Noaptea Generalului

Printr-o stranie coincidenţă, noaptea de 27/28 ianuarie, ce a întrerupt procesul electoral din Cehia dedicat turului al II-lea al alegerilor prezidenţiale început în după-amiaza primei zile şi urmând a se încheia a doua zi la orele 14, a fost declarată de autorităţile pragheze drept „Noaptea hotelurilor“. Dacă intenţia responsabililor turismului a fost de a le oferi localnicilor perspectiva de a-şi privi oraşul prin ochii unor străini atraşi de nenumăratele oferte de pe piaţă, cel puţin doi cetăţeni de rând, împreună cu familiile lor, şi-au petrecut orele respective visându-se cazaţi, nu doar pentru o noapte, ci pentru cinci sau chiar zece ani, în luxosul apartament din Hrad destinat şefului statului, fără a mai pune la socoteală şi reşedinţele oficiale din afara Pragăi, printre care şi impozantul castel Lány, cumpărat de statul cehoslovac în anii ’20 ai secolului trecut, cu domeniul său întins, pentru a fi pus la dispoziţia lui Tomáš Garrigue Masaryk, socotit „preşedintele-eliberator“ al ţării.

Aceştia doi sunt, în ordinea voturilor primite în turul I, generalul în retragere Petr Pavel (1.975.056 de voturi, sau 35,40% din totalul celor exprimate) şi, respectiv, ex-premierul Andrej Babiš (1.952.213 voturi, sau 34,99% din total, în condiţiile unei participări la vot de 68,2%). Dacă primul a candidat sub aparenţa unui independent (în condiţiile în care e sprijinit de coaliţia pentapartită aflată la guvernare), cel de-al doilea a fost desemnat candidat al celui mai puternic partid din ţară, aflat de un an şi ceva în opoziţie. Deşi poziţionaţi într-o veritabilă remiză după rezultatele din primul tur, resursele aflate la dispoziţia celor doi în perspectiva rundei finale îl dau ca sigur câştigător pe „Pán Generál”, aşa cum reiese din toate sondajele de opinie premergătoare.

După ce s-a aflat în fruntea guvernului în anii 2017-2021 (fusese ministru de Finanţe şi vicepremier în perioada 2013-2017), inclusiv cu sprijinul social-democraţilor, ce au deţinut anumite funcţii în executiv, respectiv al comuniştilor, manifestat doar în camera inferioară a parlamentului, Babiš nu avea, practic, cum să-şi lărgească baza electorală peste pragul de 50%. Apelului la cei doi foşti parteneri de stânga, ce se regăsesc, după alegerile legislative din 2019, în condiţia modestă de partide extra-parlamentare (deşi ar fi putut accede dacă s-ar fi prezentat în coaliţie), nu i s-a putut alătura decât o mână întinsă spre extrema dreaptă, toate acestea fiind privite cu rezerve, dacă nu blamate, de presa ce nu-i este favorabilă.

Rezultatul său e cu atât mai relevant cu cât, el având cetăţenie slovacă (fiind născut la Bratislava), nu de puţine ori, slovacii sunt priviţi cu un aer superior de către unii cehi şi supuşi unor remarci maliţioase. [Povestind odată despre frumosul oraş Košice, sau Caşovia de odinioară, din estul Slovaciei, cu nimic mai prejos din punct de vedere arhitectural faţă de Cluj ori Oradea, mi s-a replicat că e tot mai prezentă în mentalul colectiv din Cehia convingerea că urbea respectivă ar fi plasată undeva prin Balcani!] Andrej Babiš are un uşor accent „slovăcesc“ (după expresia folosită în Ardeal), greu de perceput în amestecul de dialecte inerent unei metropole, abuzând însă în invocarea divinităţii şi în a-şi împreuna mâinile ca pentru o rugăciune.

De partea cealaltă, generalul Pavel a imprimat campaniei sale un caracter de disciplină militară, principalele obiective declarate în caz de victorie constând în înlăturarea atăt de des citatelor minciuni din viaţa politică şi a haosului. In mod surprinzător, în campanie nu au apărut prea multe detalii referitoare la relaţia lui Petr Pavel cu complexul militar-industrial al Cehiei, ce deţine o pondere însemnată în ansamblul economiei ţării şi al comerţului exterior, în timp ce Andrej Babiš, ca fost premier şi ministru de Finanţe, este foarte bine informat în privinţa acestuia.

