„Pentru întreaga Europă, portughezii sunt un mister”

„Efortul pe care trebuie să-l facem, atât la Bucureşti, cât şi la Lisabona, este de înţelegere reciprocă a intereselor”, spune Vasile Popovici, ambasadorul României în Portugalia, într-un interviu.

Stimate domnule ambasador Vasile Popovici, cum foarte bine ştiţi, săptămâna trecută a marcat o dată importantă în istoria relaţiilor româno-portugheze, prin prezenţa la Bucureşti a domnului Aníbal Cavaco Silva, Preşedintele Republicii Portugheze, însoţit de prima doamnă, Maria Cavaco Silva. Ce aduce pentru România această vizită de stat?

Vizita preşedintelui Portugaliei este importantă inclusiv prin rangul acesteia, convenit între părţi de multă vreme. E o vizită de stat, cea mai înaltă şi mai complexă dintre aceste forme de contact diplomatic, prima de acest fel în România, dacă nu mă înşel, de la preluarea mandatului de către preşedintele Iohannis. Să adăugăm apoi faptul că sunt 15 ani de când un preşedinte portughez n-a mai călcat pe pământ românesc. Caracterul vizitei a impus includerea în delegaţia preşedintelui Cavaco Silva a unor personalităţi guvernamentale şi parlamentare semnificative, cu acoperire aproape în totalitate a domeniilor de cooperare. Un eveniment de o asemenea amploare, care deplasează zeci şi zeci de notabilităţi din toate domeniile, poate avea loc doar dacă în anii premergători au avut loc modificări serioase în relaţia bilaterală şi dacă există condiţiile ca relaţia să avanseze încă şi mai mult. În toate întrevederile s-a vorbit despre „dinamica excepţională” înregistrată de cooperarea noastră în ultimii ani. Politic, în perioada din urmă a avut loc o serie de întâlniri la nivel înalt, cu o încălzire fără precedent a relaţiei dintre ţările noastre. Schimburile comerciale, de o jumătate de miliard de euro, au evoluat constant şi accelerat, inclusiv în aceşti ani de gravă criză economică în Portugalia, ceea ce e oarecum paradoxal, deşi explicabil prin eforturile ce s-au făcut de-o parte şi de alta. Portugalia ocupă locul 21 între investitorii străini din România. Am început o cooperare militară excepţională. Se dezvoltă o relaţie culturală intensă. Vizita a avut loc pe acest fond, iar efectele ei sunt departe de a fi doar simbolice, de vreme ce delegaţia oamenilor de afaceri care l-a însoţit pe preşedinte a plecat cu adevărat mulţumită de la întâlnirile avute în cadrul Forumului economic organizat la Bucureşti pentru a pune în contact firmele portugheze şi româneşti.

Preşedintele Portugaliei, Cavaco Silva, şi soţia sa, Maria Cavaco Silva, alături de Preşedintele României, Klaus Iohannis, şi de soţia sa, Carmen Iohannis

Aţi întâmpinat şi aţi însoţit, împreună cu doamna Nicoleta Popovici, cuplul prezidenţial portughez. Cum s-a văzut, de aproape, prietenia româno-portugheză?

Aş vrea să ies puţin din modul standard de comunicare şi să spun că preşedintele portughez a fost primit cu prietenie şi căldură şi că între cei doi preşedinţi, între doamnelor lor s-a stabilit din prima clipă un contact viu, de simpatie personală şi încredere, care a evoluat vizibil de la o întrevedere la alta.

În ultima vreme, tot mai des străbat veşti despre cooperarea, în varii domenii, între ţările noastre: schimburi economice din ce în ce mai intense, evenimente culturale de anvergură, omagierea unor mari personalităţi române care au poposit în Portugalia în secolul trecut, pentru un timp sau pentru totdeauna. Cum vă implicaţi în acest program de promovare a României, în care ambasada noastră la Lisabona are un rol important?

Din fericire, relaţiile cu alte ţări nu rămân doar la nivel declarativ, ci au întotdeauna un reflex în realitate. Nu poţi spune că avem o bună cooperare economică dacă cifrele nu susţin afirmaţia. Nu poţi vorbi despre apropiere politică dacă nu există sprijin şi contacte repetate, cu efecte palpabile etc. Da, o mutaţie a avut loc între România şi Portugalia. Vorbiţi despre evenimente culturale de anvergură, despre omagierea unor personalităţi române care au avut contacte cu Portugalia, în special în anii din preajma celui de-Al Doilea Război Mondial. Aş vrea să spun că aceasta este în mare parte opera unui mic şi foarte dinamic ICR, pe care l-am sprijinit cât am putut în timpul mandatului meu, cu o dragoste exigentă. O spun ştiind prea bine că o să supăr şi că nu voi fi poate crezut fiindcă sună a pledoarie pro domo, dar o spun pur şi simplu fiindcă aşa e: azi ICR Lisabona este cea mai penetrantă şi mai spectaculoasă dintre antenele externe ale ICR. De ce? Fiindcă în proporţie copleşitoare organizează evenimente cu parteneri de prim rang din ţara-gazdă: Teatrul Naţional, Centrul Cultural Belém, Fundaţia Gulbenkian, Muzeul Naţional al Ceramicii, principalele festivaluri portugheze, municipalităţi etc. Ambasada în totalitatea ei acţionează pentru a face posibil acest elan, fiindcă beneficiile de prestigiu se revarsă asupra tuturor.

