Patru ipoteze de cercetare a resurselor energetice ale României

Excelenţei Sale Klaus IOHANNIS,

Preşedintele României

Excelenţei Sale Victor PONTA,

Primul Ministru al Guvernului României

Subsemnatul ing. geofizician Justin ANDREI, consilier al directorului general al Institutului Geologic al României pentru probleme de sinergism geonomic şi strategie geoeconomică (încă neconfirmat de C.A. al I.G.R.), domiciliat în Buftea, str. Știrbei Vodă nr. 7, jud. Ilfov, cod 70 000, telefon mobil 0735 525 766, e-mail justinandrei1934@gmail.com, vă înaintez alăturat spre analiză şi decizie patru oferte de teme de cercetare (H1, H2, H3 şi H4) în execuţia I.G.R., unele în colaborare cu alte instituţii de profil. Menţionez că niciuna din aceste oferte, respectiv teme de cercetare, nu va fi finanţată de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, direct sau prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Știinţifică şi Inovare. Am elaborat ofertele H1 – H4 fără să mai aştept confirmarea mea pe postul de consilier al directorului general al I.G.R. de către C.A. al I.G.R. din următoarele motive:

• cele patru oferte privesc teme care vizează creşterea prognozei de rezerve pentru gaze naturale (H1 şi H2), respectiv pentru ţiţei şi nisipuri impregnate cu ţiţei degazificat (H3 şi H4). Deci, cele patru oferte sunt de importanţă majoră, vizând interese superioare ale României, mai ales în condiţiile în care hidrocarburile importate din Rusia (2,8 miliarde dolari SUA în 2013) nu mai sunt o simplă marfă, ci un mijloc de şantaj economic faţă de România şi Republica Moldova;

• situaţia financiară a I.G.R. este dramatică din cauza subfinanţării acute. S-a ajuns la suspendarea abonamentului telefonic al I.G.R., la neonorarea unor servicii esenţiale, la plata cu întârziere a unor drepturi băneşti ale salariaţilor etc. Dar şi alte institute de cercetare de interes strategic, precum Institutul Cantacuzino, au ajuns în pragul falimentului. În schimb, personalul de nivel mediu din A.N.C.Ș.I. este supradimensionat şi nu întotdeauna suficient de calificat. Din acest motiv, nu se recepţionează întotdeauna rezultate ştiinţifice, ci la recepţiile lunare se numără realizările fizice planificate. Dar oare cercetarea ştiinţifică trebuie planificată în cele mai mici amănunte? Fireşte că nu. Dar competenţa unor funcţionari angajaţi pe cine ştie ce criterii nu poate depăşi performanţe ʺaritmeticeʺ.

• asemenea situaţii ʺciudateʺ nu se referă doar la personalul de nivel mediu din A.N.C.Ș I., ci se regăsesc uneori şi în opiniile unui membru al C.A. al I.G.R. care, întâmplător sau nu, este tot de provenienţă A.N.C.Ș.I. De exemplu, acesta a afirmat: de ce trebuie reangajaţi cercetătorii I cu rezultate excepţionale pensionaţi la 65 de ani? Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu trebuie să facă o asemenea ʺrisipăʺ! Acei cercetători I cu rezultate excepţionale, cu experienţă de peste patru decenii şi care oricum au pensie, să stea acasă şi să fie înlocuiţi de tineri, indiferent de calitatea lor profesională. Dar de la cine să înveţe aceşti tineri? Acel membru al C.A. nu-şi pune asemenea întrebări, fiindcă probabil nici nu-l interesează. În asemenea condiţii, ce rost are să fie angajat Justin Andrei pe post de consilier? Doar s-a stabilit că reangajarea unor cercetători I pensionari cu mare experienţă, vechime, rezultate şi mai ales cu capacitatea de influenţare a bunului mers al I.G.R. ʺeste o gravă risipăʺ. Din acest motiv nu am aşteptat confirmarea mea pe post de consilier de către C.A. (care se poate realiza ʺla calendele greceştiʺ) şi m-am apucat de treabă, respectiv să elaborez cât mai multe oferte de teme de cercetare în beneficiul României şi al I.G.R., chiar dacă o fac neplătit, cu mari sacrificii băneşti şi de sănătate. Aspectul cel puţin ciudat al acestei situaţii este că Primul Ministru al României, urmând o serie de recomandări făcute de Justin Andrei, l-a acceptat efectiv consilier onorific. În consecinţă, acel membru al C.A. care vrea cu orice chip ʺeconomiiʺ de acest fel trebuie eliminat. Dacă este incapabil, nu are ce căuta în C.A. Dar dacă atitudinea lui are alte motive, atunci S.R.I. şi alte organizaţii specializate ale statului trebuie să-şi facă datoria. Ar trebui să fim naivi să credem că antena S.V.R. din România nu ar încerca să promoveze interesele Rusiei lui Putin, prin blocarea unui specialist capabil să rezolve orice problemă de geologie economică. De altfel, de câţiva ani, antena S.V.R. încearcă să realizeze acest deziderat cu mullt profesionalism, în stilul K.G.B. şi G.R.U. de tristă amintire. Din fericire, datorită capacităţii mele de luptă, nu au reuşit să mă blocheze, dar mi-au întârziat planurile iniţiale cu 3 – 4 luni în 2014 şi cu aproximativ două luni în 2015.

Excelenţă,

M-am limitat deocamdată la patru oferte de teme de cercetare fiindcă ʺtimpul nu mai are răbdareʺ. În esenţă:

• cele patru teme propuse prezintă o importanţă majoră pentru creşterea accelerată a rezervelor omologabile de ţiţei şi de gaze naturale, care în momentul de faţă asigură necesarul României şi al Republicii Moldova doar pentru aproximativ un deceniu. În plus, ofertele H2 – H4 oferă o creştere deosebit de semnificativă a produsului intern brut, respectiv a gradului de ocupare a forţei de muncă. Dar avantajele nu se opresc aici. De exemplu, tema H3 oferă soluţii deosebit de pertinente în rezolvarea indirectă a gravelor probleme social-economice existente în cazul exploatării rentabile şi cu respectarea unor standarde ridicate de protecţia muncii a zăcămintelor de huilă din bazinul Petroşani.

• în ceea ce priveşte Institutul Geologic al României, acesta trebuie scos imediat din starea de blocaj general şi, din spectator al degringoladei unor componente ale cercetării ştiinţifice naţionale, să devină în cel mai scurt timp un port-drapel. Nu numai pe baza fondurilor total insuficiente oferite de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ci mai ales prin finanţarea de către companiile şi instituţiile direct interesate;

• în ceea ce-l priveşte pe autorul acestor rânduri, care de cinci ani munceşte ʺcu disperareʺ pe gratis, ar fi putut să-şi găsească de la început un post călduţ de consilier la o companie cu capital privat, cu un salariu de nivel european. Oferte nu au lipsit, dar le-a refuzat. De ce? Nu spun. Este secretul său.

După o pauză în redactarea de noi oferte, timp în care trebuie să rezolv problema antamării unui studiu privind Roşia Montană şi mai ales a iazului de decantare de pe valea Corna (am transmis prin e-mail Excelenţelor Voastre un memoriu cu această temă adresat Preşedintelui Acadeniei Române), voi continua discuţiile cu conducerea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice în problema studiului de la Valea Corna – Roşia Montană, precum şi în alt proiect major. Este vorba de problema legată de o energie regenerabilă, respectiv utilizarea energiei geotermale în varianta ʺroci uscate fierbinţiʺ, în cadrul a 18 obiective din judeţele Arad, Bihor, Satu Mare, Maramureş, Mureş, Harghita, Covasna, Braşov, Dolj şi Timiş. Obiectivul acestor cercetări, în care vor coopera I.G.R. şi Institutul de Geodinamică ʺSabba S. Ștefănescuʺ al Academiei Române, va consta în încălzirea unor centre urbane, inclusiv a unor obiective industriale aferente, precum şi a zeci de mii de hectare de sere, cu implicaţii economice şi sociale cu totul deosebite. În afară de cercetătorii de la cele două instituţii sus-menţionate, va mai participa la acest program un grup tehnic de proiectare sub conducerea dr. ing. Vasile Rugină, pensionar, fost director general al I.C.E.M.E.N.E.R.G., cel mai bun specialist român în materie de energii neconvenţionale.

