JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (28)

În acest spațiu, puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz – JOCURILE TRECERII, Vocalize în Sol Major (Alegro ma non tropo) Editura Junimea Iaşi 2018

Spre deosebire de Majestatea Sa Krol al IV-lea, Krol al VIII-lea a avut parte de o educaţie şi mai adecvată pentru un viitor monarh: Krol al VIII-lea nu şi-a pierdut vremea cu dans, muzică, arta conversaţiei, regulile de comportament la nivelul corespunzător unui viitor cap încoronat ori însuşirea a trei limbi străine. În loc de toate acestea, prinţul moştenitor a primit, de mic copil, un set mare de soldaţi de argint (înlocuitorii soldaţilor de plumb ori din plastic folosiţi de copiii plebei în jocurile lor). Alături de armata de soldaţi de argint, Alteţa Sa a avut la dispoziţie şi un arsenal întreg de tancuri, avioane, rachete, cuirasate etc., desigur toate tot din argint. Viitorul Mare Suveran s-a jucat din primii Săi ani cu aceste piese, iar doi feldmareşali l-au îndrumat şi i-au ţinut tovărăşie. Astfel, copilul a putut să înţeleagă din fragedă copilărie jocul războiului, iar când a acces la tron, s-a jucat cu aceeaşi plăcere şi în glorioasele războaie purtate şi tot ce a ordonat pe câmpul de bătaie adevărat n-a fost decât repetarea unor situaţii exersate cu armata sa de soldaţi de argint. Şi i-a făcut aceeaşi plăcere. Şi oamenii l-au aclamat şi l-au numit Krol cel Mare. Şi aşa a rămas şi în cărţile de istorie: „Krol cel Mare”. Statisticile spun că războaiele pornite de Krol cel Mare s-au soldat cu doar 6 (şase) milioane de victime din partea Regatului de Nord-Est şi cu 9,5 (nouă şi jumătate) milioane de victime din partea inamicului tradiţional, Regatul de Sud.

Izbânzile militare istorice ale lui Krol al VIII-lea reprezintă un exemplu strălucit de succes al cuiva care a reuşit să se poarte adult, fiind asemenea copiilor.

Acum, după ce am parcurs exemplele elementare, putem trece succint şi cu mai multe şanse de a fi înţeleşi la elemente reprezentative din istoricul jocurilor, la jocurile prezentului şi ale viitorului, la modul cum simţurile noastre se implică în joc, la specificul conservator al jocului şi, în anexă, la ilustrarea jocurilor prin marea literatură şi vom vedea că activităţile oamenilor, viaţa lor, nu reprezintă decât aplicaţii ale jocurilor copilăriei. Da, acum, după ce am parcurs exemplele elementare, putem trece succint – succint! – şi cu mai multe şanse de a fi înţeleşi, la tălmăcirea pildelor măreţe din cultura generală.

Jocurile ignorate din istoria omenirii

Cunoaştem o mulţime de distracţii ale strămoşilor noştri, unele practicate şi astăzi: de la jocurile paşnice, cum ar fi cele cu mingea la cerc ale incaşilor, la vechile jocuri cu zaruri atât de răspândite pe mai tot mapamondul; de la cele mai ingenioase pariuri, la campionatele cu pietre inscripţionate din China şi Japonia şi la şatranjul din India; dar şi distracţiile mult mai sângeroase, luptele de gladiatori, turnirele, coridele ori luptele de cocoşi sau de câini. Vom aminti aici doar acele jocuri care, deşi au avut o răspândire uimitoare, sunt mai puţin cunoscute.

Facem acest exerciţiu pentru a mai dovedi încă o dată că jocul a fost, este şi va fi o activitate comună tuturor oamenilor, că peste tot au fost, sunt şi vor fi protagonişti, figuranţi şi chibiţi, că există dintotdeauna în fiecare fiinţă umană dorinţa de a învinge timpul prin joc.

1. În Biblie

Astăzi, aşa-numitele jocuri biblice se rezumă la concursuri şi rebusuri prin care, mai ales copiii, să-şi însuşească elementele semnificative din Cărţile Sfinte.

