Trăim de câţiva ani un sevraj mediatic creat deliberat în jurul unei poveşti dintre un bătrânel miliardar şi relaţia sa cu o minoră – căci la începuturi ea se afla la mijlocul liceului, şi devenită între timp majoră atotştiutoare, de la modă la sfaturi de viaţă. Asta nu ar fi nimic ieşit din comun, epocile istorice trecute au văzut, iar uneori au cultivat, asemenea relaţii după anumite principii. Destul de severe.Statul modern, prin Codul civil şi Codul penal, intervine în relaţia dintre un adult şi o minoră. Vechii greci aveau o realitate cotidiană, nu foarte diferită de această idee, deşi, în antichitate, scala vârstei majoratului nu era foarte diferită de aceea de azi. Demostene citat de Ernest Borneman („Dizionario dell’ erotismo”) spunea: „Noi avem hetairele pentru plăcerea noastră, concubinele pentru grija zilnică a corpului nostru, nevestele pentru procrearea de copii legitimi şi pentru a avea un paznic fidel al căminului”.
În ceea ce-i priveşte pe minori sau minore, aceştia nu aveau acces la viaţa unui adult înaintea vremii cuvenite. Şi ca să nu existe încălcări ale legii, de pildă, toate bordelurile din antichitatea greco-romană aveau la intrare, sculptată în pardoseală, talpa unui adult. Pentru a intra acolo trebuia să te descalţi de vestita sandală, iar dacă talpa piciorului era mai mică, atunci se considera că nu ai vârsta potrivită pentru a trece pragul unei lumi „noi”.
În societatea valahă medievală, capul familiei se bucura de unele libertăţi, neîngăduite astăzi, precum poligamia! „Îndreptatrea Legii” din vremea lui Matei Basarab, aşadar pentru secolul al XVII-lea, îl dezlega pe capul familei, atunci când soţia legitimă avea vreo neputinţă, să aibă şi o „maştehă” adică „însoţitoare”. Dar în privinţa copiilor minori împinşi către relaţii intime înaintea vârstei cuvenite, pedepsele mergeau până la decapitarea tatălui sau fratelui mai mare, care nu au apărat-o pe fiica sau sora sa mai mică.
De asemenea, nici Codul Calimah din 1817 nu aproba căsătoriile între fete de 16-17 ani şi bărbaţi de 50-60 de ani, situaţie neschimbată cel puţin şi în perioada comunistă, inclusiv. Încălcări pe ascuns ale acestor cutume şi legi au existat, dar tocmai pentru a nu fi descoperiţi, făptaşii trăiau în anonimat.
În cazul nostru avem un flagrant de încălcare a principiilor şi legilor cuprinse în Codul penal şi cel civil, cu atât mai mult cu cât relaţia a debutat pe când eleva era minoră, iar tatăl ei s-a opus relaţiei. În vechime, fuga minorei la casa răpitorului, deci fără acordul părintelui, se pedepsea straşnic, închisoarea fiind una dintre cele mai elegante pedepse. Între timp a fost reglementat şi atacul la pudoare, căci prin mediatizare avem mii de minore, care, iată, au început să viseze la boşorogi miliardari. Bun, asta nu ar fi o problemă, câte cenuşărese nu visează un palat şi un trai uşor. Bucureştiul interbelic era proverbial pentru miile de provinciale şi nu numai, adesea minore, care se aventurau pe piaţa plăcerii. Chiar şi venerabilul N.D. Cocea ţinea la conacul său de lângă Bucureşti câteva adolescente fugite, „pe care le deprava cu binişorul” pentru a se bucura de ele, cum afirmă Constantin Beldie în memoriile sale. Dar asta s-a aflat datorită memorialistului Beldie, după vreo 70 de ani!
„Pupa-ţi-aş portofelu’” este un compromis care a cunoscut variate scenarii şi finaluri în decursul veacurilor, iar ceea ce înseamnă el astăzi nu se doesebeşte de vechea curtezană (dar nu minoră, căci până şi în Veneţia secolului al XVIII-lea se avea grijă în acest sens), plătită mult pentru a bucura vreun moşuleţ gregar în palatul său de marmură. Moşuleţul ştie însă (dacă nu este naiv sau imbecil) faptul că iubita lui curtezană va trage curând şi la alte portofele mai pline, tinere şi virile, dar ce mai contează, îi este totuşi nevastă şi îi poartă numele (oare?).
Este un fel de „primus inter pares” (asta nu înseamnă că ar fi putut fi şi primul), dar într-un fel a la Pyrrhus, deoarece Cronos lucrează oricum în defavoarea lui. Ceea ce, din păcate, nu prea ştie curtezana valahă este faptul că nu îi este suficientă frumuseţea perisabilă dacă nu-şi mai îmbogăţeşte vocabularul şi nu-şi cultivă inteligenţa. Căci altfel există riscul să rămână la tipologia miliardarului valah, restrâns mintal şi financiar, în comparaţie cu prototipurile similare în concept din nordul Italiei sau din Castilia spaniolă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.