JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul TRATAT DE DREPT PROCEDURAL (58)

În acest spațiu, începând de astăzi puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor)

Editura Junimea Iaşi  2016

(p.58)

  1. Cazul unui criminal nepericulos
  2. Avertisment:

 Din nou: omen et nomen

Şi iarăşi, aşa după cum am stabilit de la început, nimeni nu poate să ne contrazică nici în privinţa aceasta: am stabilit de la început că nu toţi criminalii sunt periculoşi şi nu toţi oamenii periculoşi sunt criminali. Ca să nu mai amintim că nici măcar toţi criminalii sunt criminali. Pentru că asemenea discuţii au loc de multe ori, doar Justiţia suverană este cea care poate decide cine este criminal şi cine este periculos. Şi cine este cu adevărat criminal periculos. Justiţia este suverană, în ciuda atâtor enigme niciodată pe deplin elucidate. De multe ori neelucidate nici cele „pe deplin elucidate”.

Pentru a înţelege mai bine cazul următor, vom recapitula discursul istoric al maestrului Ludovic L. Însă, înainte de aceasta, considerăm necesare două precizări extrem de importante:

Toate speţele prezentate au un dublu scop:

  • ele reprezintă un nepreţuit material didactic pentru studenţii în drept şi pentru desăvârşirea profesională a juriştilor activi;
  • pledoariile maestrului Ludovic L., făcând parte din bibliografia absolut obligatorie a onoraţilor judecători, procurori, avocaţi, studenţi, inculpaţi şi martori, nu trebuie căutate nici în biblioteci (nici măcar în bibliotecile de specialitate), nici măcar pe google. Precizarea acesta este cu atât mai importantă cu cât s-au semnalat mii de crize nervoase la cei ce au procesat „Ludovic L.” pe internet şi n-au găsit nimic. Nici măcar pe Facebook! Este încă un motiv pentru care repetăm de atâtea ori că pe genialul maestru nu-l cheamă nici pe departe Ludovic L.!

Acestea fiind zise, putem trece şi la descrierea minunatei speţe în care, prin prestaţia sa, maestrul Ludovic L. (nume ce nu se regăseşte nici măcar în stenogramele din arhive!) a demonstrat, fără putinţă de tăgadă, că numitul Samuel Strulovici nu este un criminal periculos. Asta fiindcă trebuie pornit de la prezumţia că numitul S. S. este, oricum, profund criminal, lucru limpede ca lumina zilei.

  1. Faptele: Aşadar, inculpatul Samuel Strulovici (pe scurt, S. S.) l-a ucis cu sânge rece pe Icob R. (Probabil Iacob R., numele victimei fiind mai mult ca sigur înregistrat greşit de grefierul începător drd. Ludovica Gimler, transferată recent de la Judecătoria din Vilnius. Cum în această cauză onorabilul judecător, nimeni altul decât Profesorul Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan, a dat o soluţie definitivă şi irevocabilă, nu s-a mai putut face nicio modificare, nicio corectură la dosar, aşa că victima Iacob R. a rămas pe veci în arhive drept Icob R. De aceea, vom prefera s-o trecem doar cu iniţialele: în felul acesta nici nu vom putea fi acuzaţi că am modificat o sentinţă definitivă şi irevocabilă, dar nici n-am alterat cu bună ştiinţă adevărul istoric.) Nu numai că S.S. l-a ucis cu sânge rece pe I.R., dar a declarat în faţa instanţei că nu regretă absolut deloc fapta.
  2. Dezbaterea: Aşa că, arătând că există crime din culpă, crime neintenţionate sau pornite dintr-o răzbunare, din gelozie ori din alt motiv punctual, maestrul Ludovic L. a subliniat că făptaşii aceia nu sunt periculoşi decât pentru cei pe care îi urăsc până la oribilul act ucigaş. Deci, a arătat atât de convingător maestrul, „poţi să te plimbi cât vrei în preajma unui soţ gelos sau a unui şofer beat fără să ţi se mişte nici măcar un singur fir de păr din cap, dacă nu eşti tu cel ce i-a pus coarne gelosului sau dacă nu te-ai aflat în calea maşinii conduse atât de inconştient de beţiv”. (De remarcat consecvenţa cu care celebrul apărător îşi susţine opiniile!) În continuare, n-a fost decât o problemă simplă să fie convinsă Curtea că S.S. n-a comis abominabila faptă – bestiala faptă! – din gelozie, în stare de ebrietate ori din ură personală faţă de victima I. R..