O prezentare completă a acestui obiectiv apare în capitolul 2 al Programului Naţional de Relansare a Industriei Energetice şi Miniere – Memoriu (urmare), adresat la 06.11.2014 domnului Attila Korody, pe atunci ministru la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice.

Finanţarea acestor programe, care implică un mare efort investiţional, se va face integral din fonduri C.E. Acest foarte mare efort investiţional este determinat de dorinţa C.E. ca în cadrul Consfătuirii Mondiale de la Paris din decembrie 2015 să se obţină până în 2030 o restrângere severă a emisiilor de CO₂ pe plan mondial, cu angajamente precise din partea marilor poluatori SUA şi China. În ceea ce priveşte Comunitatea Europeană, se doreşte ca statele componente să reducă emisiile de CO₂ cu 40 % până în 2030, cu baza de referinţă 1990. În acest scop, C.E. doreşte să creeze un fond de investiţii de peste 200 de miliarde de euro pentru promovarea unor surse de energii regenerabile.

Pentru România, este vital să se înscrie în cel mai scurt timp posibil pe liste ţărilor care pot beneficia cu prioritate de investiţii europene în domeniul energiilor regenerabile majore. Mijloacele media au informat că recent au avut loc discuţii pe această temă la Bruxelles în prezenţa şefilor de state şi de guverne, inclusiv al preşedintelui României.

Odată antamate aceste probleme, voi putea să continui redactarea propunerilor de teme de cercetare în execuţia I.G.R., unele în colaborare cu alte instituţii surori. În capul listei vor fi două propuneri de teme care vizează descoperirea de noi zăcăminte de ţiţei în aria principală de geneză a hidrocarburilor moldavă (Tema H5), precum şi problema descoperirii a noi zăcăminte de gaze naturale în partea de sud-est a Depresiunii Focşani, în special între râul Putna şi râul Râmnicu Sărat, în limitele blocului 5 Focşani şi în vecinătatea sa (Tema H6). În această temă vor fi incluse şi rezultatele cercetărilor întreprinse de către dr. geolog Aurică DAMIAN, m.c. al Academiei Oamenilor de Știinţă, asupra unor ʺcapcane litostratigrafice în zone pelitice subcompactate ponţiene din Depresiunea Focşani şi golful Râmnicu Săratʺ (Damian, 2013, teză de doctorat). Domnia sa şi autorul acestor expuneri vor aduce şi corecturile de rigoare impuse de trasarea corectă a liniei subcarpatice.

Vor urma propuneri de teme privind cercetări geofizice şi geologice în vederea descoperirii de zăcăminte aurifere epitermale cu conţinut bogat (orientativ 20-30 g/t Au) în districtul minier Bucium – Roşia Montană, precum şi valorificarea unor elemente rare şi minore asociate (As. Sb, Te, Se, Ge, Bi etc), temă planificată din 2012, dar care din ʺmotive obscureʺ nu a fost introdusă în planul de cercetare patronat de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării (Tema M1, în colaborare cu prof. dr. Gheorghe POPESCU, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României, şi alte cadre didactice de la Departamentul de mineralogie al Facultăţii de Geologie şi Geofizică), precum şi cu alte cadre didactice de prestigiu de la alte departamente, dar nu numai; mă refer în special la unii tineri studenţi şi masteranzi cu calităţi profesionale deosebite, care pot constitui schimbul de mâine al ʺvechii gărziʺ.

Aceste cercetări au condus la intuirea prezenţei a 6-7 zăcăminte bogate în districtul minier Bucium – Roşia Montană, asociate unor corpuri subvulcanice dacitice îngropate la adâncimi de 100-250 m, care nu au atins relieful topografic actual. În sectorul Roşia Montană avem zăcământul potenţial de la sud de cariera Cetate şi de la nord de falia Corna şi cel de la sud-est de Vârtop, mascat de produsele extracrateriale ale vulcanului Rotunda. Cele mai importante zăcăminte aurifere potenţiale se găsesc în sectorul Bucium, începând cu cel asociat subvulcanului sud Bucium Rodu – sud-est Muntar, cea mai mare structură de acest fel din Munţii Apuseni de Sud (2,8 kmlungime). Mai menţionez subvulcanii cu mineralizaţii aurifere Valea Șasa, Frasin şi, posibil, cel de la nord de Valea Șasa.

Intuirea acestor zăcăminte aurifere bogate am realizat-o cu ajutorul analizei multilaterale a unor date geologice, geofizice şi pedogeochimice. Dar pentru a transforma intuiţia în certitudine trebuie să folosim tehnicile de avangardă ale secolului XXI. În acest scop, am înaintat în 2012 şi 2013 domnului Tudor PRISECARU, Preşedinte-Secretar de stat la A.N.C.Ș.I., o listă cu aparatura şi softurile aferente necesare, listă întocmită de către dr. ing. Laurenţiu ASIMOPOLOS, cel mai bun specialist în tehnici geofizice moderne din I.G.R. În perioada aprilie 2012 – ianuarie 2013, aparatura şi softurile respective puteau fi procurate cu 180 000 euro, sumă care includea şi un curs de pregătire pentru un specialist la firma constructoare, în vederea iniţierii în utilizarea unui soft extrem de complicat. Sus-menţionatul preşedinte secretar de stat a propus în februarie 2013 să nu mai facem această investiţie foarte avantajoasă, deoarece S.C.Prospecţiuni S.A., patronată de Ovidiu TENDER, dispune de o asemenea tehnică. La replica mea că la firma domnului Tender specialistul lor care urmase cursul de iniţiere a demisionat şi că varianta comenzii este inoperantă, domnul Tudor Prisecaru m-a sfătuit să mă mai gândesc. De atunci, zecile de tentative de a-l contacta telefonic sau direct prin deplasări neanunţate s-au izbit de un insucces total. Dar ceea ce m-a reţinut în mod deosebit atunci erau relaţiile mai mult decât dubioase existente între Ovidiu Tender şi conducerea R.M.G.C. – G.R. Aceste legături m-au pus serios în gardă asupra adevăratelor intenţii ale domnului Tudor Prisecaru ; pentru prima oară îi vedeam, fără mască, adevărata faţă.

Asociat subvulcanului andezitic Tălagiu de vârstă sarmaţiană apar cel puţin două sisteme filoniene aurifere, dintre care cel de pe flancul estic are un conţinut de 25 g/t Au pe una din ramuri. În extinderea nord-nord-vestică a acestui subvulcan, în valea Crişului Alb, la Cetăţuia – Rostoci, prospecţiunile geologice, geofizice şi geochimice (inclusiv spectrometrice gamma) au identificat o structură subvulcanică afectată de o foarte intensă hidrometasomatoză potasică cu care se asociază o mineralizaţie polimetalică şi mai ales una argentiferă bogată.

