JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL (61)

În acest spațiu, începând de astăzi puteți citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz.

 JUSTIŢIA SUVERANĂ sau adevăratul  TRATAT DE DREPT PROCEDURAL

Curs practic cu pilde edificatoare  (Vocalize în mi minor) Editura Junimea Iaşi  2016

8. Plagiatul din înţelepciunea lui Borak cel Bătrân

1. Avertisment:

„Reuşitele celorlalţi îţi sunt atribuite şi ţie, dacă şi tu faci parte din grupul (categoria) care a reputat acele succese. Satisfacţie cu atât mai deplină cu cât lucrul este valabil şi pentru asumarea reuşitelor oamenilor de mare succes.”

Trebuie să liniştim onoraţii cititori că nu ne-am lăsat pe tânjală şi am căutat în continuare acte şi orice dovezi scrise despre celebrul caz Rom J. Rominger, însă ce să vezi? Am dat peste Dosarul B.L. bis 243948657. Un dosar cu adevărat revoltător! Aşa că am întrerupt cercetările în legătură cu celebrul caz Rom J. Rominger şi ne-am oprit la procesul intentat de numitul Ivan Horstovici Mulerov chiar lui Borak cel Bătrân (actualmente decedat), numitul Ivan Horstovici Mulerov fiind reprezentat de maestrul Ludovic L. (în persoană, chiar dacă sub un alt nume).

Întrucât Borak cel Bătrân a fost de atâtea ori citat în cauzele apărate de maestrul Ludovic L. (în persoană, chiar dacă sub un alt nume), procesul acesta a stârnit un ecou special nu numai în localitatea Vişinul Alb (comuna Vişinul), ci în întreaga regiune, ba am putea spune, fără teama de a exagera, în întreaga ţară. Cum în plângerea penală, maestrul Ludovic L. era citat în calitate de complice cu învinuitul principal, Borak cel Bătrân (actualmente decedat), onorabilul judecător Augustus Pavlovici-Bubulak s-a recuzat, aşa că onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr Dr. h. C. Julius Zimberlan a preluat cauza, iar eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl trebuia să-l înfrunte pe maestrul Ludovic L. însuşi. Grefier a fost, ca de obicei, subtila domnişoară doctor Brunhilde Lotte Ivanova. Cum despre acest complet de judecată am mai făcut vorbire, nu rămâne decât să lămurim şi personalitatea lui Ivan Horstovici Mulerov, cel ce a fost la originea revoltătorului proces.

2. Faptele: De fapt, Ivan Horstovici Mulerov a putut fi găsit în catalogul clasei a III-a B sub numele Jochann Roller, fiul lui Horst şi al Esmeraldei Roller, născută Varlet. Numele sub care a făcut denunţul se datorează – după cum a declarat, sub jurământ, însuşi personajul – faptului că o întâmplare nefericită l-a dus într-o cârciumă din localitatea Moom, unde s-a pilit atât de tare, încât, după ce a pierdut la cărţi tot ce avea, şi-a pierdut şi numele. Noroc doar că o văduvă îndurerată, l-a luat sub aripa (plapuma) ei şi i-a oferit noul său nume. (Că Jochann şi-a pierdut numele iniţial doar datorită faptului că Raul Ivanovici Ivanici ar fi trişat nu mai are nici o relevanţă.)
3. Dezbaterea: Aşadar, în plângerea penală, se specifică negru pe alb că numitul Borak cel Bătrân ar fi plagiat întreaga sa operă („aşa-zisa operă”, cum este numită aceasta în documentul ajuns la tribunal), iar numitul Ludovic L. (sub alte douăzeci şi opt nume) s-ar fi folosit în pledoariile sale de acel plagiat (de „acel furt odios”, cum este numit acesta în documentul ajuns la tribunal). În plângerea sa, Ivan Horstovici Mulerov pretindea daune materiale şi morale în nume propriu, întrucât susţinea că plagiatul lui Borak cel Bătrân, plagiat de care s-ar fi folosit Ludovic L. (sub alte douăzeci şi opt nume), ar fi fost o copiere a operei lui Mauriciu Galabeczky, bunicul dinspre tată al lui Jochann. Cu actele notariale în mână, acesta a arătat, lăcrimând vârtos, că bunicul Galabeczky a trebuit să-şi schimbe numele în Smithson, în urma ameninţărilor banditului John Smith al Treilea. Fiul său, Horst Galabeczky a fost şi el, la rândul său, ameninţat de acelaşi bandit John Smith al Treilea, aşa că a trebuit să-şi schimbe numele în Roller, ceea ce ar explica numele de la şcoală al elevului Jochann Roller, devenit, apoi, în urma întâmplării nefericite din cârciuma din localitatea Moom, Ivan Horstovici Mulerov. Acestea toate fiind mulţumitor lămurite, Mulerov a mai cerut, pe lângă daunele în interes propriu (pentru furt de proprietate intelectuală) şi anularea tuturor deciziilor din procesele în care numitul Ludovic L. (sub alte douăzeci şi opt nume), citând din „opera plagiată” a lui Borak cel Bătrân, a indus în eroare (cu bună ştiinţă) justiţia. Erau astfel puse în discuţie suma de 6.098.354, 87 (şase milioane nouăzeci şi opt mii trei sute cinzeci şi patru virgulă optzeci şi şapte) rupii, 28 (douăzeci şi opt) imobile, 56 (cinzeci şi şase) cai şi 1 (un) asin, tot acest inventar în conformitate cu expertiza cerută de către instanţă.

