hotarasca viitorul celorlalte. UE ar fi reusit daca se oprea doar la inlesnirea comertului, anumite standardizari tehnologice (exemplu in televiziune, celulare ) si cooperare economica. Dar stapanii cei mari vor sa controleze tarile mai mici e o tentatie vesnica in istoria omenirii si atunci o fac prin santajul cu fonduri europene, mcv, „reforma in justitie” care inseamna control prin procurori, servicii secrete, finantari, „energia verde” etc etc.
Dom’ Profesor,
Minunate si potrivite idei.
Dar, din nefericire Lumea este condusa prost si aceasta in mod voit satanic.
Alde Satana nu sunt interesati de BINE, ADEVAR, RANDUIALA.
Din pacate oameni ca dvs.nu sunt ascultati niciodata.
Apropo de prostirea generala si PROGRAMATA.
In urma cu ani, v-am abordat la ICR in Bucuresti in legatura cu SABOTAREA Planuita a Bibliotecii Nationale.
Ne ati luat putin la vale, pe sotia mea si pe mine.
Ati dat un telefon unde trebuie, spunand aceluia, usor persiflant, ca noi doi am luat in grijs BNaR ..
Adica mai buruienos tradus, p’astia ik dezbate grija de BNaR.
Adica sunt altii mai potiviti si in functii care sa se ocupe.
Ei,uite ca nu s-au ocupat !
Stabilimentul cultural nationzl merge in jos, la fel ca si TOTUL in Lume.
Intampplator, desigur.
Daca BNaR era ce trebuie, si numarul CITITILOR, desteptati la citit era mai mare.
Poate si intre Decidenti.
Chiar si aceeia PUSI de Dreacul peste noi.
Romanii deschideti ochii si cititi asta cu atentie ca sa vedeti cine sunt in realitate alesii nostri, cei ce ne conduc la moarte! „David Spanghel: „Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decat in cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepţia cazului în care el va lua o iniţiere luciferica” Ceeace rezulta ca toti cetatenii Romaniei ce au condus la varf statul roman din 1989 si pana acum precum precum si marea majoritate a parlamentarilor din Parlamentul UE au depus un Juramamnt de Credinta fata de Lucifer, conditia absolut necesara pentru a accesa functii de conducere in fruntea tari. Ca multi dintre ei se mai duc la biserica in timpul Sarbatorilor Ortodocse o fac doar de ochii lumii. De aceea acestia au servit si servesc interesele Satanistilor Ocultei Mondiale pentru a distruge Romania si odata cu ea si Biserica Ortodoxa Romana si pe enoriasii acestia. Uciga-i toaca pe toti slujbasii lui Lucifer ce conduc si s-au pripasit in Sfanta Noastra Romanie ca s-o distruga.
Romania s-a degradat din reforma in reforma. Domnul Marga a fost un bun reformist dar problema introducerii manualelor alternative ( nu ca ar fi ceva rau) a ramas o problema deoarece nu s-a stabilit in mod clar alternativul , nu s-au stabilit critetiile de acces ale alternativului. Am avut in invatamantul preuniveristar 3 trimestre, s-a trecut la doua , acum avem anul scolar „non stop” sau cum zic ardelenii „una ntruna ” sau oltenii „mereu”.Da , au fost enumerate si explicate corect cauzele . Ce trebuia facut sa nu existe aceste cauze? Prostocratia si sinecura au patruns si in mediul privat . Creatorii de valoare si plusvaloare pierd mereu in fata prostocratiei. Multi dau vina pe perestroika si glsnostul lui Gorbaciov, eu am spus si voi spune mereu ca totul a inceput in epoca Reagan odata cu generatia golden Boys, cand capitalul a trecut cu viteza luminii din buzunarele intreprinzatorilor , cu valoare adaugata nereala , cu crestere nesustenabila , in buzunarele novicilor , in buzunarele amatorilor de afaceri. —-
……….Comunismul , ce a fost comunismul?? Raspunsul la aceasta intrebare se regaseste si in infuzia de capital vestic si transatlantic ,facuta in fosta RSFY pentru ca Tito sa faca comunism . Oare de ce ? Care a fost scopul implementarii acestei oranduiri? A aparut ca ceva normal , o faza in dezvoltarea umanitatii sau a fost un virus plantat? Da , dezvoltarea mintala a generatiilor se face in biblioteca nu online . Cine merge in biblioteca are viitorul in fata. Salile sunt din ce in ce mai goale desi sunt din ce in ce mai putine . Biblioteca Nationala a Romaniei este un rest de spatiu (min culturii s-a aciuit acolo) iar acest rest este si prost gospodarit. Biblioteca trebuie sa aibe si „vino incoa” ca de altfel tot ceea ce ar trebui sa fie atractiv. Raul stie sa faca PR, binele a ramas un gard vopsit in spatele lui sta Leopardul . Regulile meschine au luat de mult locul uzantelor societale , arhiva de legi si OUG-uri creste la infinit , devenind un necunoscut nu numai pentru specialisti ci si pentru cei care le-au creat.