În sfârşit, înspre partea meridională a Munţilor Apuseni de Sud se detaşează aliniamentul de structuri hipoabisice granodioritice sau microgranitice eocretacice Săvârşin – Cerbia – Vorţa – Băiţa Crăciuneşti (dl. Sfredelu) – valea Voia – Roşia – sud Balşa, cu care se asociază importante mineralizaţii (Socolescu, 1940, Ghiţulescu, Socolescu, 1941, Cioflică et al. 1978, Berbeleac, comunicare verbală, Andrei, 2010).

Acestea evoluează de la un caracter polimetalic-molibdenifer (Săvârşin) la unul molibdenifer (Cerbia), la mineralizaţii de tip Kuroko (Pb, Zn, Au, Ag – Cărmăzineşti şi Vorţa), auro-argentifer (Vălişoara), auro-argentifer foarte bogat (Băiţa Crăciuneşti – Vf. Sfredelu), explozia de aur dinspre talpa F 17 (?) de la periferia sud-vestică a subvulcanului de microdiorite sarmaţiene cu mineralizaţii porphyry copper valea Voia şi în sfârşit auro-argentifer intuit după date geofizice şi geologice (Roşia-sud Balşa). Acest aliniament metalogenetic localizat în corpuri hipoabisice eocretacice acide de diverse dimensiuni sau în stricta lor vecinătate, este asociat unei centuri de produse extrusive bazice neokimmerice de extindere regională. Această centură este cartată geologic şi pregnant evidenţiată de un minim gravimetric major longiliniu.

Mineralizaţii auro-argentifere insuficient elucidate asociate unor magmatite acide mai apar:

• în Banat, la obârşia văii Radimnuţa (pârâul Bolborosu) – sectorul sud Cărbuneşti, în asociere cu exoskarne banatitice, sugerate de o importantă anomalie magnetică aero şi terestră, încadrată de alte structuri similare de mai mici dimensiuni care plonjează spre cea la care mă refer. De altfel, ansamblul datelor magnetometrice sugerează că suntem în prezenţa unui nod metalogenetic similar cu cel de la Dealul Gheorghe – Sasca Montană, exploatat intens în trecut pentru cupru şi aur. Cel de la sud de Cărbuneşti (segmentul de adâncime) însă nu a făcut încă obiectul unor exploatări miniere;

• în Dobrogea de Nord, la Sacarbair (nord-est de Cârjelari), pe aliniamentul de granite alcaline Turcoaia – Atmagea, Gh. Murgoci a identificat o mineralizaţie cu aur nativ. De un secol şi mai bine, situaţia acestei mineralizaţii nu a fost elucidată, precum nici posibilele corelaţii genetice cu mineralizaţia de pământuri rare semnalată în acest sector.

• în acoperişul batolitului lui Murgoci (zona axială calcoalcalină), la Cetăţuia, doleritele omonime comportă frecvente injecţii decimetrice de granite. Cu asemenea injecţii se asociază o mineralizaţie cu calcopirită şi pirită, care trebuie testată pentru aur, cu şanse de reuşită. Ceva mai spre sud-sud-est, la Floreşti, două foraje scurte săpate în seria de Boclugea au interceptat mineralizaţii relativ sărace pirito-cuprifere. Acestea, deşi comportă o componentă cupriferă mai săracă decât la Cetăţuia, sunt plasate în acelaşi context geologic. Mă refer la faptul că apar în stricta vecinătate a liniei Luncaviţa – Consul, care în adâncime interceptează axa calco-alcalină a batolitului lui Murgoci, într-o zonă în care acesta prezintă accentuate diferenţieri de la granite la granodiorite, la diorite şi chiar la gabbrouri.

În toate aceste cazuri, elucidarea acestor interesante obiective metalogenetice se poate rezolva prin prospecţiuni geochimice (lito, bio şi pedo) de mare precizie, precum şi prin investigaţii electromagnetice cu sursă controlată şi polarizaţie indusă, la un pas de eşantionare convenabil.

În sfârşit, un caz particular sunt mineralizaţiile aurifere de origine tectogenă din pânza getică. În domeniul getic, asemenea mineralizaţii au fost exploatate cu rezultate modeste la Valea lui Stan. În domeniul supragetic din partea de sud a Munţilor Făgăraş, studiile macroseismice asupra cutremurelor moldave şi făgărăşene par a sugera condiţii tectonice regionale mai favorabile generării soluţiilor mineralizante, ceea ce ar explica frecvenţa mai mare a mineralizaţiilor identificate. În bazinul văii Doamnei, această frecvenţă este maximă. Totodată, aici au fost remarcate şi cele mai mari conţinuturi de aur, dar totuşi prea mici în raport cu standardele de rentabilitate minieră. Cercetările geologice, geofizice şi geochimice integrate viitoare vor trebui să identifice în bazinul văii Doamnei eventuale ʺcapcaneʺ posibil litologice sau noduri tectonice care să dea verdictul dacă mineralizaţiile aurifere tectogenetice din domeniul supragetic făgărăşan au vreun viitor economic.

În redactarea viitoarelor oferte, o atenţie deosebită o voi acorda problemelor care fac obiectul capitolului 4 din ʺProgramul Naţional de Relansare a Industriei Energetice şi Miniere din Româniaʺ. Mă refer la zăcămintele diseminate de Cu, Au, Ag ±Mo ±As ±Ge ±Se ±Te ±Sb ±Bi etc de tip ʺporphyry copperʺ. Acele zăcăminte de acest tip, care au un conţinut mic de cupru, dar în compensaţie unul de aur de 3-4 ori mai mare decât în mod frecvent, se numesc ʺgold porphyryʺ şi vor deveni principala sursă de aur într-un viitor mai îndepărtat, pe plan mondial ca şi în Romania.

Studiul mineralizaţiilor de tip porphyry copper, respectiv gold porphyry (Oferta M 2) se va realiza de către Institutul Geologic al României şi Departamentul de mineralogie din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti şi va avea responsabil pe ing. geofizician Justin ANDREI, respectiv pe prof. dr. Gheorghe POPESCU, preşedinte de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României.

Ing. Justin ANDREI a fost implicat în perioada 1972-1989 în ample studii geologice, geofizice şi geochimice care au condus la descoperirea sau doar dezvoltarea a 14 mineralizaţii de acest tip din Munţii Metaliferi şi Munţii Zarand, uneori (valea Voia şi Tălagiu) în colaborare cu dr. Ion Berbeleac. I-a ʺscăpatʺ doar mineralizaţia îngropată gold porphyry Cireşata – Valea Gârzii, descoperită şi amplu explorată de către ing. Alexandru NICOLICI, director general al SAMAX România. Pentru asemenea preocupări, Justin ANDREI a fost distins cu Premiul Gheorghe Murgoci al Academiei Române pe 1975.

Prof. dr. Gheorghe POPESCU are o vastă şi îndelungată experienţă în studii metalogenetice de anvergură şi de mare fineţe privind mineralizaţiile aurifere din Munţii Metaliferi şi din alte provincii metalogenetice din România. În ultimii ani a condus studii postdoctorale privind elementele rare şi minore din mineralizaţii epitermale auro-argentifere, precum şi din mineralizaţii diseminate de tip porphyry copper sau gold porphyry din Munţii Metaliferi.