Ambasadorul Vasile Popovici şi Delia Voicu

În 2014 s-au împlinit 40 de ani de la reluarea raporturilor diplomatice dintre ţările noastre, România fiind primul stat din Europa de Est care, după Revoluţia Garoafelor din 25 aprilie 1974, a restabilit contactul politic oficial cu Lisabona. Cum caracterizaţi momentul dialogului bilateral în care ne găsim acum?

Am ţinut să marcăm cum se cuvine anul aniversar: ministrul român al Afacerilor Externe s-a deplasat în Portugalia în cadrul unei vizite de mare densitate, cu o mulţime de contacte şi de evenimente conexe, a căror organizare a presupus multe luni de efort. Mi-ar fi greu să vă descriu acele zile, dar vă rog să mă credeţi că fiecare moment a fost o reuşită. Atunci s-a dezvelit statuia lui Lucian Blaga din centrul oraşului Estoril, placa Blaga din celebrul Hotel Palácio, s-a organizat a treia ediţie a Zilei Românilor din Portugalia, eveniment unic în felul său, fiindcă uneşte simbolic tot mediul asociativ românesc din Portugalia, precum şi cele două comunităţi de pe malurile Prutului – românii basarabeni rezidenţi în Portugalia sunt şi ei de ordinul câtorva zeci de mii, iar ambasadorul Republicii Moldova la Lisabona, domnul Valeriu Turea, este prezent la toate acţiunile noastre. Menţionez, după cum vedeţi, doar evenimentele din marja vizitei, nu şi contactele politice, numeroase şi de nivel înalt. Portughezii au sărbătorit momentul aniversar cu o vizită a viceprim-ministrului şi cu un concert Mariza la Sala Palatului, al cărui succes i-a uimit pe artişti şi i-a obligat să revină în România la scurt timp. Fac o paranteză aici: artiştii portughezi, prea tineri, nu mai ştiu azi că ţara în care Amália a înregistrat cel mai mare succes în afara graniţelor Portugaliei a fost chiar România (vă rog să căutaţi pe youtube.com şi să vedeţi concertele ei de la Bucureşti şi Braşov, când artista era la zenitul carierei). Ne redescoperim şi ne descoperim în felul acesta. Mi-aş dori pentru anii ce vin ca dinamica asta să continue şi ca relaţia de apropiere dintre extremele latinităţii şi ale UE – care suntem noi şi portughezii – să se consolideze până la punctul în care dezvoltarea să se facă de la sine, fără ajutor instituţional.

Împrejurările politice au făcut ca relaţiile româno-portugheze să fie întrerupte vreme de aproape 30 de ani. Deşi această perioadă e de domeniul trecutului, totuşi trebuie să recunoaştem că şi astăzi ştim încă prea puţin – românii despre Portugalia, dar încă şi mai puţin, portughezii despre România. Cum credeţi că ar putea fi mai curând remediată această „eclipsă”?

Nu doar pentru noi, ci pentru întreaga Europă, portughezii sunt un mister. O ţară mică, un popor mic, cu un trecut miraculos, care a lăsat urme adânci în fibra genetică portugheză. Nu doar noi nu-i cunoaştem îndeajuns pe aceşti extrem-orientali (nu e o greşeală de exprimare!) dintre europeni. Cei mai japonezi şi mai chinezi dintre europeni, cu un fel de a fi marcat de pudoare, de interioritate, rafinament şi sofisticare tipic extrem-orientale. Noi însă avem şansa să-i cunoaştem poate cel mai bine între mulţi alţi europeni fiindcă dintre toate ţările europene la noi s-a tradus, cred, cel mai mult din literatura portugheză. Avem astfel cel mai direct şi mai adevărat acces la sufletul portughez. Pe de altă parte, efervescenţa culturală românească ce se regăseşte azi în Portugalia este cel mai bun mod al nostru de a ne prezenta. Unii ar spune că e prea puţin. Le-aş răspunde că e exact ce trebuie şi cât trebuie, fiindcă un spectacol sau eveniment ajunge mult dincolo de cei prezenţi dacă e mediatizat corespunzător.

În timpul vizitei oficiale în România a Preşedintelui Portugaliei

Este posibil ca relaţia cu Portugalia, această importantă ţară a Uniunii Europene, să devină prioritate în politica externă a României?

Se vede destul de clar că parteneriatul cu Portugalia nu e o simplă întâmplare. Să luăm doar faptul că în Portugalia comunitatea românească este deplin acceptată şi apreciată. Asta vorbeşte de la sine despre o afinitate pe care se poate clădi.