În mod logic, orice avocat ar fi crezut că desfiinţează pe loc acuza arătând că ar fi fost imposibil ca Borak cel Bătrân (actualmente decedat) să fi plagiat din scrierile numitului Mauriciu Galabeczky, pretinsul bunic dinspre tată al actualului Ivan Horstovici Mulerov, întrucât Borak cel Bătrân s-a stins din viaţă la 14 februarie 1682, iar Mauriciu Galabesczky s-a născut abia în anul 1913. Da, dar tocmai pentru o asemenea eschivă era pregătit Mulerov: dacă şi maestrul Ludovic L. ar fi făcut greşeala de a pleda cu ajutorul acelui anacronism, Mulerov ar fi răspuns că, în singura lucrare originală, Borak cel Bătrân a făcut numeroase previziuni extrem de precise, lucru de notorietate, aşa că ar fi prevăzut şi ceea ce va scrie Galabesczky cu aproximativ trei veacuri mai târziu şi astfel n-a avut decât să copieze acele previziuni ca fiind opera sa.

Numai că Ludovic L. nu s-a lăsat atras în cursă. El a acceptat raţionamentul aşa numitului Mulerov şi şi-a bazat întregul discurs pe faptul că, după trei sute de ani, orice plagiat se prescrie.

– De ce n-aţi contestat cu trei sute de ani în urmă, plagiatul? Acum, după cum vedeţi, e târziu!

La aceasta, Ivan Horstovici n-a mai avut ce să spună şi, în felul acesta, şi eminentul procuror Dr. Ragnavaldur Sicl s-a arătat mulţumit, şi sala a aplaudat încântată. Doar Ivan Horstovici Mulerov a rămas cu buzele umflate.

4. Urmări:

Deci,

1. în urma acestui revoltător proces, maestrul Ludovic L. (sub orice nume) a putut în continuare cita în voie din Borak cel Bătrân (autorul său preferat) şi nimeni nu s-a mai putut erija că ar fi vorba despre manipularea unui plagiat;
2. necontestând nici o clipă plagiatul, cerând doar decăderea vinei în urma perioadei de prescripţie, maestrul Ludovic L. a demonstrat şi de această dată că se poate pierde un proces chiar şi în cazul unui anacronism evident;
3. după cum bine a arătat maestrul Ludovic L., orice propoziţie exprimată este pasibilă de a fi considerată „plagiat”, întrucât nimeni nu poate veni cu dovezi indubitabile că ar fi primul care a emis acea afirmaţie. Pe cale de consecinţă, să spui despre ceva că reprezintă un plagiat nu reprezintă decât un pleonasm: toată lumea născută după Adam şi Eva pe acest pământ nu se exprimă decât prin plagiate!
4. totuşi, după acest proces, a intrat în jurisprudenţă prescripţia unui plagiat doar dacă este descoperit după cel puţin trei secole de când a fost enunţat originalul[1].

Da, şi acest caz a intrat cu majuscule în analele jurisprudenţei, dovedind şi el că nimeni nu e mai puţin vinovat decât noi ceilalţi.

[1] Un caz deosebit de interesant s-a născut din această înţeleaptă prevedere: un oarecare Baldwin Sulici a publicat o piesă de teatru intitulată HAMLET. Piesa aceasta reproducea, sub iscălitura lui Sulici, piesa omonimă a numitului Wiliam Shakespeare. Când Sulici a cerut să i se plătească drepturile de autor cuvenite în urma reprezentării piesei de teatru intitulată HAMLET, au existat numeroase opoziţii. Unele procese sunt încă pe rol, Sulici neputând fi acuzat de plagiat întrucât, aşa cum atât de strălucit s-a exprimat maestrul Ludovic L. (desigur sub alt nume), „toată lumea născută dipă Adam şi Eva pe acest pământ nu se exprimă decât prin plagiate”, iar tribunalul n-are cum să conteste această afirmaţie, mai ales că ne aflăm în urma unui plagiat „descoperit după cel puţin trei secole de când a fost enunţat originalul”, lucru intrat în jurisprudenţă. Astfel, piesa intitulată HAMLET nu poate fi considerată un plagiat, chiar dacă reproduce cuvânt cu cuvânt, replică după replică, piesa omonimă a numitului Shakespeare, care a scris cu peste 300 (trei sute) de ani mai devreme, aplicându-se prevederea prescripţiei. Aşa că marele dramaturg Costache Lupesco, autorul piesei ROMEO ŞI JULIETA nici n-a mai fost dat în judecată pentru rapt intelectual.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.