Mineralizaţiile porphyry copper şi gold porphyry din Apusenii de Sud nu se aseamănă cu nici unul din cele două modele cunoscute: Lowell-Guilbert, respectiv Hollister (zis şi dioritic). Cei care ţineau cu tot dinadinsul să nu ieşim din aceste tipare de circulaţie mondială au găsit un compromis: Deva şi Roşia Poieni, cu un fundament cristalin elevat, au fost ataşate modelului Lowell-Gilbert, iar restul zăcămintelor plasate în roci bazice jurasice tholeritice sau calcoalcaline, au fost atribuite modelului Hollister. În realitate, particularitatea mineralizaţiilor porphyry copper din Apusenii de Sud este larga dezvoltare a zonei extrem argilice, ceea ce o distanţează de ambele modele. Ţin să mai menţionez că poziţia elevată a fundamentului cristalin, respectiv a magmatitelor tholeitice sau calcoalcaline jurasice, nu constituie după opinia mea un criteriu ferm în definirea modelului de zăcământ porphyry copper. Într-adevăr produsele de alterare-mineralizare nu pot fi determinate de factori, care îşi au sursa la adâncimi de 4000-3000 m. În ceea ce priveşte frecvenţa aurului respectiv a molibdenului în mineralizaţiile p.c. din Apusenii de Sud, îmi permit să observ că zăcământul Deva (considerat de tip Lovell-Guilbert), care la orizonturi medii superioare a avut molibdenit, a prezentat în egală măsură şi conţinuturi foarte importante de aur (Petrulian et al, 1965). La fel şi zăcământul Bucium-Tarniţa ,,portdrapelul” modelului Hollister (Boştinescu, 1984), care are conţinuturi semnificative de aur, are în partea sa nordică (F6) iviri de molibdenit. Exemplele pot continua. În concluzie nu putem afilia porfirele cuprifere din Apusenii de Sud la cele două modele acceptate pe plan mondial (Ianovici et al., 1977, precum şi alţi autori), fiecare dintre aceste modele fiind controlate de anumite condiţii crustale megaregionale.

În cadrul Ofertei M2, vom acorda o atenţie deosebită zăcământului porphyry copper Roşia Poieni şi zăcămintelor gold porphyry Tălagiu, Valea Arsului şi Musariu, ultimele două în incidenţa fostei Întreprinderi Miniere Barza – Brad, care va fi reînfiinţată. Autorii viitoarelor studii nu se vor limita să analizeze doar informaţiile obţinute din lucrările de explorare anterioare, ci vor implica atât prospecţiunile geofizice anterioare, cât şi investigaţii electromagnetice speciale. Peste tot, tendinţa de valorificare minieră va fi înlocuirea în adâncime a exploatării masei de roci mineralizate în cariere cu cea în camere miniere de mari dimensiuni. Nu se va admite exportul de concentrate de flotaţie, ci parcurgerea întregului traseu de valorificare până la lingouri monometalice (cupru, molibden, aur, argint, precum şi elemente rare şi minore. Aceste combinate de exploatare minieră, flotare şi rafinare vor fi finanţate, dacă este posibil, cu capital mixt de stat şi particular. În cazul zăcămintelor porphyry copper, gold porphyry şi auro-argentifere de tip epitermal din Apusenii de Sud, ar fi recomandabil ca uzina de rafinare să fie construită la Zlatna.

Excelenţă,

Din expunerea prezentată a rezultat necesitatea ca puterea executivă din România să ia o serie de măsuri organizatorice în vederea stimulării ʺProgramului Naţional de Relansare a Industriei Energetice şi Miniere din Româniaʺ, precum şi a unor ample cercetări geonomice integrate în vederea predicţiei cu aproximaţie a activităţii seismologice majore de pe teritoriul naţional. După opinia subsemnatului, formată în urma unor discuţii cu specialişti de înaltă competenţă din sfera de interes sus-menţionată, ar fi deosebit de indicat ca puterea executivă din România să ia anumite măsuri, după cum urmează.

1. Crearea unui fond de investiţii în 2015 pentru I.G.R. de 300.000 euro la dispoziţia Primului Ministru. Din acest fond se vor procura aparatură geofizică şi softurile aferente, de foarte înaltă tehnologie, absolut necesare pentru punerea în evidenţă a unor zăcăminte auro-argintifere epitermale ascunse cu conţinuturi mari (orientativ 20-30 g/t Au), precum şi a unor mineralizaţii de tip ,,gold porphyry” îngropate, ceea ce va permite creerea a multe mii de locuri de muncă în zonele : Bucium – Roşia Montană, Barza – Brad şi Roşia – Balşa, primele două constituind obiective miniere majore abandonate în ultimii 20 – 50 ani. La acesta se va adăuga tot pentru 2015 un fond de investiţii de 100.000 euro necesar promovării de către I.G.R. şi I.G. al Acad. Rom. a unor cercetări pentru valorificarea de energii neconvenţionale de tip geotermal în roci ,,uscate fierbinţi”. Acestea din urmă vor fi recuperate integral din fonduri europene. În ambele cazuri beneficiarul va fi Ministerul Economiei, iar în al doilea caz Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice este interesat în egală măsură.

2. Ofertele 1 – 4, precum şi cele care vor urma, implică ample lucrări de cercetare în execuţia I.G.R. şi a altor institute de cercetare de profil geonomic, centre universitare, respectiv O.N.G. care acţionează în domeniul hidrocarburilor. Aceste cercetări vor fi însoţite şi fireşte urmate de volume foarte mari de prospecţiuni geofizice (în special seismică şi gravimetrie), geologice, uneori şi geochimice. Beneficiarii sunt în două cazuri societăţi comerciale cu capital de stat de importanţă naţională, într-un caz o transnaţională kazahă, iar în patrulea caz însăşi A.N.M.R. Sugerez puterii executive să sponsorizeze aceste adevărate ,,prospecţiuni strategice”, în sensul ca fondurile de cercetare şi prospecţiune respective să fie scăzute din impozitul datorat de beneficiile statului. Această operaţie financiară urmează să se realizeze în anul financiar subsecvent lucrărilor decontate. Evident baza legală trebuie să fie o Hotărâre de Guvern. Este indicat ca de asemenea facilităţi financiare să beneficieze doar acele proiecte care au girul preşedintelui – secretar de stat al A.N.R.M.

3. Institutul Geologic al României, pe care unii ar vrea să-l distrugă, împlineşte la vară 109 ani, fiind opera primului său director acad. Ludovic Mrazec (1867 – 1944). A fost un savant de renume internaţional, un eminent organizator, un vizionar, un creator de şcoală şi un vibrant patriot. În 1948 a fost exclus post-mortem din Academia Română, sub pretextul că funcţionase doi ani ca ministru al Economiei şi Comerţului în unul din guvernele Ionel Brătianu, ocazie cu care a promovat în 1924 a doua Lege a minelor. Această lege era expresia filozofiei economice ,,prin noi înşine”, pe care o lansase împreună cu bunul său prieten Vintilă Brătianu. Aproape toţi profesorii mei au fost elevii acestui savant patriot. De la ei am învăţat nu numai cele mai moderne teorii în domeniul ştiinţelor Pământului, dar şi concepţia că activitatea profesională trebuie închinată semenilor mei, care au dreptul pe pământul românesc la un minim de bunăstare şi fericire.
Din aceste motive am considerat că Institutul Geologic al României nu este doar firma care în ultimii 15 ani a fost întinată de directori generali precum Şerban VELICIU, Ştefan GRIGORESCU, Marcel MARUNTIU şi recent Simona MALUREANU, ci de cei mai buni cercetători care fac cinste României în cadrul I.G.R., I.G.G.M. ,,Geoecomar”, I.G. al Acad. Rom. ,,Simion Mehedinţi” şi nu în ultimul rând a Institutului Naţional de Seismologie şi Fizica Pământului. Sunt cinci degete ale mâinii lui Ludovic Mrazec, care trebuie să rămână unit în ,,cuget şi simţiri” pentru a servi poporul şi pământul românesc. Dar cele cinci degete plutesc în aer ? Nu, ele sunt unite de palma care astăzi se cheamă Departamentul de Mineralogie al Universităţii Bucureşti, locul de unde cu aproape 120 de ani în urmă şi-a început gloriosul său drum spre eternitate ,,Maestrul” Ludovic Mrazec.