Mă uit uneori distrat la ăștia,. din tv,. la posturile de știri cu moderatori tot 1u și 1a, cu invitații băgătorii de seamă lipiți pe scaun, dintre care musai să fie prezent acu și un general..Și sunt patrioți bree, de nu mai pot, sunt români bre, de se rârâie la orice, dar in același timp proslăvesc, laudă și se gudură la o altă țară, la o altă nație..Ce mai, doar e plină țara de ei, de ”străinii” care te plimbă pe ștangă și inel in nas..care apără ”flancul de sud est”.. deoarece eroul român ultracompetent de unde din puii mei să ia motorina..
@Marele Urs”ai dreptate,prostia e la ea acasa in televizuinile de stiri de la TVR la ultima DIGI,cretini dupa cretini,ex-ministri zdrobiti de varsta,bautura si lichelism,la unele TV daca nu-l injuri la foc automat pe vodă Iohannis cel Injurat nu esti normal, la altii dacă nu faci pe sobrul,preocupatul,informatul,parerologul,nu esti invitat,la altii sunt adunati de moderatori toti aurolacii politicii romanes,sa fie masa de Craciun bogată intre reclame
In chestiunea Hitlerland si jaful ei in Romania s-a pus batista pe tambal au venit „Sfintele Sarbatori”revolutionare ,daca pana si Oana Roman e martira a Revolutiei ce kkt de tara e asta
… pentru o tara ca si Romania, tara bogata cu o multime de oameni bine instruiti la nivel de studii superioare si medii.O tara cu industrie, agricultura si zootehnie la un nivel inalt.Din pacate natia romana nu are darul perseverentei, seriozitatii si nu prea gandeste cu capul ei.Iata, dupa 33 de ani se vede atat de clar ca nu prea suntem buni de nimic, si situatia asta ne va pozitiona foarte curand la coada clasamentului, in mod definitiv si ireversibil.Poate se va milui de noi bunul Dumnezeu si nu ne va lasa sa pierim 100%, ca doar din partea lui am putea sa mai asteptam un ajutor!Sarbatori cu sanatate si Bucurii tuturor!
Referitor la asa zisul Acordul Nixon-Mao Zedong – Zhu Enlai din 1972,acesta este o marotă,nu s-a stabilit in 21-28 Februarie 1972 la vizita in China a lui Nixon vreun „acord” a fost doar un comunicat comun In anul 1999 au fost desecretizate in SUA documentre privind discutiile https://nsarchive2.gwu.edu/nsa/publications/DOC_readers/kissinger/nixzhou/ Cine doreste istorie,le poate citi,in fapt este evident ca lumea comunista a fost consternata de vizită si chiar ostilă(URSS- o spune Nixon)
„înțelegerile Bush-Kohl-Gorbaciov”??? Vorbe goale,nimic scris ,sa rămană posteritatii
Acordurile de la Helsinki 1975 ? au fost tentative esuate de îmbunătățire a relațiilor dintre statele europene din blocul comunist și Occident,expirate in ziua de azi,vezi : Inviolabilitatea frontierelor europene, respectarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale si cooperareaa Est-Vest ,gargara depasita la nivel de 2022 -cititi si va convingeti ca Acordul final de la Helsinki a fost incalcat de multi,plecand de distrugerea Iugoslaviei de SUA pana la razboiul Rusiei impotriva Ucrainei,deci e caduc
Tot respectul pentru un om cu adevărat valoros că d-ta d-le prof Andrei MARGA însă timpul înseamnă bani ,istoria înseamnă geografie și politica înseamnă întotdeauna economie .
