Ce sfat ne-ar da Eminescu daca l-am intreba ce sa facem in vremurile acestea?
Mihai Eminescu a fost mult peste vremurile lui. Si acum de-ar fi trait tot peste ar fi fost.
Daca cititi poeziile lui si va place fizica cuantica si spiritualitatea, veti intelege cat de departe si de sus era omul acesta. Ce vedea, stia, intelegea si intuia.
Zici ca a absolvit toate scolile de mistere ale tuturor vremurilor.
Lumea noastra stiintifica isi limiteaza spectrul de cunostinte la fenomene ce pot fi observate si verificate prin intermediul corpului fizic. INCA.
Orice altceva nu se incadreaza in aceste limite este atribuit domeniului paranormalului, mitului si folclorului.. nu intelegem ca lumea aceasta materiala este doar produsul si efectul lumii reale, constituite din constiinta si energie. Lumea asta fizica, materiala, este doar unul dintre cele sapte niveluri de exprimare a constiintei si energiei.
Eminescu stia toate acestea. Inca de atunci.
Si mai stia ceva incredibil, ce noi de-abia de-abia incercam sa „digeram”.
Eminescu STIA asta: vidul este un vast nimic, insa totul ca potential. Vidul este Sursa din care s-a nascut totul, atunci cand se contempla si se cunoaste pe sine.
Fiti atenti cum descrie Eminescu aceasta teorie. Nu stiu sa existe o descriere mai frumoasa si mai completa a „facerii lumii” si un raspuns mai complet si mai adevarat la intrebarile „cine suntem/de unde venim/unde ne ducem/cum am aparut/cine este Dumnezeu” etc etc etc
„La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.”
Daca Eminescu ar fi contemporan cu noi, s-ar uita la toata viermuiala asta de pe pamant si iata ce ne-ar spune daca l-am intreba ce sa facem:
„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.
(…)
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul și pe patru
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.
Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.
Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
(….)
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”
I-as pune toate poeziile aici. Putem scrie carti intregi doar explicand „La steaua care-a rasarit/e-o cale-atat de lunga/ ca mii de ani i-au trebuit/luminii sa ne-ajunga”
Veti fi surprinsi cate raspunsuri si solutii gasiti in poeziile lui Eminescu, singuraticul nascut prea devreme ….cred ca ar fi trebuit sa se fi nascut peste vreo 100 de ani de-acum incolo….si poate chiar asa va fi…cine poate sti?
Si da, a fost omorat, i s-a inscenat ca este nebun etc…Eminescu este una dintre cele mai tulburatoare crime …si o manipulare crunta legata de el.”
Sursa : Internet- autor nedefinit
Vreme trece, vreme vine…
Sint evidente abilitatea si capacitatea lui Mihai Eminescu de a accede dincolo de planul fizic. Ceea ce spune in poeziile sale va putea fi descifrat in cheia corecta de catre cei care pot accesa acele planuri de natura spirituala… Linia evolutiei intirziate a umanitatii tinuta in loc de idolatria pentru planul fizic.
Misterul Mihai Eminescu!
Eminescu Seamănă cu Einstein ! La Steaua care a Răsărit e o Cale atat de Lunga încât Ciolacul si cu Ciuca au Uitat sa le dea la Pensionari 500 de lei pe Luna !
Cum e posibil ca o publicație de prestigiu, precum COTIDIANUL, să apeleze la un mâzgălitor ignorant și anonim, când e vorba să-l aniverseze pe Eminescu? Sau avem de a face cu o strategie semi-inteligenta, prin care se acoperă plagiatul și incultura? Cel puțin Ziariștii seniori de la COTIDIANUL, absolvenți de Fane Gheorghiu, ar trebui să știe că acel text filosofic, „eminescian”, de excepție este o traducere din Rig Veda… E clar că această publicație exemplară nu mai are specialiști, nici bani pentru colaboratori, și preferă să fure gunoaie de pe internet! Păcat de foștii acoperiți și de distinșii turnători! Printre ultimii supraviețuitori ai unei aristocrații jalnice și infecte! Mare păcat!
Cine a scris asa?Nu am crezut că voi ajunge sa parcurg un asemenea articol ,compus într-o manieră , nu știu cum să o definesc,primitiva din punct de vedere al stilului, rudimentară!Subiectul ales chiar era interesant,dar modul în care a fost expus este…nu mai scriu!Și să nu se facă nici o referire la Rig-Veda ?…Numai bine!
Poemul citat, Scrisoarea I, este al lui Eminescu, dar bazat pe Imnul creațiunii din Rig Veda.nu e o simplă traducere,ci o operă originală prin limbajul extraordinar, mai frumoasă decât sursa. Discuția trebuia nuanțate. Le fel, Glossa, citată în continuare, se întemeiază pe texte indiene și nu numai, fără a fi exact o traducere. Articolul pare scris de pe poziția omului de pe stradă.