4. Simt o puternică strângere de inimă, că din lumea sublimă a foştilor mei profesori, trebuie să mă cobor în mocirla în care se bălăcesc nişte fiinţe ciudate, care în numele interesului personal sunt gata să vândă orice. Nu pot spune că am descoperit aceste fiinţe mai zilele trecute. Le cunosc de la vârstă de 15 ani, dar am crezut o scurtă vreme, că după 1989 le voi mai reîntâlni doar ca pe nişte ciudăţenii ale trecutului.

Dar nu a fost aşa. Aceste umbre ale trecutului se vând fără nici o jenă tuturor celor care au cu ce să-i plătească, fie că acest cumpărător se numeşte Gabriel Resouces, nucleul lui Roşia Montană Gold Corporation, fie că este antena SVR a lui Putin. În ambele cazuri li se cere acelaşi lucru : blocaţi-l pe Justin Andrei omul inflexibil care nu se teme de nimeni şi de nimic, dar care prin abilităţile sale profesionale ieşite din comun poate lovi puternic în planurile acestor duşmani ai Românilor de pe ambele maluri ale Prutului, ale Maghiarilor, ale tuturor naţionalităţilor conlocuitoare care împart cu urmaşii Dacilor toate cele bune şi rele.

Cine este cel care conduce cu mult aplomb, uneori chiar cu o anumită abilitate, acest iarmaroc la care se negociază interesul naţional? Se numeşte Tudor PRISECARU şi este din iunie 2012 preşedinte secretar de stat al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare. Este şi şeful Catedrei de cazane de la Facultatea de Termoenergetică a Politehnicii din Bucureşti. A fost promovat în Ministerul Educaţiei Naţionale de către doamna Ecaterina ANDRONESCU, rector al Politehnicii bucureştene.

L-am cunoscut pe domnul Tudor PRISECARU în august 2012, când la solicitarea mea m-a primit în audienţă pentru a discuta punctul meu de vedere asupra orientării direcţiilor de cercetare din IGR. De 2-3 săptămâni, mai precis din 22 iulie, domnul Ştefan Grigorescu pe atunci director general al IGR, îmi interzisese accesul în institut în urma ordinului primit de la conducerea RMGC – GR în solda cărora era (amănunte la prezentarea lui St. G.).

Revenind la întâlnirea din august, i-am expus domnului Tudor Prisecaru rezultatele cercetărilor mele asupra potenţialului minier al Munţilor Apuseni de Sud, perspectivelor de hidrocarburi din România şi utilizării energiei geotermale în varianta ,,roci uscate fierbinţi”. Mi-a cerut materiale scrise pe care le-a depozitat într-o cămăruţă alăturată cabinetului său. A remarcat că în privinţa cercetărilor privind potenţialul de hidrocarburi al României nu i-am dat decât un articol privind Carpaţii Orientali publicat în 2010. La insistenţa domniei sale i-am amintit că nu mai am acces în sediul IGR din 22 iulie din dispoziţia directorului general Ştefan GRIGORESCU, iar dacă doreşte să-mi continui activitatea nu are decât să-l schimbe cu Ştefan MARINCEA precedentul director general. Mi-a replicat că pe respectivul nu-l va repune în drepturi chiar dacă va câştiga procesul cu M.E.N., deoarece nu-i o persoană normală (are nenumărate procese cu diverşi salariaţi). Am profitat de întâlnirea cu domnul Tudor Prisecaru pentru a-l invita să participe la simpozionul internaţional de geologie economică programat să se desfăşoare la Brad în perioada 13-16 septembrie, unde urma să susţin o comunicare privind noi perspective pentru mineralizaţii auro-argentifere în districtul minier Bucium-Roşia Montană-Roşia Poieni. A replicat că nu poate participa, dar că l-a delegat pe domnul vicepreşedinte Silviu Gabriel SZENTESI să-l reprezinte. Aflând că suport fără nici o sponsorizare participarea la simpozionul de la Brad, a avut amabilitatea să-mi dea din fondurile A.N.C.S. suma de 500 lei. Am apreciat că această amabilitate se datoreşte poate şi faptului că în toamna anului precedent colaborasem cu eurodeputaţii Victor BOŞTINARU, Rovana PLUMB şi Daciana Olivia SÂRBU, în cadru a două comisii ale Parlamentului European, care s-au întrunit la Bucureşti în problema Roşia Montană.

Participarea domnului vicepreşedinte Szentesi la simpozionul de la Brad a fost o deziluzie. În seara zilei inaugurale l-am văzut la restaurant întreţinându-se foarte volubil cu domnul Ştefan Grigorescu. L-am abordat pe domnul vicepreşedinte întrebându-l dacă a doua zi va participa la comunicarea mea. A răspuns cu mult entuziasm afirmativ. Dar nu a fost aşa. A doua zi pe 14 septembrie domnii Szentesi şi Grigorescu au plecat cu Toyota B-70-YGR la Roşia Montană, deşi în 15.09 toţi congresiştii urmau să facă o excursie cu aceiaşi destinaţie. Am aflat că domnii Szentesi şi Grigorescu au avut discuţii pe 14 septembrie la Roşia Montană cu persoane din conducerea RMGC, după care au dispărut, întorcându-se probabil la Bucureşti. Fireşte este clar ce au discutat. La început am crezut că întâlnirea de la Roşia Montană s-a petrecut fără ştirea domnului Tudor Prisecaru, dar după întoarcerea mea la Bucureşti am înţeles că trebuie să fiu mai circumspect în privinţa sa. De exemplu în cursul unei discuţii pe care am avut-o înaintea alegerilor din octombrie 2012 i-am declarat că presiunile care se fac asupra mea sunt comandate probabil din străinătate ,,de undeva dinspre nord-est (Moscova)” ; la care domnia sa a replicat prompt ,,sau dinspre nord-vest (Berlin ??)”.

La 22 noiembrie 2012 domnul Ştefan Grigorescu a fost în sfârşit demis din postul de director general al I.G.R., din cauza jafului pe care l-a practicat cu fondurile de reparaţii acordate cu foarte multă largheţă de către anumiţi funcţionari superiori din ANCS. Nu m-am implicat în această foarte tardivă măsură şi rău am făcut. Dacă în noiembrie 2012 sesizam organele specializate ale României că în decembrie 2011 domnul Ştefan Grigorescu fusese mituit (se pare cu o suma uriaşă) de către Roşia Montană Gold Corporation ca să organizeze o expediţie geologică şi geofizică a unor cercetători din I.G.R. pe valea Corna-Roşia Montană care să ,,constate” existenţa unor condiţii geologice şi geotehnice ,,ideale”, nu s-ar fi ajuns ca după aproape doi ani şi jumătate domnul Ştefan Grigorescu să se mai judece cu IGR pentru jaful practicat în timpul directoratului dumisale. Este adevărat că doamna Simona MĂLUREANU, care din 6 aprilie 2015 este director general al IGR va avea grijă ca domnul Ştefan Grigorescu să fie scos basma curată. Dacă ar uita măcar o secundă această “obligaţie”, “consilierul geolog (?)” al domniei sale Andrei GRIGORESCU (fiul domnului Ştefan Grigorescu) i-ar aduce aminte. De asemenea interdicţia decretată de către doamna Simona Mălureanu ca subsemnatul să aibă acces în IGR, începând cu 6 aprilie 2015, se datorează în parte acţiunii de salvare a domnului Ştefan Grigorescu.