Cum UE își baza puternica sa economie pe resursele ,materia prima și energia din Rusia și Ukraina , iat-o acum , datorita războiului dintre cele două țări , in Criza Multipla .
Mult galonata și impetuoasă economie West europeană s-a prăbușit .
Socialismul și Centralismul erau așadar sponsorii Capitalismului UEuropean.
Fără nicio remușcare afirm că cei care conduc destinele politicii UE sunt nepricepuți in toate , asemănători proștilor care ne conduc pe noi românii , Niste birocrați buni oratori , atît.
Papagali multicolori politic .
PS… Romania avea 3 variante in 1990 :
Revenirea în sfera de influență rusă ,Declararea unei
neutralitati sau Aderarea la birocrația West europeană .
Cum primele două erau de evitat ….
Feketău Tulipan, te bagi iarăși cu cultura ta de pe siteuri și vorbești pe lîngă realitate. Păi comunicatul de la Shanghai era bazat pe un acord, biet ignorant! Comunicatul chino-american de atunci nu era doar unul de presă, ci un acord propriu-zis, ce se invocă și astăzi de cele două părți. Helsinki a consacrat ceea ce spune domnul Andrei Marga – suveranitate cu securitate. Se vede că habar nu ai și te bagi până peste capul tău în ce nu știi. Acordurile Bush-Kohl-Gorbaciov au și acum minutele (adică înscrisurile) și au fost respectate de cei trei. Clinton a început încălcarea lor, dar ele rămân acorduri la care s-a ajuns. Merkel le-a respectat, Germania ar vrea să le respecte, Macron știe ce conțin. În rest, se vede că nici ce e negru pe alb, scris deci, nu pricepi. Wikipedia nu este autoritate în materie de adevăr, fiind scrisă de cine dorește să scrie. Citește textul Întrebări stringente și vezi că este exprimat un regret că nu s-au aplicat în ultimii ani acele acorduri. Cum să progreseze această țară când apar diletanți plini de rea credință ca Feketău, care falsifică și ce este sub ochi?
Uniunea Europeană trebuie sa se federalizeze rapid. Războiul ne-a arătat cit de necesara este punerea în mișcare a unui concept decizional extrem de rapid. Fără auniformiza întreaga legislație Europeană UE nu are viitor. Guvernele națiunilor ce fac parte Din UE trebuie sa devina rapid executanți ai deciziilor venite pe filiera Bruxelles și NATO. Militar comanda trebuie sa devina parte a deciziilor luate de NATO. Ideea, prost înțelesa ce ar conține un naționalism învechit trebuie sa dispară din mentalul colectiv. Facem parte din cea mai puternica piața de desfacere și cea mai puternica forță militara a lumii. Niciodată România nu a avut acesta extraordinara șansă istorica. Sa ne bucuram.
@ Ambasador: cine te-a facut ambasador roaga-l sa-ti ceara scuze:)))
1.”The Joint Communiqué of the United States of America and the People’s Republic of China, also known as the Shanghai Communiqué (1972), was a diplomatic document issued by the United States of America and the People’s Republic of China on February 27, 1972, on the last evening of President Richard Nixon’s visit to China”
Iti recomand calduros ghid_protocol_mae_22.02.2021.pdf
Dar pentru cei care chiar vor sa inteleaga
joint communiqué (plural joint communiqués):
An agreement or statement signed by usually two countries, usually for legal recognition of a sovereign state governing the land.