Dacă s-a putut scrie odată că preşedintele Iohannis s-a exprimat în limba engleză, pe peluza Casei Albe, mai articulat decât preşedintele Trump, despre Babiš s-a spus, cu ocazia unei vizite oficiale în Statele Unite: «Iată un om de stat mai bogat decât preşedintele SUA!», ceea ce era de-a dreptul măgulitor pentru posesorul celei de-a doua cea mai mare avere din Cehia (evaluată, pe atunci, la patru miliarde de ceva, dolari sau Euro, nu mai contează, dar sigur nu coroane ceheşti; ulterior a ajuns pe locul patru) – o indicaţie clară a faptului că în această ţară din centrul centrului Europei Centrale chiar s-au făcut bani în acea perioadă, iar candidatul actual a avut şansa, dar şi meritul, de a fi gestionat-o în anii cei mai prosperi din istoria sa. Evident, domnul Babiš (68 de ani) nu şi-a clădit condiţia de miliardar din slujbele plătite de stat şi nici din presupusele deturnări de fonduri europene de ordinul câtorva milioane de Euro, cea mai recentă speţă de acest gen fiind închisă de o curte din Praga în plină campanie electorală, ci printr-o acţiune meticuloasă de om de afaceri aflat în fruntea unui imperiu financiar şi de producţie în care s-a pus ban pe ban. In schimb, generalul Pavel (61 de ani) a îmbrăţişat o carieră militară, într-o tradiţie de familie, dacă se poate spune aşa, ajungând şef al Statului Major al Armatei Cehiei şi chiar, ca reprezentant al ţării sale, în perioada 2015-2018, în fruntea Comitetului Militar al NATO (una dintre cele mai înalte trei funcţii din cadrul alianţei, alături de cea de secretar general şi de cea de SACEUR).

Cu aşa doi protagonişti, dar în ciuda poziţiei mai mult reprezentative şi de potenţial mediator al sferei politice impuse preşedintelui Cehiei, dezbaterile televizate, ca şi cele on-line, au fost încărcate de tensiune şi pline de acuze reciproce, mai ales în privinţa trecutului şi a orientărilor în privinţa implicării ţării în potenţialul război european (dacă nu mondial). Ambii au invocat absenţa unei legi a lustraţiei şi s-au etichetat drept „špion” antrenat de fostul regim prin mijlocirea unor instructori ai KGB (Babiš despre Pavel), respectiv drept „estebak” – colaborator al StB, serviciul de securitate de până la 1989 (Pavel despre Babiš, care a dat replica prin cele trei decizii de neimplicare obţinute în justiţie, remarcând că a fost chiar terorizat de StB, odată ce rude apropiate au părăsit Cehoslovacia). S-au etichetat reciproc drept foşti nomenclaturişti, ceea ce e de-a dreptul exagerat. Fapt e că la momentul din noiembrie 1989 al „Revoluţiei de catifea“, Babiš se găsea în Maroc, fiind angajat al unei firme de comerţ exterior, în timp ce Pavel era student al unei instituţii militare din Praga, îndeplinind şi funcţia de secretar al organizaţiei de bază a PCC alcătuite din vreo douăzeci de alţi colegi.