Într-adevăr după ce la 18 februarie 2011 am predat Acad. Ionel Haiduc preşedintele Academiei Române un studiu privind adevărata situaţie geologică din zona iazului de decantare de pe valea Corna, studiu pe care domnia sa l-a transmis Consiliului de Analiză Tehnică a Ministerului Mediului Apelor şi Pădurilor, conducerea R.M.G.C. a intrat în panică, deoarece acest studiu reprezenta punctul de vedere oficial al A.R. Ulterior şi I.G.R. de asemenea membru al C.A.T. reprezentat prin directorul general Ştefan Marincea, s-a raliat la punctul de vedere al Academiei Române, periclitând astfel grav speranţa RMGC de a obţine într-un timp scurt avizul de mediu din partea M.M.A.P. După o încercare nereuşită de mituire a directorului general Ştefan Marincea, RMGC a hotărât schimbarea acestuia cu domnul Ştefan Grigorescu. La început domnul Ştefan Grigorescu a mimat că nu este la curent cu problemele de la Roşia Montană. În luna septembrie 2011 am fost contactat de grupul de eurodeputaţi Victor Boştinaru, Rovana Plumb şi Daciana Olivia Sârbu, care mi-au propus că în octombrie şi noiembrie să compar ca specialist în faţa a două comisii ale Parlamentului European (de mediu şi de petiţii), care urmau să se deplaseze la Bucureşti pentru a dezbate situaţia de la Roşia Montană. Mi s-a precizat că în şedinţele celor două comisii prezentarea mea trebuie să nu depăşească 10 minute, dar că în schimb sunt rugat să depun la domnul eurodeputat Victor Boştinaru un material mai amplu care să se intituleze ,,Perspectiva geologului asupra exploatării miniere de la Roşia Montană” şi care a fost publicat în antologia ,,Roşia Montană în dezbaterea europeană” , volum coordonat de Victor Boştinaru, MEP. Am primit în ianuarie 2012 prin poştă acest volum, însoţit de o scrisoare de mulţumire din partea editorului. Înainte de a remite organizatorilor acest material l-am arătat domnului Ştefan Grigorescu. Acesta mi-a declarat că nu are nici o obiecţie, dar că mă roagă ca în preambul să specific că este un ,,punct de vedere personal”. Am fost de acord deşi în acel moment nu am înţeles de ce mi se cere o asemenea precizare. La zece zile după ce susţinusem în faţa Comisiei de Petiţii a Parlamentului European ,,punctul de vedere personal” am înţeles. Într-adevăr în dimineaţa zilei de 5 decembrie 2011 am văzut în curtea institutului un microbuz cu însemnele R.M.G.C., în jurul căruia roiau o serie de colegi mai tineri, printre care domnii Mircea Ţicleanu, Marian Munteanu şi Stelian Iamandei. Unul dintre ei m-a informat că expediţia se deplasează la Roşia Montană, din dispoziţia domnului director general Ştefan Grigorescu. Pe valea Corna s-au deplasat domnul Mircea Ţicleanu şi o echipa de electrometrişti. Pe 9 decembrie după revenirea în Bucureşti dr. Mircea Ţicleanu mi-a declarat că pe valea Corna situaţia geologică, observată de către domnia sa, nu diferă cu nimic de cea descrisă de mine în memoriul Academiei Române din 18 februarie 2011. În zilele următoare mi-a relatat că din dispoziţia lui Ştefan Grigorescu toate observaţiile sale geologice precum şi măsurătorile electrometrice realizate în perioada 05-08 decembrie au fost predate R.M.G.C. Geologii de la RMGC au redactat în numele I.G.R. un raport, din care au eliminat constatările care nu le conveneau. În baza acestui ,,raport” Ştefan Grigorescu a depus în numele IGR la C.A.T. al M.M.A.P. un punct de vedere total favorabil RMGC.

Domnul Ştefan Grigorescu nu a păstrat pentru el toată ,,recunoştinţa” manifestată de R.M.G.C. în această afacere murdară şi care fireşte a fost pe măsura serviciului adus. În consecinţă a organizat în vinerea dinainte de Crăciun la Observatorul Geofizic Surlari o pomană a porcului (un porc întreg) cu toate adaosurile lichide şi solide de rigoare, la care a invitat pe toţi geologii, geofizicienii, precum şi funcţionari din diverse ministere, care nu ţineau post. Au participat zeci de persoane din Bucureşti sau în trecere. După 11 luni un funcţionar superior din A.NC.S. care mă întreba ce îi pot reproşa lui Ştefan Grigorescu, i-am menţionat printre altele pomana porcului de la Surlari. Respectivul a replicat că această ,,sărbătoare creştinească” s-a făcut, la ştiinţa sa, cu contribuţia bănească a participanţilor. Nu fusesem părtaş la acel eveniment deplorabil, dar deoarece îmi apreciasem corect interlocutorul l-am întrebat : ,,dumneavoastră domnule Stroe cu cât aţi cotizat?”. S-a uitat uluit la mine şi a rămas fără replică.

Deoarece domnul Ştefan MARINCEA m-a informat că expediţia organizată de către domnul Ştefan GRIGORESCU pe 5-8 decembrie 2011 la Roşia Montană-valea Corna, sub conducerea nemijlocită a geologilor de la ,,Roşia Montană Gold Corporation-Gabriel Resources” şi că raportul întocmit de domnul Mircea Ţicleanu fusese grav mutilat, pentru a fi 100% favorabil sus-menţionatei companii, l-am abordat pe directorul general Ştefan Grigorescu. În speţă i-am propus să trimitem domnului Ministru al Mediului Apelor şi Pădurilor Laslo BORBELY, o informare privind situaţia geologică-geotehnică de pe valea Corna redactat de mine. Domnul Ştefan Grigorescu nu m-a refuzat, dar a menţionat că deocamdată doreşte să discute personal cu ministrul Laslo Borbely. După câteva zile Ştefan Grigorescu mi-a comunicat că nu mai este necesar să expediem memoriul deoarece a discutat cu ministrul L.B. şi că problema iazului de decantare de pe valea Corna este rezolvată în proporţie de 95%. Neavând încredere în asemenea ,,rezolvare”, am trimis memoriul în numele meu. După un timp am primit un răspuns de la M.M.A.P., în care se menţiona că punctul meu de vedere este diferit de cel al I.G.R. Fiind sigur că duşmanii Roşiei Montane nu se pot folosi în viitorul apropiat de produsul trădării lui Ştefan Grigorescu, deoarece era în curs de apariţie antologia ,,Roşia Montană în dezbaterea europeană”, editată de către eurodeputatul Victor Boştinaru (vezi mai sus), mi-am concentrat eforturile ştiinţifice spre noi orizonturi.

Astfel în după-amiaza zilei de 4 ianuarie 2012 am invitat la mine în biroul de la etajul 5, o serie de colegi şi colege, geologi, geofizicieni, cercetători şi tehnicieni, pentru a serba ziua mea de naştere. Participa şi un tehnician geofizician, cu care colaborasem din 1978 până la pensionarea mea, care a remarcat că ,,nu sunt în apele mele”. Da, nu eram. Mă gândeam la multe. După ce au plecat musafirii, am înţeles ce mă frământa. Era ora 20,30 (am reţinut-o). Înţelesesem că datele geologice şi geofizice sugerau prezenţa unei structuri subvulcanice metalogene cu conţinut bogat de aur (aproximativ 20-30 g/t). Aceasta era plasată imediat la sud de cariera Cetate-Roşia Montană şi la nord de falia Corna, fiind mascată de brecia sedimentară post-andezitul de Rotunda, aşa-zisa brecie cu magnetit. Mi-am spus că în aceste condiţii localităţile Roşia Montană şi Corna vor fi salvate de planul distructiv al companiei R.M.G.C., deoarece zăcământul auro-argintifer potenţial, îngropat la o adâncime probabilă de100 m, este amplasat sub uzina de cianurare planificată.