Care sunt atuurile parteneriatului româno-portughez?

Nu există între noi reziduuri istorice şi nu există dosare care să ne opună. Prin urmare, punctul de pornire e bun. Efortul pe care trebuie să-l facem, atât la Bucureşti, cât şi la Lisabona, este de înţelegere reciprocă a intereselor: noi trebuie să înţelegem că există probleme serioase pentru ţările din flancul sudic (migraţie ilegală, export de terorism, de droguri şi radicalism islamic), iar ei trebuie să înţeleagă că expansionismul rus reprezintă un imens factor de destabilizare militară, politică şi de manipulare mediatică. Şi că aceste două mari presiuni, asupra sudului şi asupra estului european, ne privesc pe toţi deopotrivă, fie că ne aflăm, geografic, mai aproape sau mai departe de frontierele cu probleme.

Ambasadorul României, Vasile Popovici, la Ziua Românilor de la Lisabona

Cum apreciaţi colaborarea cu omologul dumneavoastră de la Bucureşti, excelenţa sa, João-Bernardo Weinstein?

Excepţională. Avem la Bucureşti un ambasador portughez care iubeşte şi respectă România. Ca să fii bun ambasador, ca să-ţi reuşeşti misiunea, e nevoie de amândouă: să iubeşti şi să respecţi locul unde ai fost trimis. Există toate cazurile posibile de ambasadori: nu iubesc şi nu respectă ţara unde au fost trimişi. Pe aceştia să-i deplângem, fiindcă sunt oameni nefericiţi timp de mai mulţi ani, ani din viaţa lor, ce trec în defavoarea tuturor. Ambasadori care iubesc, dar nu respectă ţara de reşedinţă; aceştia îşi permit să aibă ieşiri publice ce contravin grav Convenţiei de la Viena, Biblia diplomatică a tuturor, sunt dătători de lecţii, fapt ce continuă să mă uimescă şi, dacă am sta să ne gândim puţin, să ne umilească generic. Sunt apoi ambasadorii care respectă, dar nu iubesc, caz nefericit, care duce la inerţie. Există în fine ambasadori, ca João-Bernardo, care sunt în România ca peştele în apă, prieteni naturali, a căror reuşită e garantată.

În ce măsură diaspora română din Portugalia contribuie la consolidarea relaţiei dintre ţările noastre?

Diaspora e un indicator foarte important: îţi arată dacă există compatibilitate dincolo de elite, dacă există compatibilitate profundă între societăţile noastre. Fireşte că această compatibilitate nu e un dat aprioric, fiindcă discursul politic şi mediatic intern, din Portugalia în cazul de faţă, poate modifica în bine sau în rău percepţia pe care o are societatea asupra diasporei noastre. Diaspora românească din Portugalia ne face cinste. Sunt oameni care muncesc din greu, oameni care îşi câştigă pâinea cinstit şi pentru care am un enorm respect. Am ţinut în aceşti patru ani să-i feresc de atacuri în presă (o să vorbim altă dată despre asta, după ce-mi voi încheia misiunea, dacă o să existe interesul). Doresc ca oamenii politici din ţară să le acorde respectul pe care românii din Portugalia îl merită.

De curând, la Ambasada României la Lisabona, domnul Ricardo Carrilho, demnitar al guvernului portughez, a primit, în numele preşedintelui României, decoraţia „Pentru Merit” în grad de comandor. Veţi înainta asemenea propuneri şi pentru reprezentanţi de marcă ai diasporei româneşti din Portugalia?

Am vorbit cu dumneavoastră despre acest lucru şi am avut un impuls pozitiv la momentul acela. Acum aş fi un pic mai reticent, fiindcă mi se pare că acesta ar fi un motiv de supărare în dreapta şi stânga, în cadrul comunităţii, chiar atunci când activitatea în folosul României a unuia sau altuia dintre reprezentanţii de frunte din diaspora romanească din Portugalia e cât se poate de diferită şi de evidentă.

De patru ani sunteţi ambasadorul României la Lisabona. Dintre realizările misiunii dumneavoastră, pe care le consideraţi cele mai însemnate?

Mi-e greu să vorbesc despre asta. În munca asta meritele nu sunt niciodata exclusive, chiar atunci când se ştie că o iniţiativă îţi aparţine şi că ai dus-o la capăt cu efort şi îndârjire. Realizarea ei e însă mereu colectivă: faci ce faci doar cu ajutorul colegilor din MAE, cu ajutorul altor ministere, mai întotdeauna cu ajutorul colaboratorilor din ambasadă, al autorităţilor din ţara de reşedinţă şi a atâtor altora, în funcţie de fiecare proiect în parte. Cum ai putea atunci să-ţi revendici merite personale?

Revenind la evenimentul oficial ce tocmai s-a încheiat, cum a fost, în două cuvinte, vizita de stat în România a Preşedintelui portughez?

O reuşită!

Delia Voicu

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.