Anghel Iordănescu a intrat în fotbal pe uşa din faţă. Dar, după catastrofalele meciuri cu Elveţia şi Albania, a ieşit pe uşa din dos.
Nu puţini sunt chibiţii care-i plâng azi de milă. Câţi dintre noi nu se numără printre ei?! Poate că milă e prea mult spus. Mai potrivit ar fi să spunem că sentimentele care ne încearcă sunt cele de dezamăgire şi tristeţe. Dacă ar fi spus nu atunci când i s-a propus să ia naţionala, după Piţurcă, nu şi-ar fi dărâmat propria statuie, un veritabil monument fotbalistic. Să ne aducem aminte că a fost unul dintre cei mai importanţi fotbalişti ai Stelei şi ai naţionalei. Ca antrenor al unei echipe de club, a avut şansa de-a fi secundul lui Emerich Jenei, ba chiar şi jucător în magnifica finală de la Sevilla. Toate ursitoarele erau de partea lui. S-a retras o vreme, parcă pentru a-şi admira trofeele. Dar i s-a propus să preia naţionala după dezastrul de la Kosice, unde tricolorii lui Cornel Dinu au fost călcaţi în picioare, 5-2 cu Cehoslovacia. A venit ca salvator al naţionalei şi a salvat-o, într-adevăr. A salvat-o şi a dus-o la World Cup, unde s-a născut, zic unii, Generaţia de Aur. Ursitoarele care-l protejaseră şi până atunci l-au luat sub aripa lor. Dar, oare, Generaţia de Aur nu se născuse înainte de-a veni el? Să-i uităm aşa repede pe Mircea Lucescu, Emerich Jenei, Mircea Rădulescu şi Cornel Dinu, acesta din urmă continuând, cu discernământ şi exemplară responsabilitate, ceea ce se construise până la el?!
Şi vremea, care altă treabă n-are decât să curgă, a curs şi au curs şi succesele echipei la cârma căreia Anghel Iordănescu strălucea ca o veritabilă stea. A coborât de pe soclul propriei sale statui după un egal cu Armenia. A venit epoca nesuferitului, îngâmfatului şi încăpăţânatului Piţurcă. Ceva-ceva începea să se lege, chiar dacă până la Generaţia de Aur mai era drum lung, foarte lung. Ademenit de petrodolari, Piţurcă s-a dus să antreneze la umbra cămilelor. Moment tocmai bun pentru Anghel Iordănescu, oportunistul de serviciu al fotbalului românesc. A preluat o naţională aproape calificată şi a fost cât pe-aci să dărâme tot ce făcuse Piţurcă. S-a scos cu un ”senzaţional” succes cu Insulele Feroe. Ce tam-tam s-a mai făcut atunci! În fine, ne-am calificat la EURO 2016 şi am avut şansa să jucăm în deschiderea turneului cu Franţa. Am jucat onorabil, dar ne-am înfrânt. Speranţele erau încă intacte, dar dinspre staff-ul echipei naţionale veneau veşti grijorătoare. Şi ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Generalul, Tata Puiu, senatorul şi ţuţărul politic al altui general cu mari fapte arme pe frontul izmenelor, iese din fotbal pe uşa din dos. Păcat şi ruşine în acelaşi timp! Sic transit gloria mundi, aşa trece gloria lumii, spuneau latinii şi pentru prima dată sunt de acord cu traducerea populară şi hazoasă a acestui dicton: aşa trăsni Grigore munţii, ceea ce ar suna într-o traducere şi mai liberă cu aşa îl trăsniră albanezii pe Anghel Iordănescu.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.