Am făcut cunoscută această situaţie, inclusiv în cuprinsul unui proiect de cercetare geologică şi geofizică întocmit în colaborare cu prof. dr. Gheorghe POPESCU intitulat ,,Aurul Roşiei Montane şi Buciumelor”. Proiectul respectiv a fost făcut cunoscut organelor guvernamentale prin mijloace media şi a fost prezentat directorului general Ştefan GRIGORESCU pentru a fi transmis pe cale ierarhică AUTORITĂŢII NAŢIONALE pentru CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ şi INOVARE. Printre altele acest proiect de cercetare conţinea şi o listă de aparatură geofizică ultramodernă, inclusiv softurile aferente necesară verificării ipotezei mele cu investigaţii la nivelul tehnicilor sec. XXI. Domnul Ştefan Grigorescu nu s-a grăbit să transmită proiectul ANCŞI dar în schimb l-a pus la dispoziţia conducerii RMGC. Aceştia au înţeles caracterul nociv al proiectului de cercetare ,,Aurul Roşiei Montane şi Buciumelor” pentru programul lor minier şi în consecinţă pe 22 iulie 2012 domnul director general Ştefan Grigorescu mi-a interzis accesul în IGR. Această măsură total ilegală avea să se repete şi sub directoratul Marcel Mărunţiu la 4 noiembrie 2014, precum şi recent pe 6 aprilie 2015, ca primă măsură luată de către doamna Simona Malureanu noua directoare generală a IGR. Toate aceste aspecte reflectă evoluţia atitudinii pe care factorii străini interesului naţional au suferit-o în ultimii trei ani şi nu în ultimul rând diversificarea vectorului care a dirijat aceste acţiuni. Mă refer la faptul că în ultimii doi ani în combaterea cercetărilor întreprinse de către subsemnatul nu s-a implicat doar o transnaţională ca RMGC-GR ci a ,,coborât în arenă” serviciul de spionaj a lui Putin, care a vizat lovirea pe scară largă a intereselor economice şi nu numai, a României şi Republicii Moldova.

Serviciul de spionaj a lui Putin nu s-a limitat să desfăşoare doar o acţiune de informaţie, ci s-a decis să devină un agent de influenţare a politicii cercetării ştiinţifice naţionale, cu scopul evident de distrugere a instituţiilor care promovează interese naţionale de prim rang. Ca şi în Crimea şi Estul Ucrainei, aceste obiective ale spionajului lui Putin nu au fost planificate de azi pe mâine, deoarece sunt profesionişti de prim rang, care în plus beneficiază de o tradiţie de două secole. În ceea priveşte realizările spionajului lui Putin situaţia României nu este peste tot la fel de gravă. De exemplu la Institutul Cantacuzino situaţia este catastrofală. În şase ani efectivul de cercetări s-a redus de patru ori ; producţia de vaccinuri este practic blocată datorită stării de faliment a instituţiei, cu perspectiva nu prea îndepărtată de a fi abandonată, vaccinurile care ar trebui importate, dacă producţia internă ar fi sistată, costând de aproximativ 100 ori mai scump. Ce s-a întreprins pentru oprirea acestui dezastru?

Institutul Cantacuzino a fost scos de sub conducerea Ministerului Sănătăţii şi subordonat Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare. Ce a făcut domnul preşedinte-secretar de stat Tudor Prisecaru pentru remedierea acestei situaţii catastrofale ? În loc să întreprindă măsuri de remediere imediată, care ar fi avut acceptul necondiţionat al Comunităţii Europene, organizează un audit internaţional!? Adică un audit care să scape de sub controlul competenţelor naţionale şi care să recomande orice, doar măsuri practice de remediere nu, fiindcă asemenea măsuri se puteau lua de acum cinci ani.

Care este situaţia la Institutul Geologic al României ? După ce un director general (Marcel Mărunţiu) trebuia schimbat pentru depăşirea limitei de vârstă încă în iunie2014, afost menţinut până în ianuarie 2015, pentru că făcea eforturi care depăşeau bunul simt şi legea, pentru sabotarea ,,Programului Naţional de Relansare a Industriei Energetice şi Miniere din România”, elaborat de subsemnatul şi de către o serie de mari specialişti la nivel naţional. Dar şi până la 4 noiembrie 2014 când mi s-a interzis accesul în IGR, domnul Marcel Mărunţiu mi-a limitat timpul de lucru până la ora 16,30, sub pretextul că trebuie respectat programul intern al IGR ?!? Evident că aceste limitări îl vizau doar pe subsemnatul, care dealtfel lucram fără remuneraţie. Era o măsură menită să-mi diminueze capacitatea de muncă. În acest fel domnul Marcel Mărunţiu sabota nu numai interesul naţional, dar şi pe cel al IGR, deoarece temele pe care le propuneam urmau să fie finanţate în special din fonduri private sau a unor companii naţionale cu capital de stat. În acest sens menţionez că datorită sprijinului acordat la începutul verii 2013 de către domnul Constantin NIŢĂ, pe atunci Ministru al Energiei, am negociat cu domnul dr. ing. Virgil METEA o vizită de lucru la sediul Societăţii Naţionale de Gaze Naturale ,,Romgaz” de la Mediaş, în zilele de 31 iulie – 1 august 2013. Subsemnatul care reprezentam fără nici un mandat IGR, eram însoţit de către domnii prof. delegat dr. ing. Ştefan Traian MOCUŢA director general al Institutului de Cercetare şi Proiectare pentru Petrol şi Gaze Câmpina, în perioada 1990 – 1999 şi dr. ing. Gheorghe BULIGA preşedinte al Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze, membru corespondent al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, preşedinte secretar de stat al ANRM în perioada 2005 – 2006. Interlocutorii noştri au fost o impresionantă delegaţie de specialişti (aproximativ 40-45) ai S.N.G.N. Romgaz S.A. în frunte cu dr. ing. Virgil METEA director general, dr. ing. Gheorghe RADU director, dr. ing. Dan Paul ŞTEFĂNESCU director, într-un cuvânt toată crema S.N.G.N. Romgaz S.A. Mediaş. Iniţial interlocutorii noştri s-au arătat interesaţi să le propunem soluţii de lucrări geologice şi geofizice, pentru identificarea unor noi zăcăminte de hidrocarburi, în cuvertura presarmaţian superioară a Platformei, acoperită tectonic de pânzele moldavidice externe. Am arătat interlocutorilor că rezultatele negative ale lucrărilor geofizice, inclusiv seismice 2D, trebuie evaluate de către un geofizician cu foarte multă experienţă, înainte de a trage concluzia că ,,geofizica realizată nu ajută la nimic”. Impedimentul principal constă în faptul că în aria cuprinsă între falia Bistriţei la sud şi frontiera cu Ucraina la nord, ne plasăm într-o zona de perspectivă negativă, definită ca atare în studiul de prognoză elaborat în 2012 de către Andrei şi Dumitrică. Cauza acestei situaţii deplorabile este grosimea foarte mică a pânzei moldavidice mediane sau chiar absenţa acesteia (Săndulescu, 1984), care pânză constituie principala sursă de ţiţei. Am mai arătat că în asemenea situaţie şansa de a descoperi noi zăcăminte de ţiţei este extrem de mică, dar că anumite aspecte geotectonice regionale, cum ar fi prelungirea faliei Carei-Cârlibaba (Gavăt et al. 1962) până la Mălini ar putea favoriza oarecari condiţii de acumulare. Având în vedere condiţiile tehnice de forare extrem de nefavorabile în pânza de Tarcău, i-am sfătuit pe interlocutorii de la SNGN Romgaz să amâne luarea unei decizii până ce subsemnatul ar analiza toate datele geofizice (pe care nu mi le-au arătat deoarece erau considerate date clasificate). Am făcut această foarte lungă digresiune deoarece în continuarea şedinţei din 31 iulie şi a celei din 1 august 2013, subsemnatul şi ceilalţi doi membri ai grupului AMB ne-am referit la aria de mare perspectivă pentru gaze naturale şi ţiţei din Depresiunea Transilvaniei (vezi propunere de temă de cercetare H-2.1, H-2.2 şi H-2.3) precum şi perspectivele pentru foarte importante acumulări ale gazelor naturale în blocurile Rapsodia şi Trident de pe Marea Neagră, unde Romgaz are o participare financiară de 10% la consorţiul condus de Lukoil Overseas. Perspectivele sunt deosebit de mari în blocul Trident (vezi Memoriu partea a II-a, Monitorul pentru Petrol şi Gaze, Decembrie 2014). Pe la mijlocul lunii august 2013, subsemnatul şi direcţiunea IGR , am primit de la S.N.G.N. Romgaz S.A. Mediaş, Nota de discuţii Nr. 22358/12.08.2013, în baza căreia direcţia IGR putea contacta conducerea Romgaz, pentru a încheia un contract de cercetare în condiţii financiare foarte avantajoase, fără să fi făcut nici un efort. La sfârşitul lunii august2013 atrebuit să mă internez din nou la Spitalul Sf. Ioan, pentru a repeta o operaţie de ulcer de gambă. În lipsa mea directorul general dr. ing. Ştefan Marincea şi directorul ştiinţific dr. ing. Marcel Mărunţiu nu au întreprins nimic şi astfel IGR a pierdut un contract de sute de mii de euro, care putea fi prelungit pe încă cel puţin doi ani. Fără comentarii, Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă.