În Cărţile Sfinte nu ni se povesteşte cum au petrecut Adam şi Eva timpul nesfârşit ce le-a fost dăruit în Rai, cum şi cu ce şi-au umplut eternitatea. Există, însă, suficiente mitologii păgâne unde apar şi acolo cei doi, uneori chiar sub aceste nume. De pildă, în Biblia de la Talamuk, se relatează cum Adam era protagonistul jocului, iar Eva suporterul lui. Dar cine a fost cel (cei) cu care se întrecea Adam? Biblia de la Talamuk nu vorbeşte despre şarpe, ci despre un fel de android cu care se lupta Adam încurajat de Eva, în vreme ce el, androidul, era susţinut de alţi androizi mai mici ieşiţi, rând pe rând, din corpul lui. Jocul este vag descris, sugerând un fel de dialog-controversă realizat într-un limbaj astăzi pierdut. (Se pare că un limbaj fără cuvinte, ci cu mişcări emanând anumite mirosuri.) Pe urmă, în Cântul 27, se spune că Adam, în timpul – în unicul timp – al luptei sale, ar fi dat de un lac limpede şi că s-a văzut acolo ca într-o oglindă: „Şi nu mică a fost mirarea lui Adam când a văzut că se înfruntă cu cineva care-i semăna întocmai. Şi care chiar el era.”

Aşadar, avem un protagonist, avem susţinători (chibiţi implicaţi), avem o competiţie şi… avem şi un scor. La fel ca de atâtea ori pe parcursul istoriei, susţinătorii (chibiţi implicaţi) au forţat rezultatul şi Adam, luptându-se cu sine şi ascultând de Eva, cade în lacul ce-l oglindea şi din lac printr-o fântână adâncă se prăbuşeşte din Rai pe pământ. (Iată, de aici şi expresia „Din lac în puţ”.) Şi cum Adam s-a recunoscut în androidul cu care se înfruntase, aşa a căzut şi acesta, alături de el, prin fântâna adâncă, însoţindu-l pe pământ. Şi, spune Biblia de la Talamuk: „Astfel se explică de ce diavolul nu s-a despărţit niciodată de om”.

2. Jocul lui Bebe Boy

sau

Obiectul din Oaza Rambo’ko

În anul 1904, în perioada marilor descoperiri arheologice, istoricul englez Sir John Popullssohn a descoperit în deşert, în Oaza Rambo’ko, un artefact ciudat. În laboratorul său din Londra, atât de modern pentru anii aceia, a analizat componenţa materialului, o piatră datând de prin mileniul al XI-lea de dinainte de Christos (?). Dacă s-a reuşit identificarea vechimii aproximative a obiectului, nu s-a izbutit să se afle pentru ce a fost creat şi folosit, în ciuda numeroaselor ipoteze formulate de savanţi din întreaga lume. Sir John Popullssohn a instituit chiar şi o bursă pentru studii postdoctorale în încercarea de a focaliza interesul pentru ciudatul artefact.

Abia peste o sută de ani, un tânăr doctor hindus, Samuel Brambaharara, a imaginat pe calculator o comunitate primitivă şi a lăsat la libera alegere a fiinţelor astfel create să se aplece asupra obiectului din Oaza Rambo’ko. (Pe primul individ din filmul său l-a numit Bebe Boy, de unde şi numele „Jocul lui Bebe Boy”.) Spre surprinderea generală, animaţia rezultată a arătat cum homunculii au început să se joace în mod firesc cu obiectul, aruncându-l de la unul la celălalt, până ce obiectul a început să se mişte singur, asemenea unui pendul. „Acesta este primul perpetuum mobile creat de om” a concluzionat Brambaharara, iar subiectul a fost preluat de presa internaţională. „Satisfacţia produsă de acest ciudat fenomen este atât de mare încât se transmite şi privitorilor contemporani, iar implicarea devine de neoprit, născând dependenţă” putem citi într-un material preluat de mass-media din Revista de Antropologie Teoretică sub titlul „Un joc minunat¹”. Într-adevăr, cei care au vizionat acel filmuleţ au simţit o nevoie de neînţeles să se joace şi ei la fel. Pentru a se evita iminentul pericol al unei dependenţe la nivel global, materialul a fost retras de pe internet.

Până când un alt doctor, italianul Niccolo Petrossini, analizând, vreme de doi ani, filmul viral al hindusului, a putut demonstra, pe bază de argumente solide, că nu ar fi vorba despre homunculi, ci despre o civilizaţie astăzi pierdută, o civilizaţie care a avut cunoştinţe avansate, reuşind să stăpânească toate cele trei speţe de perpetuum mobile, conservând energia şi violând principiile termodinamicii.

Din disputa purtată de cei doi – nu întotdeauna pe un ton academic -, n-a reieşit pentru ce se folosea artefactul, aşa că Sir Edurd Popullsohn, nepotul lui Sir John Popullssohn, a enunţat concluzia cea mai logică: obiectul găsit în Oaza Rambo’ko de bunicul său nu este decât o piesă a unui joc, concluzie întărită de următoarele obiecte asemănătoare dezgropate în acel sit. Mai mult, s-au scos din adâncurile nisipului şi tăbliţe cu o scriere până azi doar parţial descifrată, suficient, însă, pentru a se putea înţelege că reprezintă regulile jocului, un joc extrem de complicat, „pasiunea majoră şi educativă a întregii acelei protopopulaţii²”.