Dacă totul e în regulă şi oricare dintre cei doi va duce la bun sfârşit şi un al doilea mandat consecutiv de preşedinte al republicii, peste un deceniu, la aproape jumătate de secol de la răsturnarea regimului comunist, Cehia va avea în frunte tot un fost membru de partid. Asta dovedeşte că, după puseul antitotalitar din primii ani de după 1989 marcat de personalitatea lui Václav Havel, nu s-a mai găsit nici un om capabil de a îndeplini cea mai înaltă funcţie în stat (cu toate limitările înscrise în constituţie ce-i impune, mai degrabă, acest rol ceremonial) fără să fi avut legături cu establishment-ul politic al vechii orânduiri. Desigur, candidaturi au fost, mai ales în cazul alegerilor prezidenţiale directe (mecanism inaugurat în 2013 şi aplicat şi în 2018), când, în turul II, actualul preşedinte Miloš Zeman i-a înfruntat pe prinţul Karel Schwarzenberg VII, respectiv pe omul de ştiinţă Jiří Drahoš (ce avea, şi el, înfăţişarea unui lord). Aceştia au fost nevoiţi să se recunoască învinşi în faţa valului de intrigi şi de calomnii la care au fost supuşi, mai ales venerabilul fost ministru de Externe (a cărui soţie nu vorbeşte limba cehă), ajuns acum la vârsta de 85 de ani, ce a fost acuzat de intenţia de anulare a „decretelor Beneš“ din anii 1945-46, prin care, ca urmare a colaborării cu regimul de ocupaţie din anii 1939-1945, etnicii germani au fost expulzaţi în masă şi în cvasi-totalitate, proprietăţile fiindu-le confiscate. Un blam gratuit la adresa fiului autorului unor declaraţii de fidelitate faţă de Republica Cehoslovacă date publicităţii în teribilul an 1938, căruia i s-au alăturat şi alţi membri (e adevărat, nu mulţi) ai aristocraţiei germane din ţară, evident persecutaţi, ulterior, de nazişti. Atât de departe s-a ajuns cu manipularea intenţiilor de vot încât Václav Klaus, preşedintele în exerciţiu, a ameninţat, atunci, în 2013, că va emigra dacă „bătrânul“ va fi ales preşedinte.

In privinţa politicii externe a ţării sub un eventual mandat al său de preşedinte, fiind atras în capcană de către moderatorul unui astfel de duel şi incitat de limbajul strict în limitele comunicatelor nord-atlantice ale contracandidatului său, Babiš a comis eroarea de a declara că, în cazul unei agresiuni din est asupra Poloniei ori a Ţărilor Baltice, se va opune trimiterii tinerilor cehi să lupte pe acel front. Cu toate retractările şi reinterpretările celor spuse, la următoarea dezbatere televizată a avut parte de momentul bine cumpănit din partea generalului Pavel în care acesta i-a oferit un poster înrămat citând faimosul Articol V al tratatului fondator al alianţei NATO înconjurat de drapelele statelor-membre (probabil, o ediţie de lux destinată şi preşedintelui Putin).

In rest, multe discuţii în jurul unor chestiuni ce au de-a face mai mult cu guvernul, nu cu preşedinţia ţării, deşi la nivelul populaţiei se resimte presiunea inflaţionistă, mai ales în domeniul energiei şi al alimentelor. Invocând exemplul Poloniei, care a redus semnificativ TVA la produsele alimentare, Andrej Babiš a afirmat că, dacă va fi ales preşedinte, în cadrul acţiunii de o viaţă de a se lupta pentru binele semenilor, va insista ca TVA să aibă cota O pentru berea la halbă!

De remarcat e şi faptul că adresările reciproce în cadrul dezbaterilor nu au fost extrem de amabile: Babiš nu i-a spus lui Pavel «Domnule general», în timp ce contracandidatul său nu i s-a adresat, în cutuma americană la care a fost atât de expus în timpul studiilor sale, cu «Domnule premier», ci doar menţionând poziţia actuală a acestuia – cu «Domnule deputat».

Printr-o inspirată manevră de studio, în cadrul finalului ultimei dezbateri televizate dinaintea turului II au fost invitate şi soţiile celor doi candidaţi, care, firesc, aspiră la poziţia de primă doamnă a Cehiei (în fapt, fiecare dintre ele fiind a doua doamnă Pavlová, respectiv Babišová, în buna tradiţie a republicii de după 1993, infirmată doar în cazul lui Václav Klaus, a preşedinţilor ce au avut două neveste de-a lungul timpului). Acestea au detensionat, prin intervenţiile lor, atmosfera, astfel încât cei patru au reuşit să se despartă strângându-şi mâinile ca după o reuniune de lucru.