La 6 octombrie 2014 am solicitat printr-un amplu memoriu Ministrului Educaţiei Naţionale domnul Remus PRICOPIE, încadrarea mea pe post de consilier al directorului general pentru probleme de sinergism geonomic şi de strategie geoeconomica al I.G.R. şi totodată de consilier onorific al primului Ministru al României pentru aceleaşi domenii. M.E.N. a amânat răspunsul până la 12 decembrie 2014, deci două luni şi o săptămână, iar la acea dată domnul Secretar de Stat Tudor Prisecaru mi-a răspuns că solicitarea mea nu trebuia adresată M.E.N. ci Ministerului Economiei ?!? Când domnul Tudor Prisecaru a realizat că subsemnatul a elaborat deja patru oferte de teme de cercetare cu finanţare din afara M.E.N., fără să mai aştepte să fie confirmat consilier de către C.A. al I.G.R., a pus în scenă lovitura din 6 aprilie 2015. Aceasta a constat în numirea pe post de director general al I.G.R. a doamnei Simona MĂLUREANU, o persoană care nu are nici o tangenţă cu cercetarea geologică, în trecut fiind cercetătoare la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Echipament Petrolier (Oilfield Equipament). A dotat-o în schimb cu un consilier geolog (Andrei Grigorescu) care nu are studii geologice fiind geograf, dar care în schimb a activat 20 de ani la S.R.I.; de asemenea i-a mai dat în premieră absolută un purtător de cuvânt?!?, în persoana domnului general S.R.I. în retragere Nicolae ULIERU, fost până în 2005 purtător de cuvânt al S.R.I. Orice om de bună-credinţă va înţelege că această echipă de conducere nu are sarcina de a redresa I.G.R., ci de a nimici activitatea de prognoză în domeniul geologiei economice din România. Dar ce-i de făcut cu Justin ANDREI, care deja este în contact cu Puterea Executivă din România ? Simplu, nu-i mai permitem accesul în sediul I.G.R., unde are toată documentaţia. Domnul Tudor Prisecaru s-a înşelat din nou, deoarece subsemnatul înmânasem Preşedintelui Secretar de Stat al ANRM Gheorghe DUŢU încă din 1 aprilie 2015, patru oferte de teme de cercetare, de importantă capitală pentru relansarea industriei energetice din România, care oferă soluţii viabile pentru creşterea substanţială a rezervelor omologabile de ţiţei şi gaze naturale, precum şi pentru creearea de zeci de mii de locuri de muncă, cu un efort investiţional minim din partea statului. Domnul Preşedinte Secretar de Stat Gheorghe DUŢU a apreciat la justa valoare aceste patru oferte de teme de cercetare.

În sfârşit Institutul Geo Eco Mar, care desfăşoară o foarte eficace cercetare geologică şi geofizică pe Marea Neagră şi pe reţeaua hidrografică majoră a României, avea de la înfiinţarea institutului ca membru al C.A. pe specialistul de renume internaţional prof. dr. ing. Cornel DINU. În noiembrie 2014 domnia sa a fost exclus din C.A. în locul său fiind numit de către domnul Tudor PRISECARU domnul prof. dr. ing. Daniel Constantin COMEAGĂ de la Politehnica bucureşteană, singura sa calitate fiind provenienţa dintr-un mediu fidel domnului Tudor PRISECARU. Ce dacă domnul COMEAGĂ nu are nimic comun cu activitatea Geo Eco Mar ? Directorul general al Geo Eco Mar dr. ing. Gheorghe OAIE trebuie atenţionat în acest fel că iniţiative ca declaraţia de colaborare cu I.G.R. pe care urma să o semneze împreună cu dr. ing. Laurenţiu Asimopolus director general în perioada 5 ianuarie – 5 aprilie 2015 nu este binevenită, deşi această măsură ar fi determinat o revenire la normal după un îngheţ care a durat prea mulţi ani. În toate aceste trei cazuri apare un personaj cu o foarte mare influenţă, care acţionează cu perseverenţă în direcţia blocării bunei funcţionari a institutelor respective. Este domnul Tudor Prisecaru preşedinte-secretar de stat al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare. Restul persoanelor care gravitează în jurul său precum : Ştefan Grigorescu, Marcel Mărunţiu, Simona Mălureanu, Silviu Gabriel Szentesi, Andrei Grigorescu, Nicolae Ulieru şi alţii mai mărunţi, reprezintă ,,rotiţe” ale angrenajului care trebuia să blocheze buna funcţionare a unor institute de importanţă majoră pentru cercetarea ştiinţifică de bază din România. Aceste ,,rotiţe” precum şi conducătorul lor s-au făcut vinovaţi de sabotaj în favoarea unei puteri străine ostile, dar şi de jaf la adresa avutului public. Din aceste motive mă adresez pentru a lua măsurile de rigoare : S.R.I., D.N.A., Consiliul Superior de Apărare a Ţării, precum şi ORNISS. Mă adresez şi acesteia din urmă pentru a ancheta în ce măsură persoanele implicate beneficiau de condiţiile legale de utilizare a unor documente clasificate. Pe această cale subsemnatul solicit ORNISS dreptul de a manipula asemenea documente, pentru a putea contribui nestingherit şi cu maximum de urgenţă, la aplicarea ,,Programului Naţional de Relansare a Industriei Energetice şi Miniere din România”, elaborat de mine.

Cu deosebit respect şi consideraţie,

Ing. geofizician Justin ANDREI,

director ştiinţific al I.G.R. în perioada 1990-1999

consilier al directorului general al I.G.R. pentru probleme de sinergism geonomic şi strategie geoeconomică (încă neconfirmat de C.A. al I.G.R.)

Data: 15 martie – 25 mai 2015

Ofertă 1

Ofertă 2

Ofertă 3

Ofertă 4

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.