România ratează banii europeni pentru infrastructura rurală, despre care nimeni nu mai scoste o vorbă, inclusiv cei în drept să o facă, primarii comunelor.
Scoaterea de la naftalină a unor austrăzi care nu depășesc maculatura propagandistică nu va produce schimbări în infrastructură, și acest fapt se va vedea în relaționarea cu Bruxelles-ul în perioada următoare.
Clasa politică a pierdut orice credibilitate și pentru incapacitatea de-a lega localitățile României cu drumuri la nivelul secolului.
Prăbușirea României este cauzată de lipsa infrastructurii, respectiv a unui proiect de țară cu aplicare în acest domeniu.
Banilor virați în buzunarele politicienilor li s-au adăugat cei vizând cotizația de membru UE, cu aceleași rezultate și aceeași vinovați.
În contextul PNRR, care ar fi trebuit să arate total diferit, presiunea politică este atât de mare, în genul cunoscutelor fățărnicii și paralelisme, încât proiectele care privesc majoritatea localităților rurale sunt practic anulate.
Lipsa infrastructurii complexe din mediul rural reprezintă problema esențială a unui blocaj național și a unei sfidări a României profunde.
Ridicarea satelor și comunelor este unica modalitate de desființare a comunismului și mafiei care i-a urmat, permițând manipularea bazinului electoral.
60% din români trăiesc în mediul rural aflat într-o binevenită și autentică reconfigurare, însă pe cont propriu, lipsa infrastructurii fiind un șoc.
Modernizarea satelor și comunelor noastre așteaptă de zeci de ani după cosmetizarea kitsch a comuniștilor și desfigurarea care a urmat.
Aducerea satelor și comunelor românești la condițiile de viață din orașe, sau ceea ce presupune aceasta, pare încă un vis irealizabil, având în vedere că unele orașe par să migreze spre cele dintâi.
Banii europeni par a fi în continuare un simplu suport pentru găunoasa clasă politică dâmbovițeană, neînstare să pună în mișcare nici măcar un proiect credibil nici pentru Bruxelles, și în fapt nici pentru români.
Lăsarea satelor și comunelor noastre în seama clientelei politice vine și din faptul că Guvernul nu are un plan strategic, sancționatoriu, prin care invocații bani de la Bruxelles ar fi putut proveni din performanțele economiei interne, fiind nenumărate exemple practice ale unor țări vecine în acest sens.
Privirea spre Bruxelles ar trebui să fie în principal una în propria ogradă.
Tristă și adevărată relatarea și concluzia articolului. Mai ales, am mai “comentat” aici, că România este considerată Eldorado agriculurii ecologice a Europei. Catalogare este a unor jurnaliști dintr-o emisiune săptămânală cu reportaje și investigații pe diferite subiecte de la TV 5, despre agricultura ecologică. Erau prezentați muncitori români pe o plantație de lămâi verzi (limete) din Spania acoperită cu cu plasă și și de jur împrejur, practic cușcă și în paralel satele lor cu pământ părasit, pâmânt propice pentru agricultură ecologică. Pentru reporteri era de neînțeles cum învățând de la alții ce să faci te complăceai muncitor agricol în loc să fii stăpăn pe moșioara ta în satul natal. Și ar fi esențial drumuri peste tot la sate. În Ardeal și am văzut în Dobrogea s-au mai facut. Și tot ca lipsă de viziune a guvernanților este și rezultatul, pământul României ajus proprietatea străinilor. Au fost prezentate 2 cazuri un elvețian ce declara ca nici nu visase în Elveția natală să devină proprietar pe 800 ha și un italian la Pecica (Arad) proprietar pe 1800 ha utilaje, silozuri, și urma procesare. Amândoi agricultură bio fără probleme cu desfacerea. Și mai se cruceau francezii că acești străinii primeau subvenții de la Statul Român și valorificau tot la export!!! Ăștia ne sunt conducătorii din ultimii 30 de ani domnule Ioan Vieru, niște tradători de neam și țară posibili prin indiferența și lașitatea noastră.