Editura Academiei Române din București a acordat premii pentru cei mai prolifici autori pe care i-a publicat. Lui Andrei Marga i s-a acordat premiul pentru opera filosofică.
La Editura Academiei Române, profesorul clujean a publicat, în primă ediție sau în edițiile a doua sau a treia, cărți de istoria filosofiei, logică, filosofia religiei, cercetări strategice, precum și cărți de filosofie sistematică, conform programului său de elaborare a unei sistematizări filosofice proprii, sub titlul „pragmatismul reflexiv”.
Cărțile publicate de Andrei Marga în Editura Academiei Române din București sunt: Argumentarea, 2010; The Destiny of Europe, 2011; Crizele modernității târzii, 2012; Schimbarea lumii (geopolitică, globalizare, cultură), 2013; Religia în era globalizării, 2014; Universitatea veritabilă, 2015; Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, 2016; Philosophy in a Changing Europe,2017; Rațiune și voință de rațiune,2018; The Sense of our Days History, 2019; Cunoaștere și reflexivitate, 2020; Filosofia lui Habermas, 2022. Aceste cărți se află deja în biblioteci de referință din diferite țări.
Bună ideea Direcțiunii EAR! Așa se poate cunoaște ce cărți de tipăresc în editură.
Felicitări Dle Profesor!…Sărbători fericite alături de cei dragi!…
Si eu ma intrebam de unde atati romani buimaci si pe cine au citit ei.
Academia Romana si-a pierdut busola. Este o religva comunista.
Citez: „Un exemplu de pragmatism. Într-un oraș în care plouă des și este murdar sub picioare, a căzut brusc zăpadă frumoasă și pufoasă. Mulți locuitori au fost uimiți de frumusețea orașului, care s-a schimbat instantaneu și a devenit fabulos de alb. Doi prieteni au mers pe stradă și au urmărit schimbările din natură, iar apoi unul a spus: „Este uimitor de frumos, e greu de crezut că iarna albă ca zăpada a venit în orașul nostru”.
„Ei bine, există avantaje în asta: acum nu mai trebuie să vă spălați pantofii”, a răspuns al doilea. În acest exemplu, este clar cine este pragmatistul și cum privește el lumea. Mulți trăiesc, împărțind tot ceea ce îi înconjoară în „like” și „dislikes”. Pragmatistul are o abordare diferită a vieții. El împarte toate evenimentele care i se întâmplă în „profitabile” și „neprofitabile”, în „utile” și „dăunătoare””
Cititi si ” Gearity, B. T. (2011). A Reflexive Pragmatist Reading of Alvesson’s Interpreting Interviews. The Qualitative Report, „penru a stabili prioritatile
Andrei Marga nu se incadreaza si el in legea aia antica si de demult: daca tacea filosof ramanea? El de ce nu tace?
Tăcerea este adesea vinovată. În vremuri de falsuri, nedreptăți și urîciune cine tace devine participant la acestea. Este valoroasă și demnă de lăudat prestația domnului Marga. În ceea ce premiază Editura Academiei Române, opera lui filosofică, avem una dintre expresiile a ceea ce trăim.
Premiile sunt date pentru statura politică a presupușilor aleși. Operele lor au zero relevanță internațională, dacă excludem traduceri sponsorizate de ICR.
Editura Academiei Române este condusă de niște troglodiți care au rămas mult înapoi în timp. Sunt colecții întregi coordinate de oameni cu specializare în cu totul alte domenii decât cele ale colecțiilor pe care chipurile le coordonează, pentru că, fiind puși pe pile cu diverse transferuri, ca domnul Iliescu Nicole care a scris acest articol, trebuia să li se găsească o funcție. EAR a fost incapabilă să iți difuzeze cărțile în lanțurile din librării pentru că EAR nu a dorit sa dea cei 40% librăriilor, motiv pentru care nici o carte nu face bani. Dar directorul comercial Ion Prică a găsit o soluție de a face bani, și anume pe spezele autorilor. Cere bani autorilor in viață ca la piață pentru a fi publicați, ceea este contrar oricăror legi publicistice internaționale. Practic, daca nu vine cu bani, un autor, oricât de talentat, nu e publicat. Excepție fac, desigur, cei cu pile și cu funcții politice pentru care se găsesc fonduri. Femeile, ca doamna de la resurse umane citata aici, au numai posturi de executant și fac toată treaba cu care se împăunează directorii, șefii și academicieni care sunt toți bărbați. Ar trebui scoși toți și angajași oameni tineri cu experiență în domeniul privat. Cât despre academicieni, ce puțin pe cultură, sunt un cuib de comuniști care au rămas mut în urmă cu vremurile și mulți nici nu știu să folosească un calculator.