O cât de scurtă privire asupra scrutinului pentru alegerea preşedintelui Republicii Cehe nu poate fi relevantă pentru cititorul român fără a face şi o referire la votul din străinătate. Ca şi pentru deputaţi (dar nu şi pentru senatori), caz în care toate voturile sunt alocate unei singure circumscripţii regionale desemnate prin tragere la sorţi, pentru preşedintele ţării se poate vota la o misiune diplomatică sau consulară dintre cele 110 desemnate în acest sens. Condiţiile sunt relativ restrictive, în sensul că înscrierea în registrele electorale locale trebuie făcută cu cel puţin 40 de zile înainte de alegeri, dar se poate vota şi pe baza cărţii de alegător emise în ţară. Votul prin corespondenţă nu a fost implementat, în ciuda eforturilor partidelor coaliţiei guvernamentale, prin blocarea iniţiativei parlamentare de către partidul lui Babiš (ce a întrunit afară doar 4,06% din total!) şi de altele din opoziţie (1% din voturile din străinătate, în primul tur).

Particularitatea acestei proceduri este că ea trebuie finalizată cel mai târziu până la ora închiderii secţiilor de votare din ţară. Comparativ cu milionul de votanţi români din străinătate (la o populaţie stabilă în România de circa 18-19 milioane), celor mai puţin de 11 milioane de locuitori ai Cehiei, dintre care 8,4 milioane au drept de vot, acum două săptămâni le-a corespuns nivelul record de… 15.881 de voturi valabil exprimate în cele 110 SVS (cu 3.418 mai multe faţă de alegerile precedente din anul 2018). Pentru primul tur, doar 14.370 de cetăţeni cehi erau înrolaţi în registrele electorale din străinătate, acestora adăugându-li-se 3.125 de deţinători ai cărţilor de alegător din ţară. S-au înregistrat 1.888 de votanţi la cele patru secţii din Germania, 1.474 – la Londra (care au stat chiar şi la coadă, procesul de votare fiind prelungit la o aşa afluenţă), 1.267 – la Bruxelles, 895 – la Berna, 760 – la Viena, 665 – la Paris, 593 – la Bratislava şi doar 249 la New York! Această „masivă“ prezenţă în faţa urnelor din străinătate a stârnit o adevărată emoţie în ţară.

Ceea ce pare sigur în urma acestor alegeri este că viitorul preşedinte va promulga legea privind căsătoria între persoane de acelaşi sex, Cehia intrând în clubul statelor ce îngăduie acest lucru. Impresia mea este că modelul înfruntării din acest scrutin se va extinde, uşor, uşor, şi în alte părţi ale Europei Centrale şi de Sud-Est, deşi cu trecerea timpului umbrele trecutului, atât de pregnante în cazul de faţă, se vor fi estompat semnificativ. Nu vor exista alte opţiuni în afară de aceea a unui partener care să te amăgească în orice împrejurare, urmărind numai cum să-i fie lui mai bine, şi care, pe bani, eventual pe banii lui, îşi poate permite totul, şi de cea de a „face dragoste“ cu o păpuşă gonflabilă, fără nici o emoţie, fără nici o vibraţie, fără nici măcar o spaimă de genul întrebării «Ţi-a venit ciclul?». Calea „Scorpionului Roşu“ e deschisă…

Cât despre „Noaptea hotelurilor“, se poate spune că acest intermezzo din timpul scrutinului din Cehia constituie dovada unei democraţii funcţionale: nimeni nu-şi închipuie şi nimeni nu susţine că în urnele rămase peste noapte în secţiile de votare s-ar putea măslui voinţa populară. Lecţia particulară a acestor alegeri prezidenţiale din 2023 este că a intra în cărţile de istorie nu e chiar la îndemâna oricui. E nevoie de foarte mulţi bani şi de conexiuni valabile la nivel geostrategic, dar şi de o mare ambiţie ascunsă de a face cândva politică la nivel înalt. Apropo de ce s-a cheltuit în campania electorală, generalul Pavel a fost singurul dintre candidaţi ce s-a apropiat de limita celor 40 de milioane de coroane ceheşti (peste 1,6 milioane de Euro) impusă de lege până la momentul primului tur. Spre comparaţie, în cadrul acţiunii de promovare turistică din noaptea de 27/28 ianuarie 2023, din totalul celor 817 hoteluri pragheze (însumând 94.444 paturi) au fost incluse 130 dintre acestea, preţurile pentru o cameră dublă variind între 45 şi 65 de Euro.

Gabriel S.Jivănescu 28 ianuarie 2023

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.