Iertarea venită din ambele părți, cu asumarea, numai aceasta este calea, unica. Cei care nu pot ierta sunt asemenea celor care persistă în greșală. Există tot mai multă suferință morală, fizică, psihică, drept consecință a refuzului responsabilității individuale. Mai mult decât factorii externi, nenumărați, incontrolabili, altceva pune în mișcare mecanismul vieților noastre.In lumea piramidală găsirea sensului și a locului a devenit o problemă insolvabilă. De două mii de ani creștinismul eșuează și revine zilnic asemenea unui miracol, însuși miracolul. Manifestările dumnezeirii sunt trepte spre inima și claritatea prezentului, oricând și oriunde. Judecata în această lume nu poate fi decât a urgențelor, a ordinii publice, restul se află pe o balanță situată dincolo de porțile istoriei. Nu regulile cultului, nu martirii sfințeniei , nu exemplelor spun tot mai mult canoanele dispersiei. Încotro merge omul zilelor noastre, dacă el vine tot mai mult de nicăieri? Mai cunoaște el limita pe care o stabilește Dumnezeu în manifestarea concretă a drumului prin lume?
Cum să nu obosească omul și însăși societatea când vidul a luat locul faptei bune, determinante pentru emitent și beneficiar. Din locul în care suntem ar fi minunat să ajungem la capătul acestei lumi prin iubire și nu prin mentalitatea globalistă pustiitoare. Știm tot mai multe despre alții, și tot mai puțin despre noi înșine. Criza creștinismului a fost, este și va fi un dar pentru încercarea celor care se revendică a fi parte a Mântuirii creștine. Cuvântul mărturisitorilor, pe care se întemeiază cultura de azi, și resortul conexiunilor esențiale, sunt un îndreptar tot mai necesar. Vremurile de pe urmă, acestea sunt vremurile omului.
Retrași în biblioteci, în laboratoare, în dificile locuri de muncă, în locașe iluminate sfinții de azi urmează un ciclic travaliu al revelației. Vecinătatea mânăstirilor are putere pe care omul nu a reușit să o inventeze, să o multiplice. Lumea presupus atee de ieri nu a fost chiar așa, iar acest fapt ne-a redat unei perspective în plan general. Invierea Domnului este un eveniment cu multe corespondențe în istorie și mitologie, însă unicul care face audibil corul îngerilor.
Spune autorul: ” … Cei care nu pot ierta sunt asemenea celor care persistă în greșală. … ”, asa este, iar majoritatea celor care traim in arealul asta si ne spunem romani asa suntem croiti. Numai ca stirpea ” aleasa ” a domnului Ioan Vieru este condusa de o alta filozofie de viata care nu este cea a Fiului Domnului … ! Sa auzim si de mai bine, Sfintele Sarbatori Pascale tihnite pentru toti crestinii !
Paradoxul comis de autorul editorialului: „Cei care nu pot ierta sunt asemenea celor care persistă în greșală” ESTE UN PARDADOX IEFTIN! Și fals! Psihologia comportamentală (behavioristă) are o lege fundamentală, așa-numita Lege a lui Skinner: UN COMPORTAMENT (indiferent de faptul că este bun sau rău) APARE MAI DES SAU MAI RAR DECÂT MEDIA LUI STATISTICĂ ÎN FUNCȚIE DE FAPTUL CĂ ESTE ÎNCURAJAT SAU DESCURAJAT! Un comportament negativ va apărea mai des dacă nu este descurajat! O vedem zilnic pe stradă manifestându-se prin lipsa de civilizație! Un comportament pozitiv dacă nu este încurajat va apărea mai rar decât ar fi normal.
Cata, vezi comentariul de mai jos: Între a fi bun, altruist, empatic si a fi iertător e o diferențîă ca de la cer la pamânt…, are mare dreptate.
Aveți grijă de la ce CANDELĂ luați lumină !!!!!! La colț de stradă Editat vând lumină de la brichetă cu 1 leu, cu garanția că vă apără de toate bolile pământului.
Gind bun, dle Ioan Vieru!
deci sa perseveram in iertari… eu as persevera in bunatate, altruism, empatie, candoare… a ierta implica o greseala. a bate moneda pe iertare inseamna, in subconstient, a promova greseala pentur ca iertarea vine ca urmare a unei actiuni negative. deci mesajul in sine e negativ. intre a fi bun, altruist, empatic si a fi iertator e o diferenta ca de la cer la pamint… intrebati psihologi daca nu credeti.
DUPA ARTICOLUL DVS. DE IERI , NU CRED IN ARTICOLUL DVS. DE AZI , D.LE VIERU …CU REGRET …
Nefericit momentul ales pentru propunerea de a-i ierta pe…necredinciosi! Mai ales ca este urmat de un minunat elogiu adus de
autor DUMNEZEIRII!!! Iertarea impusa de autorii loviturii de stat din 1989 ne-a adus in situatia deplorabila de azi!!! Asasinii
bolsevici trebuie sa fie iertati? Atunci legea sa nu-i pedepseasca nici pe ceilalti asasini! Sa traim impreuna cu asasinii, asa
cum o facem de 71 de ani, acestia neasumandu-si nicio responsabilitate! Dle Vieru, crestinismul nu a suferit esecuri nici macar
sub asasinii comunisti si cu atat mai putin de-a lungul istoriei la fel de sangeroase. Nici macar infiltrarea Bisericii la varf
dupa 1947, concomitent cu martiriul la care au fost supusi zeci de mii de preoti, nu au reusit sa asasineze credinta, nu a reusit
sa ne transforme intr-un popor de atei, „oameni noi marxisti”….