USL a ajuns la spartul târgului şi nimeni nu se mai întreabă dacă se rupe sau nu, singurul lucru incert e momentul când se va produce insignifiantul, deja, eveniment.
Cu noua majoritate pe care şi-a încropit-o, Ponta defilează triumfal pe sub născioarele lui Băsescu şi ale găştii sale de fundaţii, partide şi partiduleţe, dându-i totodată cu tifla lui Crin, căruia i-a subtilizat cei mai rotofei miniştri, începând cu acela purtând în numele, predestinat parcă, chiţăitul scabros al unui guzgan şi pe care fostul preşedintele interimar al României îl numise în locul său, cu acelaşi titlu, la conducerea PNL-ului, semn al maximei încrederi pe care o avusese în el.
Pe nimeni nu mai miră nimic în momentul de faţă, nici măcar faptul că manifestaţia antiguvern a PDL-ului, de duminică, a reuşit să mobilizeze în jur de 10.000 de oameni, o cifră considerabilă ştiind lipsa de apetit a românilor pentru un asemenea deranj inutil, spre deosebire de vecinii noştri ucraineni.
Nicio surpriză în toţi aceşti paşi ai lui Ponta, care nu au demonstrat decât un singur lucru, pe care, din păcate, prea puţini dintre noi îl cunoşteam (că îl bănuiam, e o altă poveste): parşivenia individului, catalogată chiar de aliatul său, ce-i drept cu un alint diminutival care să îndulcească pastila pe care trebuia să o înghită tot natul. Nouă însă nu ne mai arde de diminutive şi eufemisme, raptul politic al principalului jucător, ca să nu-i mai spun aliat, din USL fiind mai mult decât evident şi ducând ţara pe o pantă abruptă spre un dezastru total, economic şi mai ales moral, început, la vremea lui, sau reluat cu oarecare sfială de Băsescu, un alt aliat exemplar, a cărui primă grijă a fost să se descotorosească de cei ce-l sprijiniseră în ascensiune.
Nu are rost să mai înşir (a câta oară şi cu ce folos?) toate porcăriile făcute de Ponta de când e la putere, toate minciunile şi minciunelele pe care ni le-a servit, mai ceva decât partenerul său de coabitare, zilnic, de dimineaţa până seara. Important e doar rezultatul, pe care, de asemenea, îl cunoaştem foarte bine. Totul a fost pus în slujba interesului său personal, dar şi al baronilor PSD, pe lângă care au făcut un mai mult sau mai puţin subtil joc de glezne şi baronii celorlalte partide din coaliţie. Dacă s-au acomodat cu cei dintâi, nu a fost nicăieri vreo problemă.
În momentul de faţă, mişcarea disperată a lui Crin Antonescu folosindu-se de piesa lui grea de artilerie, Klaus Iohannis, trimis în sfârşit să reprezinte cu adevărat în guvern un partid care s-a lăsat pus mereu în umbră şi jucat ca pe aţe de sforarul din capul mesei, pare să aibă puţini sorţi de izbândă. Jocul lui Ponta merge spre diminuarea puterii ca vicepremier a celui pe care, prin una din obişnuitele sale încălcări ale Constituţiei, Băsescu refuzase, cândva, să-l nominalizeze ca şef al guvernului. Se întâmplă iarăşi acelaşi lucru cu care, din păcate, ne-am obişnuit. De cum apare un om cât de cât integru, toate puterile statului sau ale politicului se coalizează într-un glas împotriva lui, mai mult sau mai puţin pe faţă, cum se întâmplă şi în cazul acesta. Toţi îi aduc laude personajului, dar fiecare găseşte şi pune tot felul de piedici în calea lui.
Ponta vrea să facă un minicabinet de vicepremieri în care vocea lui Iohannis să fie doar una dintre cele multe. În acelaşi timp, doreşte să umble şi la cutia cu surprize a miniştrilor delegaţi, operând şi pe-acolo ce s-ar mai putea opera pentru a arunca şi mai mult în derizoriu contribuţia liberalilor la carul Puterii. Cam aceeaşi mişcare o făcuse Ion Iliescu în 1990, prin constituirea CPUN-ului, forţat de marile manifestaţii împotriva FSN din luna februarie a anului respectiv. Acest nou partid-stat apărut peste noapte urma să umple din start 50% din noua structură având atribuţiile unui parlament ad-hoc, în cealaltă jumătate urmând să figureze câte un reprezentant din toată puzderia de partide şi partiduleţe, cele mai multe fiind simple marionete ale aceluiaşi FSN, astfel încât partidele istorice s-au pierdut cu totul în orăcăitul general al broaştelor şi broscuţelor între care, la loc de cinste, figura Partidul Liber Schimbist…
Schimbiştii de astăzi sunt generalul izmenar şi izmenit Gabriel Oprea, reevaluat din toate părţile, Varanul cu al său PC şi toată pleava din făcătura de partid a lui DD. „Am încheiat orice relaţie cu Dan Voiculescu. Nu mai sunt prieten nici cu Victor Ponta”, a declarat foarte recent Crin Antonescu. Revelaţia aceasta orbitoare, aproape pauliană, deşi în sens invers, nu face decât să provoace zâmbete.
Soluţiile imorale stau la baza întregii societăţi româneşti. Acum şi în veci, Amin!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.