The Shanghai Communiqué represented the United States first diplomatic negotiations with People’s Republic of China since its 1949 founding, and were the first official communications with the Chinese Communist Party since the 1944 to 1947 Dixie Mission.
The Shanghai communiqué stated that the normalization of relations would contribute „to the relaxation of tension in Asia and the world
Un acord in sens diplomatic trebuia aprobat de Congres,in baza unei mandat dat lui Nixon nu a fost cazul:)))
Moncher ambasador,clarifica-te intai cu protocolul,ai acordul meu
2.”suveranitate cu securitate”Helsinki :))) cea mai buna gluma de la invazia SUA in Federatia Yugoslava si invazia lui Putin in Ucraina
3,minutele nu sunt acorduri in diplomatie,ambasadorule, ce nu intelegi?Lasa-te de diplomatie te rog din suflet:))
Sunt foarte multe de spus despre pregătirile pentru căderea comunismului,dar nu este nici spatiu, nici chef,cititi documentare aesgs.ro/constructia-europeana-
Bade Feketău, tot ce spui viabil este deja în articol. Mata iei cuvinte la mînă ca să ai pretext să spui niște prostioare cu aer savant. În rest, confunzi elementar aspecte descriptive cu aspecte normative. D-te și învață, dacă vrei să discuți, Ciupirea de pe siteuri nu-i nici cultură nici altceva serios.
Tristete ! Posomorala ! Somaj ! Someaza chelnerii din Italia – deveniti filozofi la romania – si cuafezele din Italia !
Distrugerea sistematică a învățământului de toate gradele, mai nou și prin diferite curente lgbtiste sau sataniste este atent urmărită de către mai marii acestui colhoz european unde o mână de aleși, de nimeni aleși, execută, uneori și la propriu , niște indicații venite , era să spun de sus, dar ele vin de jos din împărăția luciferică, după niște planuri bine ticluite , de sute, chiar mii de ani și care începsă dea roade: O imbecilizare alarmantă pornită de jos și ajunsă cu bine până hăt sus, acolo unde ar trebui să se afle elitele, dar acum se află rebuturile umane rezultate după o triere atent urmărită pentru a nu pătrunde la nivel de decizie decât aceste loaze, ce mai apoi servesc la scoaterea din foc a cărbunilor ideologici aprinși de cei din umbră, rămași și ei fără idei. E vrei, nu vrei, vorba tot de ei, cei ce au reușit să-și planteze sistematic peste tot în Lume, dar mai ales în America niște paiațe caraghioase ( Biden, Pelosi, Kamala) cu care ai putea face bani frumoși și prin vechile târguri de odinioară unde vedete erau femeia sarpe, sau omul cu cap de bou !
Citem undeva că în China s-a aplicat o reformă a învățământului inspirată de cel românesc din acele vremuri și iată rezultatele : la ei prin aplicare, la noi prin abandonare !
Un exemplu din cele multe, legat de tema tratată în articol :
„Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a spus luni că anul viitor România va încerca să găsească pârghiile prin care să poată fi posibil un eventualul flux de personal medical calificat din alte ţări decât din Uniunea Europeană, pentru a acoperi deficitul de personal.”
Îi dau eu un pont lui Rafila : Decât să aducă specialiști străini ( cică asiatici, dar nu doar ) nu mai bine ar observa faptul că avem câteva promoții de medici stomatologi, cu câte cinci și șase ani de studii în facultăți prestigioase din România, care rămân fără obiectul muncii lor din cauze multiple pe care nu vreau să le discut ( mai ales dezinteresul românilor pentru această îngrijire personală din cauze mai ales obiective, cum ar fi sărăcia, dar și altele) și numărul limitat de posturi în clinicele de stat și particulare. Acești absolvenți, unii chiar și cu rezidențiate, nu doar cu licențe, care nu reușesc să prindă post în specialitățile lor, pot fi ușor îndreptați prin diferite forme de scurtă durată ( au cunoștințe generale asimilate) în specialități deficitare și orientați spre activități ce duc lipsă de personal. Eu zic că-i mai ușor să obții rezultate cu ai tăi decât cu străini și asta ar fi în beneficiul tuturor, dar mai ales a românilor !
