Suntem în postul dinaintea Nașterii Domnului, Crăciunul, sărbătorit pe 25 decembrie. Dar ce este și ce nu este postul? Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Vasile Bănescu, spune că postul înviorează gândirea și ne ușurează lupta cu patimile. Mai înseamnă și răstignire a timpului inutil risipit și pierdut, răstignire a voii (nevoință), a puzderiei de pulsiuni egoiste, a lăcomiei. Postul este o cumințire lăuntrică și o adunare a minții, dar și iertare și împăcare. Chiar și bunul simț ni-l putem recupera tot prin post, spune Vasile Bănescu.”Lucidă revenire în sine, adunare a minții din risipire, civilizare a inimii, domesticirea poftelor, potolirea patimilor.
Atenție morală orientată intens spre C/celălalt.
Iertare și împăcare.
Efortul detoxifiant al abținerii de la comiterea răului de orice fel în relația cu sine și cu ceilalți.
Privilegierea binelui concret pe care îl putem face altora, iertând, ajutând, dăruind.
A posti nu înseamnă a te înăcri. Postul în cunoștință de cauză nu-ți compune o morgă trist contemplativă, grijuliu afișată în public, nu-ți inspiră o orgolioasă comparare cu alții care nu postesc sau vreo mustrare aspru moralizatoare, inclusiv de la altar, ci sobrietate, reflexivitate și măsură în toate.
Postul nu e o seacă obligație impusă de la vlădică până la opincă, ci un necesar imperativ duhovnicesc, o îmbrăcare smerită a hainei sale despătimitoare după măsura neputințelor cu care ne luptăm fiecare.
Recuperare a libertății pierdute prin împătimire.
Un mic exercițiu ascetic de renunțare la ceea ce ne învârtoșează, o luptă cu sinele egolatru pentru ștergerea fie și temporară a acestuia, a indiferenței, zgârceniei, disprețului, silei și agresivității în relația cu celălalt.
Bunăvoință, blândețe și – prin abolirea iadului urii și al vrajbei – împăcare și bucurie.
Postul înseamnă nu doar lupta cu „nebunia stomacului” lacom (gastrimargia), domesticirea fiarei acestuia, ci și lupta cu pofta de vizibilitate, cu dorința acerbă de a fi primul, călcându-i în picioare pe alții.
Postul coincide și cu ieșirea din cușca rece a egoismului și întâmpinarea caldă a aproapelui, inclusiv a celui împovărat de patimile pe care încercăm să nu i le mai judecăm, măcar pentru faptul că ale noastre ar putea fi mai mari și mai multe.
Postim nu doar abținându-ne temporar de la anumite alimente, un exercițiu volitiv plin de sens, întrucât ne înviorează gândirea și ne ușurează lupta cu alte patimi, ci mai ales de la devorarea celorlalți prin bârfă și critici demolatoare, de la uciderea relației cu ei prin trădări, calomnie, ignorare, crudă nepăsare.
Postul, inclusiv ca răstignire a timpului inutil risipit și pierdut, este și răstignire a voii (nevoință), a puzderiei de pulsiuni egoiste, a lăcomiei desfiguratoare.
O cumințire lăuntrică prin renunțare, o civilizare a barbarului care devenim mânați exclusiv de instincte. O adâncă raționalizare.
Există inclusiv un post al cuvintelor, al ochilor, al urechilor. Al simțurilor noastre sălbăticite, bulimice, dezordonate. Contează enorm ce și cum vorbim, ce privim, ce ascultăm, cu ce ne umplem gândurile, precum și lupta tăcută cu ele.
Există și un post „mediatic”, care include greaua încercare de ieșire din adicția față de contemplarea narcisică a propriei imagini răsfrânte în social-media, față de folosirea excesivă a tehnologiei care ne artificializează relațiile și ne ofilește firava viața spirituală, ținându-ne departe de oameni dragi, de cărți, de liniște, de necesara „adunare a minții” din risipirea ei cea de toate zilele.