Acesta a fost punctul culminant al adevăratului turnir oratoric: mai înainte, eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl a demonstrat că abominabila faptă – bestiala faptă! – n-a fost comisă din gelozie, întrucât existau dovezi medicale la dosar cum că victima a fost impotentă; de asemenea, eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl a demonstrat că abominabila faptă – bestiala faptă! – n-a fost comisă în stare de ebrietate, deoarece S. S., deşi cârciumar de meserie, n-a pus niciodată un strop de alcool în gură, cerându-le doar angajaţilor săi să verifice calitatea şi tăria produselor achiziţionate pentru a fi consumate în localul său; şi tot eminentul procuror Doctor Rognavaldur Sicl a demonstrat că abominabila faptă n-a fost urmarea unei uri personale a lui S. S. împotriva lui I. R., pe care, după cum reiese din toate declaraţiile de la dosar, nici nu l-a cunoscut înainte de a comite bestiala faptă. Concluzia acuzării: după cum reiese şi din cea mai recentă bibliografie, crima nefiind comisă nici din ură personală, nici sub influenţa dăunătoare a alcoolului şi nici măcar din ură personală, fapta îl încadrează în mod limpede prin eliminare pe S. S. în categoria „criminal periculos”. Exemplară demonstraţie!

Da, numai că atât Curtea, cât şi numeroasa respectabilă asistenţă s-au grăbit când n-au luat în considere că avocatul nu era altul decât chiar maestrul Ludovic L.! Cum au putut să uite acest lucru?!

Marele avocat a răsturnat din nou toate aparenţele cu logica sa de fier. Citând din Seneca, Sfântul Augustin şi Borak cel Bătrân, Ludovic L. a venit cu argumente irefutabile din înţelepciunea acelor mari gânditori, înţelepciune pe care nimeni n-o poate pune la îndoială. Şi, ca să fie şi mai convingător, a aşezat pe masa onorabilului judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan şi texte din Freud şi Roger Bacon. Cu asemenea autori, a fost floare la ureche să demonstreze că, deşi în acte I. R. era trecut drept impotent, în visele lui S. S., I.R. s-a deconspirat ca un adevărat Don Juan. Şi a mai arătat maestrul cu opt martori cum că S.S. era profund frustrat că nu a pus niciodată alcool în gură, aşa că de multe ori se purta ca un beţiv ordinar. Iar în legătură cu ura personală, S. S. a recunoscut că a visat de două ori cum este înjosit de I.R. în faţa tuturor clienţilor din cârciumă. Chiar dacă nu l-a cunoscut în carne şi oase, până în momentul crimei, pe I.R.. Aşa că, atunci când s-a trezit faţă în faţă cu I. R., toate umilinţele acelea au devenit realitate. „Acesta este cel mai evident caz de crimă onirică, adică fapta unui individ pe lângă care poţi trece de o mie de ori, fără să-ţi atingă şi un fir de păr, dacă nu l-ai umilit în vis. Iată, deci, că S. S. este un criminal nepericulos pentru societate!” (Puternice aplauze din sală.)

  1. Sentinţa: Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan a căutat zadarnic – timp de nouă săptămâni! – atât în Codul Penal, cât şi în jurisprudenţă, modul cum trebuie procedat cu un „criminal nepericulos care a comis o crimă onirică” şi, negăsind nimic pentru respectiva situaţie, l-a condamnat pe S. S., aşa cum l-ar fi condamnat şi dacă ar fi fost un „criminal periculos”.

De atunci, şi cazul acesta a intrat în jurisprudenţă.

  1. Urmări:

Deci, datorită maestrului Ludovic L., din nou toată lumea a fost mulţumită. Din nou!

  • Opinia publică pentru că un criminal şi-a primit pedeapsa cuvenită;
  • Eminentul procuror Rognavaldur Sicl pentru că a mai obţinut o victorie la bară;
  • Onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan pentru că a intrat în jurisprudenţă cu amendamentul prin care nu se face deosebirea dintre „criminalii periculoşi” şi „criminalii nepericuloşi”, aşa-numitul „Amendament Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h. C. Julius Zimberlan cu privire la speţele cu crime onirice”;
  • S. pentru că a trebuit să fie pus în libertate, întrucât nu a fost găsită nici o victimă cu numele Icob R.

Iată încă un caz rezolvat, un caz exemplar prin faptul că n-a fost lăsat nimic la voia întâmplării!

 

 

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.