La ora aceasta, Bursa John Popullssohn pentru studierea artefactului din Oaza Rambo’ko are drept prioritate să descopere şi să implementeze „jocul extrem de complicat, pasiunea majoră şi educativă a întregii acelei protopopulaţii”. Şi aceasta indiferent dacă este vorba de o îndeletnicire a unei civilizaţii istorice ori a unei civilizaţii pierdute. Ceea ce stârneşte noi dispute la nivel înalt: nu cumva se va crea o dependenţă nedorită, o globală boală psihică a unui viitor apropiat?

3. Jocul lui Brambus

Se spune că numele acestui aşa-zis joc vine de la senatorul roman Caius Tiberius Brambus, care ar fi trăit în secolul al III-lea îChr. Poreclit drept „Oracolul cel mai îngâmfat”, fiul unuia dintre cei mai avuţi patricieni, Remus Tiberius Brambus. Caius Tiberius s-a născut cu o malformaţie a primelor două vertebre ale coloanei, ceea ce-l obliga să stea mai tot timpul cu capul lăsat pe spate. Acest lucru, pe lângă faptul că l-a făcut să fie perceput drept un om foarte încrezut („avea mereu nasul pe sus”), îl obliga să privească mare parte din timp către cer. Dacă această poziţie nu i-a fost prea mult luată în seamă cât a fost copil, după ce a crescut ea l-a făcut să devină locvace doar la banchete, unde, întins pe canapea şi cu ceafa sprijinită de o pernă groasă, era singurul loc unde trecea peste infirmitatea sa şi se răzbuna perorând. Şi vorbea, şi tot vorbea.

Caius Tiberius Brambus a devenit unul dintre cei mai străluciţi oratori ai veacului său. Rival al lui Appius Claudius Caecus, cel ce a construit Aqua Appia şi Via Appia, a avut handicapul că, datorită problemei de la coloana sa vertebrală, n-a participat la războaie. Dar a preluat de la marele său contemporan crezul că „Fiecare om este arhitectul propriului său viitor”. Deşi se spune că de la Appius Claudius Caecus ne-a rămas primul discurs în limba latină, dintr-o scriere a istoricului Heraldus Maior, care, lăudând modul strălucit prin care Brambus şi-a depăşit toţi concurenţii în elocinţă, ne povesteşte cum a câştigat „Oracolul cel mai îngâmfat” cununa de lauri de trei ori în concursurile organizate în forum. Mai mult decât atât, Heraldus Maior dă şi amănunte despre „Jocul lui Brambus”: stând mai mult cu capul pe spate, Caius Tiberius ar fi propus în Senat ca legile să fie votate în funcţie de poziţia stelelor. Cum el era cel mai destoinic în a „citi” bolta cerească, foarte multă lume venea la el ca la un oracol³. Cei ce-i cereau previziuni în privinţa şanselor de reuşită a acţiunilor lor viitoare nici măcar nu erau priviţi de Brambus care, întins pe o canapea de pe splendida terasă a vilei sale, cu ceafa sprijinită pe o pernă groasă, nu-şi muta ochii din înălţimi. Solicitanţii veneau în număr mare, îşi spuneau păsul şi erau provocaţi să privească şi ei cerul senin al Romei şi să spună ce văd. De regulă, fără să-i privească, gazda îi grupa în echipe rivale. Brambus îi corecta şi le conducea privirea spre un anumit punct de pe boltă. Cei ce reuşeau să spună ce vedeau pe traseul ceresc parcurs câştigau competiţia şi aveau speranţe mari că viitorul le va fi favorabil. Cei ce nu puteau ţine pasul îşi schimbau planurile. Testul acesta era însoţit de numeroase explicaţii ale drumurilor imaginare parcurse, aşa că oamenii povesteau şi altora (rudelor, prietenilor) „pe unde i-a dus oracolul”. „Jocul lui Brambus a fost cea mai extraordinară competiţie cu soarta, o competiţie cum nu s-a mai putut organiza niciodată” povesteşte Heraldus Maior, dar senatorul roman Caius Tiberius Brambus a spus că nu face decât să pună în practică dictonul enunţat numai teoretic de dictatorul Appius Claudius Caecus: „Fiecare om este arhitectul propriului său viitor”.

Astăzi este greu de specificat cui dintre cei doi oratori îi aparţine acea zicere: lui Appius Claudius Caecus sau lui Caius Tiberius Brambus, mai ales că în unele scrieri, acesta din urmă apare şi sub numele Caius Tiberius Brambila şi există un Brambila pe vremea Celui de al doilea împărat, Claudius, un Brambila despre care circulă poveşti foarte asemănătoare cu cele tocmai relatate despre Brambus. Despre jocul lui Brambus.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.