Postul este, în esență, o formă de luptă spirituală cu „marele dezbinator” care nu ratează ocazia de a ne ispiti şi asedia mai intens chiar în perioada în care ne străduim să devenim puțin mai atenți și mai buni, încercând să ne determine neobosit deraierea și capitularea, să ne împingă pe „calea cea largă” a comodităților și inerţiilor deja bine consolidate.
Postul unit cu rugăciunea și milostivirea poate deveni scut și antidot împotriva răului cu multe chipuri, prezent abundent în lumea noastră din care discernământul, cumpătarea, cuviința, bunele maniere și esențialul bun-simț au fost progresiv și progresist evacuate.
Depinde ce intelege globalistul asta masluit prin bun simt.
„Patria” apriori stim cine este, Banescu este „Capitanul” ?
demonii au limba despicata si sunetul vocii este placut auzului.
„demonii au limba despicata si sunetul vocii este placut auzului.”
daca stii atat de bine, cum de nu-ti reuseste tie ?
Isus nu s-a nascut pe 25 dec ,fiindca nimeni nu stia data exacta a nasterii sale .
Aceasta data a fost aleasa de crestinatatea falsa dupa vreo 3 secole ,ca sa se potriveasca perfect pe sarbatorile paganilor romani tinute la sfarsitul anului , Saturnaliile .
Cum se intampla de exemplu in cazuri rare in care se gaseste un copilas micut pe care nu-l revendica nimeni .
Atunci este luat in custodia autoritatilor ,este evaluat si i se fac acte cu nume ,prenume si o data de nastere aleasa in mod ALEATORIU in urma examenului medical in care medicii ii aproximeaza varsta
Asa si la Isus .
Faptul ca nu se stie cu exactitate data nasterii sale ne demonstreaza un lucru clar
Ucenicii sai si primele generatii NU sarbatoreau nasterea Lui ,altfel s-ar fi transmis in mod firesc din generatie in generatie ,nemaifiind nevoie ca dupa sute de ani sa o aleaga ei din burta ca se fie 25 dec .
Foarte înțeleaptă prezentare a semnificației spirituale a postului. Pentru mireni.
Dar pentru clerici ce înseamnă postul? Cumva să nu mai circule cu Mercedesul? Sau să îl ia și pe mirean alături, când circulă cu Mercedesul pe Cale?
Cei mai mari sustinatori ai escrocheriei cu nazariteanul au 200-300 kg in viu, postesc din greu la popota unitatii !
postacul de serviciu, agitat si frustrat, platiti sa comenteze comentariile altora, intru aliniere a linia canalului „lor”, isi schimba „numele de scena” zilnic – astazi avem securiciul cu pariurile. te ocupi si de trafic prin vami? prafuri, copii, arme, prostitutie infantila? dispari agitatule.
este un SRL cu muulta avere. Domnule Banescu, cand publicati bugetul de venituri si cheltuieli? Cum de nu va calca ANAF ul? Ca in tara este macel, umbla astia sa ne ia si cenusa din vatra!
Traim ca in India castelor, serviciile, politicul, justitia, biserica, armata, etc…
Ati alungat 6 milioane, cine mai vreti sa munceasca sa va tina???
Cate milioane de romani nu lupta zilnic cu „patima” foamei? Cati batrani nu lupta zinic cu „patima” de a-si cumpara medicamente? Cati copii romani nu lupta zilnic cu „patima” de a manca o prajitura sau de a avea o jucarie sau haine mai calduroase? Doamne iarta-ma, dar Romania e tara postului continuu pentru milioane de cetateni. Nu spun de sistemele politico-represive care NU lupta cu patima de pensii speciale, salarii uriase, care nu lupta cu patima imbuibarii zilnice pe spinarea romanilor. Pe astia nu as dori sa-i ierte Dumnezeu!