Și asta ar putea fi valabil și în cadrul altor specialități medicale ce nu au asigurate posturi suficiente în România și sunt astfel forțați să plece, sau chiar au plecat din Țară, dar cu siguranță s-ar întoarce, dacă s-ar urmări asta .
Fostul președinte și premier al Rusiei, Dmitri Medvedev, mâna dreaptă a lui Vladimir Putin, a postat pe Twitter un șir de evenimente despre care crede că e posibil să aibă loc anul viitor.
Fără a exclude rolul lor propagandistic, ele merită totuși atenție pentru că se bazează pe elemente și fenomene reale, a căror evoluție poate scăpa ușor de sub control.
Mai mult, ele reprezintă viziunea (și dorințele) regimului Putin despre lume.
1. Prețul petrolului va ajunge la 150 de dolari barilul, iar prețul gazelor va sări de 5.000 de dolari pe mia de metri cubi.
2. Marea Britanie va reveni în UE.
3. UE se va prăbuși după revenirea Marii Britanii; moneda Euro va dispărea.
4. Polonia și Ungaria vor ocupa regiunile occidentale ale fostei Ucraine.
5. Va fi creat Al IV-lea Reich, prin unirea Germaniei, Poloniei, țărilor baltice, Cehiei, Slovaciei, Republicii Kiev (rămasă din fosta Ucraină) etc.
6. Va începe un război între Franța și Al IV-lea Reich. Europa va fi divizată, Polonia va fi reîmpărțită.
7. Irlanda de Nord se va rupe de Marea Britanie și se va uni cu Republica Irlanda.
8. În SUA va izbucni războiul civil. California și Texasul vor deveni state independente. Texasul și Mexicul se vor uni într-un singur stat. Elon Musk va câștiga alegerile prezidențiale într-un număr de state americane, care, după războiul civil, vor fi controlate de Republicani.
9. Toate marile burse și activitatea financiară importantă vor părăsi SUA și Europa îndreptându-se spre Asia.
Sistemul monetar de la Bretton Woods se va prăbuși. Odată cu el, FMI și Banca Mondială. Euro și dolarul nu vor mai fi monede de rezervă. În locul lor, vor fi utilizate masiv monedele fiduciare digitale.
Vă dați seama că dacă numai jumătate din ele se vor adeveri Lumea nu va mai fi aceeași ?
„Polonia și Ungaria vor ocupa regiunile occidentale ale fostei Ucraine.”
Dar România ce va primi în schimb ? Sau tot cu alde ăștia rămânem în capul satului, că Stat nu mai avem demult !
Bai Humore,dacă ne referim doar la medici, datele INS arată că numărul acestora a crescut de la 38.997 (în 1990) la 65.740 în 2021. Potrivit Patronatului Furnizorilor de Servicii Medicale Private (PALMED), în 2019, peste 22.000 de medici lucrau în sistemul privat de sănătatePopulatia in scimb a scazut de la 22 milioane la 17 milioane :)))
Nu mai pune botul la toate tampele lui Rafila.,asta vorbeste ca Militia despre militieni:sunt insuficienti! Si ei sunt tot de vreo doua ori mai multi ca in 1990
De bazaconiile lui Medvedev te iert,sa te citeasca altii
Corect, Radu Humor! În toate privințele. China a făcut reformele pe care ministrul Marga le făcea în România. Nu doar China. Se pot da încă opt exemple de țări. În toate reforma a reușit. La noi au stricat-o cei care au venit cu Băsescu. Acum se face decontul. Scump și trist.